vineri, 31 octombrie 2008

Colegii de serviciu

Aici citeam despre tipologii de colegi de birou. Asta mă aduce cu gândul la mulţi dintre colegii şi colegele mele.

Pentru fiecare dintre noi există răutăţi din partea celorlalţi şi fiecăruia ni se pare că suntem cei mai nedreptăţiţi. Mai ales când şeful "ia de urechi" tocmai pe ăla nevinovat, datorită intrigilor celui de fapt, vinovat. Şi parcă văd că tot noi, de cele mai multe ori, suntem cei mai vinovaţi, pentru că LE PERMITEM să fie cum sunt.

Nu suport când se aruncă pisica aiurea în ograda colegului de birou. Sunt de părere că, în loc să mai acuzi (după ce cauţi temeinic, absolut enervant!) sau să mai găseşti o altă vină în marea vină sau greşeală, mai bine cauţi o soluţie. Ei, aş! Nu toţi ştiu pe bune ce-i aia muncă în echipă. Hai, domnule, să aruncăm cu piatra, merită pedepsit!!! Câh!

Măi, şi eu mă enervez la culme de multe ori. Şi fac urât. Însă de aici şi până la a fi pupincuristă e cale lungă. Da băi, nu zic uneori nimic de cele mai multe ori când uneori văd că şeful nu are dreptate şi eu am avut. Dar asta o văd ca pe diplomaţie şi nu ca pe o laşitate. Prefer liniştea, cu ce mă încălzeşte că am avut dreptate? Noroc că şeful realizează la timp.

De ce oare în lumea asta, peste tot găseşti aceleaşi idiosincrazii, aceleaşi tipuri de colegi, care s-ar mânca între ei dacă ar putea....Măi, recunosc, nu sufăr vreo câţiva colegi. Şi când mă apucă nervii, ferească sfântul să îi am în preajmă. Dar asta nu înseamnă că nu pot convieţui cu ei paşnic, dacă vreau să pot lucra liniştită. Dau bună ziua, las loc de bună ziua, zâmbesc dacă e cazul. Plus că am un soi de diplomaţie în mine, de devin câtai furnica în turma de elefanţi. Mai şi fac abstracţie de intrigi şi bârfe (da,bârfesc şi eu, însă chiar nu mă interesează ce are altul acasă....dacă bârfesc, o fac pe tema cum te-ai îmbrăcat azi, asta şi pentru că nu pot suporta să nu existe o cât de cât armonie vestimentară sau grijă de sine! şi da, bârfesc pe tema cât se îmbuibă altele...mă îmbuib şi eu la foame, şi încă cum, başca fructele, dar nu cu tone de pâine şi nici nu consider că, dacă mă mărit, gata, am dreptul să-mi las corpul în voie, că gata, am soţ!), dar de cele mai multe ori mă apucă toţii dracii şi stau şi mă consum în mine. Nici vorbă să mă plâng toată ziua la şef, nu de aia mi-a dat Dumnezeu gură să vorbesc, plus că am mândria mea. Da, dar apoi plâng acasă, ca proasta. Degeaba mai încerc să controlez percepţia emoţiilor şi mintea, sau să fug de confortul tăcerii în siguranţa propriului suflet.

Noroc cu d-na Vivi şi cu Leti, sunt colegele perfecte pt mine şi sincer, ţin la ele ca la cei de acasă. D-na Vivi, drăguţa de ea, îmi suportă toanele... deh, are şi ea două fete acasă, ştie cum e. Şi mai e şi Balanţă pe deasupra, mă înţelege perfect. Aaaa, şi mă iubeşte ca pe copilul ei
. Iar Letiţia, mereu răbdătoare şi atentă cu mine, îmi suportă inclusiv nervii şi cuvintele spuse la nervi. Altă Balanţă şi ea. Îmi suportă şi gafele, exact când zic ce nu trebuie de faţă cu cine nu trebuie. Şi după ce trece supărarea, râdem de ne spargem. Nu cred că am râs în viaţa mea cu vreo colegă cum râd cu Leti sau cu d-na Vivi. Cu lacrimi, ceva de speriat! Nu ne-am pietrdut niciuna micul copil din noi. Daaaaa, şi de cele mai multe ori Leti şi d-na Vivi nu se supără pe mine pentru că ŞTIU că vorbesc la supărare şi pandalii când mă apuc de cuvinte grele, dar nu cred ce spun.

Eu sunt eu şi nu mă feresc să fiu eu. Nici nu încerc să-mi transform duşmanii în prieteni. Dar de ce, Doamne, mi-ai dat să cunosc şi tipologii de "devoratori"? Cu ce îl încălzeşte pe altul că eu am cu, poate, 2 ron mai mult decât el? Am zis doi lei vechi. Sau că nu ştiu cine de la nu ştiu ce alt compartiment face şi drege?

Dar ce îi interesează atât, dom'le?

Jamilla!!!

ps: the pic is from here.



29 de comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Spre deosebire de prieteni, pe colegii de serviciu, ca si pe parinti, nu ni-i alegem. Daca pe parinti ii iubim neconditionat ca pe o lege a firii, pe colegii de munca trebuie sa invatam sa-i toleram, ca pe una dintre poruncile socializarii si ale adaptarii la mediul profesional.
Mai greu este sa gasim o solutie pentru supravietuirea alaturi de acei colegi care ne sunt total ostili si care ne submineaza in mod voit, declarativ, propriile reactii si influente pozitive ale muncii noastre.
Eu zic ca nu strica in prima faza sa le aratam ignoranta si sa-i privim cu seninatate din varful propriului nostru turn de fildes, ce zici ?
Poate se vor plictisi sau vor obosi si vor pleca in cautarea altor victime potentiale...

Jamilla spunea...

@Cora, pescarus argintiu, ma crezi ca tocmai asta incerc s afac? si culmea, cu cat am mai mult atitudinea asta de toleranta si detasare, cu atat se oftica mai mult si parca unii se inraiesc. Si eu continuu sa zambesc in linistea sufletului meu ;-)
ei, cred ca altfel ne-am plictisi, daca toate ar fi bune si frumoase ;-)

Laura spunea...

Halloween fericit! ;)

Jamilla spunea...

@laura, si tie! sunt convinsa ca tu te vei distra cel mai bine si abia astept sa ne povestesti ;-)

pescarusul argintiu spunea...

Crezi ca ne-am plictisi de normalitate ? Poate daca s-ar derula continuu si eficient vreo suta de ani, ca sa recuperam decalajul de civilizatie si dezvoltare fata de locomotivele Vestului...
Ei, daca ne-am plictisi, cu siguranta va exista spatiul virtual unde sa purtam dezbateri interesante, nu ?
Te sarut cu drag,
Cora

Jamilla spunea...

@Cora, eu una, m/as plictisi ;-) uiti ca nu am avut o viata obisnuita si nu sunt nici eu extrem de obisnuita ;-) ce sa fac, mereu mi-am cautat provocarea clipei, dar si sufletul meu.
Cora, seara buna si tie, stii, zambesc!

pescarusul argintiu spunea...

Te inteleg Jam, cam asa vad si eu lucrurile, provocarea in sens de imbold benefic o agreez si eu, desi pentru acest lucru trebuie sa fii mereu pe faza si sa actionezi dinamic si spontan, dar n-ar fi o problema, desigur...
Zambesc si eu ca suntem internaute "in time" de data asta :)

Jamilla spunea...

da sa stii ca suntem "in time" ;-) respir si eu putin, ca apoi trebuie sa ies, merg la de"ale casei ;-)
Mai Cora, da ce naiba ne facem cand totusi, dam de unii mai incapatanati ca un catar in rautatea lor? ce sa facem, cu astia nu facem nimic, mergem mai departe de ei si atat. Tine cont ca sunt cea mai mica de la mine la serviciu, dar poate am o tzara creier mai mult ca altii. Geaba, dom"le, factorul vechime si pila sunt esentialul!

pescarusul argintiu spunea...

Tinem drumul drept cu hotarare, cum zici tu, urmarindu-i conturul consecvent, fara sa uitam ca "nu mor caii cand vor cainii" si mai ales ca in general "cainii latra, caravana trece" de cand ne stim...
Sa ai un week-end relaxant, in tovarasia inegalabila a celor dragi!

Sorin Grumazescu spunea...

Wow. Foarte frumos.
Jamilla sa incepem cu inceputul. Cica asa e si firesc. :)
Mai intai m-au atras comentariile tale pe alte bloguri. Apoi ti-am descoperit blogul (cu un simplu click). Era si greu. :) Apoi cand IE-ul meu de 2 lei (nu-l mai folosesc, am trecut pe Firefox) a deschis blogul tau, m-a atras fotografia. :) Asta e, m-a atras, m-a atras si basta. :)
Abia dupa aceea m-am uitat la ce scrii. Sue me. :) Am citit destul de multe din posturile tale si mi-au placut foarte mult. Imi place cum scrii. E lizibil, e clar, e frumos, e placut, e...foarte bine. Imi place.
Felicitarile mele si bafta! Multa multa bafta!

Jamilla spunea...

@Sorin, haida de, cat oi fi eu de batzoasa, ma facusi sa rosesc ;-) de ce sa mint, ma bucurai cand ti-am citit aprecierea dar stii cum e, prefer s avada omul cum sunt cu adevarat, macar pe blog, daca in viata de zi cu zi trebuie sa ma zbat si s aport o masca, ascunzandu-mi unele emotii si dureri (aici ma refer la prejudecati in general, iar azi la cele de la serviciu). Sorin, te mai astept si iti doresc seara buna! Cat despre fotgrafie, sunt chiar eu, de zi cu zi (machiajul meu spoecific, deh...intr-o zi cu par prins, in alta cu par liber, cret si fara machiaj pe moaca), si tind undeori sa cred ca tocmai figura mea imi aduce multe neplaceri in viata. Alteori, mi-e chiar bine ;-)

Sorin Grumazescu spunea...

Si multumim pentru urarile de pe blogul lui Cabral. La fel si tie. O seara frumoasa.

dino spunea...

Eu am un principiu care ma ajuta sa nu traiesc experiente neplacute si anume :"Divide et impera" (sloganul lui Ludovic al XI) l-a ajutat pe el si vad ca ma ajuta si pe mine.
Cand nu mai merge altfel incearca si sloganul asta. :),e de fapt o strategie pornita de la generalul chinez Sunzi, undeva prin anul 500 i.chr., continuat de macedoneni prin Philipp al II lea undeva prin 360 i.chr.(tatal lui Alexandru cel Mare,sper ca ai vazut filmul e super cu Angelina Jolie),mai departe strategia a fost continuata de romani, cum am spus de francezi preluata mai departe de Goethe si in sfarsit cu intrebuintare si in zilele noastre,nu numai in managementul marilor companii dar si in medicina, de ex in tratarea tumorilor.

Sorin Grumazescu spunea...

Cu siguranta mai vin, (si ca sa fiu rau) macar pentru fotografie. ;-) Seara frumoasa rau de tot.

Jamilla spunea...

@Sorin, asisderea! desi eu o sa am o seara linistita, cu o carte buna, m-am reapucat de "convorbiri cu octavian paler"

@Dino, ma bucur pt lectia de istorie, mi-a placut (daca te prindea bunicul in coinversatie, nu iti mai dadea drumul, este profesor de istorie, ocazional a fost arheolog, si nu numai..)...stiu de filmul cu Angelina, Alexander adica, dar nu am apucat sa il vad....deh, nu mam prea uitat eu la filme o vreme ;-)
Pana una alta am sa incerc sa iti urmez sfatul cand chiar nu se mai poate (desi, fara sa vrei, mi-ai reamintit de antipatia mea pt limba latina pe care am urat-o in liceu), pt ca uneori simt ca nu s emai poate. ce vrei, Dino, sunt omul extremelor si, mai mult de atat, sunt prea sensibila, desi nu recunosc intotdeauna. Asta sunt! (apropo de Goethe, te rog, nu mi amintit si de el, ma duce cu gandul la Werther, mai bine nu, amd eja o seara linistita ;-)) )

@Sorin, vino de cate ori vrei, blogul e deschis ;-) dar am de fapt 2 fotografii in blog, nu una ;-)

Jamilla spunea...

ps: scuzati greselile, m-am grabit la tastare ;-)

Jamilla spunea...

@Dino, stai asa, ca nu sunt de acord. Chiar nu. nu pot sa dezbin s sa cuceresc. Asta deja nu as mai fi eu. Ok, am zis ca daca chiar nu s-ar mai putea sa rezist, as incerca. Dar o zic la nervi. De incerc at nici nu ma gandesc. A fost strategia (este inca) preferata a cuiva care mi-a facut mult rau in trecut. Atat d emult ca am ajuns la spital. Si sunt d eprincipiul ca ce nu pot intelege, ignor si merg mai departe. Deci, fara dezbinari si cuceriri. Nu e firea mea.

Sorin Grumazescu spunea...

Le-am vazut pe ambele. Sac. Adica Sic. Adica ciuda. (mor cu Î din A) ;-)

raducea spunea...

locul de munca.. poate fi ciudat dar poate fi si fain..
ador pauzele in care fumez :))

Jamilla spunea...

@Sorin, sâââââc!

@Raducea: eu nu fumez, dar ador pauzele de cafea, mai ales cu doamnele din articol ;-) ma intelegi, nu? ;-)

dino spunea...

cat magnetism exista intre zodiile astea de aer, mai ceva decat forta gravitationala :)apropo Angelina e gemeni ai stiut?

raducea spunea...

dap.. te inteleg :)sunt tare ca te inteleg nu`i asa? :)

Jamilla spunea...

@Dino, habar nu aveam. Dar jur ca toata viata am avut tangente (fara sa ii caut eu) cel mai mult si mai ult cu gemenii si varsatorii. Si tot nu prea cred eu in coincidente sau magnetism de zodii ;-)

@Raducea, nu chiar, dar esti pe aproape ;-)

dino spunea...

cine se aseamana se aduna :)

raducea spunea...

inseamna ca e bine :)

raducea spunea...

cumva ca te`am adaugat la blogroll.. poza de pe fundal, adica aia principala e fenomenala :)

andrei_the_wise spunea...

Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!

Laura spunea...

Eu nu prea am avut joburi in care sa lucrez cot la cot cu altii. Dar inteleg ce zici. Important e ca si daca ne sare mustarul sa stim sa-l vagam repede in borcan la loc si sa ne cerem scuze pentru mizeria facuta :)

adrian 7 spunea...

Stii, un renumit manager, spunea: "Intr-un grup de persoane angajate exista trei tipologii: 10%, varfurile, cei care lucreaza constiincios, uneori chiar pana la epuizare chiar si peste program, si sunt extrem de atasati de ceeea ce fac , 70% cei care lucreaza seriosi dar in rest nu se streseaza si 20% carcotsi carora nu le plac ce fac, de obicei trag de timp, ii tin de vorba pe cei 70% - pe scurt trag in jos toata echipa!"
Ce facea el: la sfarsitul fiecarui an concedia 30% din personal, cei 10% si cei 20%!