DINCOLO DE NOI

IN MEMORY OF LAURA DAMIAN :

Necesitatea acută a sufletului stigmatizat
tinzând spre adevărul de dincolo
nu mai capătă sens când este o fiinţă
care să schimbe ziua pe zile,
noaptea pe nopţi şi timpul pe ani mulţi
spre veşnicia amintirii
împăcând lumea ta cu lumea noastră.
Cred în timpul de azi,
în imemorialitatea clipei de adineauri
când erai acolo şi în prezentul tangibil
fără de care nici sufletul nu putea înfiinţa
dimineaţa în alte surâsuri.
Te-ai dus dincolo de noi în calea îngerilor
te-ai dus dincolo de zori printre destine
şi acum tu scrii vremea.

Oana Rovența-Micu - "Înger de octombrie".

*****

Dacă am lua clipa prezentului ca atare, nu ne-am mai pierde în cotidian.

Poate că am ști să ne apreciem, să-i apreciem pe cei din jur (sau timpul însuși), să ne bucurăm de viața noastră, așa cum e ea, cu bune și rele, măruntă sau mare în univers.

Mă întreb zi de zi, cum să fac să învăț bucuria clipei prezente, fără să-mi mai fac griji pt mâine sau pt orice altceva. Ideea e că sunt incomensurabil de sensibilă câteodată și totuși crud de răutăcioasă sau realistă alteori. Și aceasta, numai față de propria mea ființă.

Am îndoilei cu privirea la identitatea de sine, dar mai puține îndoieli am față de cine știu că sunt și știu ce simt. Nu mă mai întreb demult cum e să înțelegi din prima versurile unei melodii, să te bucuri d eun auz perfect. Nu aș suporta nici să știu că mă compătimește careva. Nu. Sunt, simt, exist, trăiesc. Punct.

Nu știu ce e mâine, nu vreau să știu. Acum am, acum sunt, acum simt. Și îmi ajunge.

Chiar dacă nu aud perfect.

Jamilla!!!

ps: Magda, mulțumesc pentru fotografii. MULȚUMESC.

FEMEIA SÂNGELUI

UPDATE: Laurențiu Moise are nevoie de ajutorul nostru. Pagina lui aici.

*****

*****

MOTTO :
Nomadă în lumea dansurilor fără de glas,
am să încerc mereu a-ţi da înapoi fiinţa,
dansul de mâine ce femeie din nou
te va face pentru destinul tău,
am să dansez şi eu pentru tine în vremuri demult apuse
şi tot eu am să fiu înapoia dimineţilor,
cu o soartă de ţinut în braţe înainte.
Ai să umbli pe văluri cu bănuţi sunând timpul în vise
de reîntregire cu femeia sângelui -sufletul tău- printre îngeri
din inima lumii tale date nouă.

*****

Nomadă în lumea dansurilor făr´ de glas
cu anii vârstei pe umerii unei cămile
dintr-o fotografie cu femeia sângelui
toată în văluri de viaţă şi culoare
cu fire aurii pe după gât, zadarnic în fugă.
Nomadă pe ritmuri de Orient în război plin de coliere din timp,
cu ochii din trecut pe umeri cu mersul furtunii spre fata-morgana,
spre lumea dinapoi
cu urechea fără de glas şi cu tăcerea plină de oameni
pietoni printr-un deşert agitat în furtuni şi vieţi de un roşu tiţian,
cu sângele pasional lustruind pe geamuri dorinţa lumii
învârtindu-se pe ritmurile tobelor cu bănuţi de zâmbet
pe lângă coapsele acoperite de voaluri transparente.
Nomadă în lumea dansurilor făr´ de glas,
femeia sângelui netrecut peste ape,
nestrecurat prin sită,
imprimat în tălpi arse de nisip din soare
dansând ritmic propria viaţă prin deşert, printre pământeni
cu voaluri din amintiri şi cu soarta de mână acum
şi nisipul arde tare, şi mintea doare
şi aerul zbate muzica secundei din gând împrejur.
Un dans urlând din gesturi scoate altă femeie
ţinându-şi propria viaţă de lesă,
miraj de nomadă prin sufletele altora lăsând sânge din priviri în urmă.
Şi am să caut soartă de ţinut în braţe înainte.
Şi tu ai să umbli cu noi în vis,
pe văluri de bănuţi sunând timpul înspre zări.

*****

JAMILLA!!!







ps: fotografia este de pe nea gogu, dar nu mai găsesc adresa respectivă.

Pași spre zări

... Laurei, plecată în calea îngerilor.

*****

Să tot mergi pe drumuri fără să faci autostopul
căci inima nu ştie să stea ?
Să-ţi oboseşti trăirile feliate ca pâinea din vitrină,
să nu vezi alt drum punând pariu cu şansa ?
Să te vezi fără o nouă incertitudine
pe sticla cu două oglinzi a realităţii
şi să te trezeşti brusc din somn ...
să te caţeri pe vechile idealuri
şi pe undeva să simţi că e mai bine
când dormi la capătul vreunui destin
fără picioare care să te doară de cât ai mers ...
şi capeţi zările unui nou început,
deşi dincolo de tine e un paravan pentru ceilalţi.
Din altă lume răsărit vei naşte pe pervaz
dimineaţa, la o cafea şi o ţigară!

Oana Andreea Rovența-Micu

*****

Jamilla

ps: preluarea textului fără acordul meu nu este permisă, textul face parte din volumul "Înger de octombrie".