Pentru Laura.

Astazi ar fi fost ziua ta.
Laura, esti printre noi.
Trec anii, nu trece si amintirea. Nici zambetul.
Laura a iubit si daruit cate ceva, celor din jur, din tot sufletul ei.
J.
___________________________________________________________________________________
"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea." - Lorelei -Ionel Teodoreanu.

Noctem bonam, magister Ghinoiu!

Preiau de la Alex Radescu. Nu as fi putut s-o zic mai bine, cred.

Din toata teroarea liceului, eu imi amintesc nervii, plansetele mele, certurile dar si rasetele la unele glume si nazbatii... imi amintesc cum ne lasa totusi, sa copiem la lucrari ca deh... pt noi era o limba total moarta, latina!

Imi amintesc, de asemenea, un moment de acum doi ani: m-a servit cu banane, avea la dansul si ne-am intalnit intamplator la serviciul meu. Eu pofteam, ma duceam sa imi iau, m-a vazut si nu a ramas nepasator. Atunci am vazut alta fata a dansului. Atunci si la discutiile ulterioare vizavi de viata, serviciu, copii. Odata m-a repezit: ce mai stai cu maritisul?!!? Hai draga, ca viata trece! Nu am stiut ce sa-i arspund atunci, pe loc. Venise pe jos, sontac-sontac, abia mergea si, totusi, a refuzat sa-i chemam un taxi. "Ma plimb, eu ma plimb!!!"

Stiu sigur ca a fost impovarat de boala si de propria reputatie. Dar admir rezistenta dansului si curajul de a rezista impotriva propriului sine si tuturor, in propriul fel.

J.

Buna dimineața, lume!!!!

Începe o nouă zi, deci hopa sus!!!!








Vă doresc o zi bună alături de voi înșivă, de încredere și de timp.

J.

Pic, pic pic... peste tot în gânduri

Căci simplul gest de a bea cafeaua dimineața, naște incursiuni în lumea altora.
Cu ploaie sau fără.
J.

Moș Ene

Bre, mi-e somn al dracului dar mai ciudă mi-e că e deja 9 pm și simt că nu făcui tot ce se putea face astăzi.... și corpul mă trage către pat, mintea îmi spune să raționez, iar inima și sufletul urlă: wake up, mișcă-ți fundul și acționează!!
Astăseară o să ascult de corp, mâine e vineri -deci până luni ascult de inimă :-)))))))))))))))
Ce mișto trebuie să fie să te doară tam-nisam -la banană- :-)
Ce mișto trebuie să fie dacă aș alerga eu timpul, nu el pe mine. Asta e crucea mea :-)
J.!!!

Îmi vând rochia de mireasă!!!

Rochița mea Tabrett - Maggie Sottero nu vrea să stea în dulap cu anii, nici la cutie în praf, vrea să mai fie purtată, e luminoasă, drăguță, al dracului de comodă și ușoară, e impecabilă (și curățată, de asemenea) și... pfoooaaaaaaiiii cum sună, ca la matrimoniale. Bleaaah, nu e bine. Sună ca aromele de sirop. Hmmm....

Atunci să încercăm așa: e criză, se aude!?!? Îmi vând rochia la preț de criză, 1500 lei (cunoscătoarele știu pe unde se învârt prețurile unei rochii mireasă MS, la care îți fac ochii ca girofarul... deci un preț mai mult decât rezonabil) și bașca, dau cadou accesoriile mele de mireasă, adică setul de accesorii Carla Brillanti (cercei, colier, brățară), tiara și voalul... cu perle, cum altfel!??! La nevoie, cadorisesc și poșeta de mireasă, pe care încă nu mă îndur s-o dau. Bineînțeles că e asortată :-))) Nah, e bine!??!
Cui nu-i arde de superstiții vizavi de perle sau vizavi de o rochie purtată deja (inutil să reamintesc că e impecabilă ... strălucește -îmi vine să râdddd!!!!- ca zâmbetul din reclamele blend-a-med) :-))))))) să mă contacteze :-))))))))
Tabrett a mea este ivory/vienna cream, exact nuanțele de pe siteul mamă , diferența între a mea și cea de pe site e că a mea are bretele, pt că nu m-a dotat mama natură cu un bust f. generos, doar nu le puteam avea pe toate (Doamneeeee!!!) (oricum, mi-a fost puțin cam mare/largă la bust dar în euforia nunții, NICI CĂ MI-A PĂSAT!). Ooooo, uitasem să menționez, are trenă și NU, nu s eîmpiedică nimeni în ea, doar are sistem de prindere, ca majoritatea rochiilor, sic-sic!
(Pentru detalii gen măsuri, lungime, mărime, poze cu mine mireasă etc etc, dați mesaj/comentariu și stabilim cum comunicăm :P)

Jamilla!!!!

:-)

Chef de viață

... deși numai vești proaste/,,lovituri,, primesc săptămâna asta, mai ales legat de salariu, serviciu, răutățile celor de acolo. Dar am și un căcălău de motive de bucurie!!!! (se apropie vara, concediul, nunta, plaja.... petrecere, timpul cu cei dragi, cuțulache și o grămadă de alte motive!!!!)
....da, chef de viață, pentru că eu sunt eu și așa rămân, am de ce, am pentru ce/pentru cine, am motivație, am ce îmi doresc (aproape totul), sănătate să am, că restul o veni de la sine.

Jamilla!

Lumea

Uneori mă sperie lumea, universul, timpul.
J.

ps: foto de pe Google Image.

Stări diverse

Azi m-am supărat rău de tot la serviciu. Dar rău! Unii oameni, efectiv, nu văd bârna din ochii lor, doar paiele altuia, o chestie cu care nu mă pot obișnui în veci. Care o fi rostul plăcerii să te to bagi în ograda altuia, să-i faci rău, să faci pe deșteptul clipă de clipă? Oameni suntem toți. Îmi trecură nervii din clipa în care închisei ușa biroului (mai puțin durerea de cap, persistă și acum... câh! Dacă pun botul la toți proștii și mă enervez!)

Una peste alta, sunt fericită! Venind acasă, am lăsat totul la ușă, -acasă- e numai al meu, nu amestec capra cu varza (înceeeerc...!). Zâmbesc, râd, iar zâmbesc, mă duc la R., îl mai pup, vin la calc., nu am stare!

Luai -acum juma de oră- și invitațiile de nuntă, sunt ale mele ... zâmbesc întruna, e altceva când le vezi în mână. Se apropie clipa, se apropie și emoțiile, mă dau peste cap toate dar abia aștept, cu toate senzațiile de care e în stare mintea mea cea rebelă, exact acum.

I have a dream, visul propriului suflet... e simplu, e atât de simplu...! Uneori!

JAMILLA !!!

Pregătiri de nuntă

Fierb în suc propriu, mă coc singură, mă agit.... fac liste cu mama de 4 zile, liste și iarăși liste, calculăm, aproximăm, refacem....pune-i pe unii cu alții, încearcă să mulțumești pe toți, oricum ai da-o, nu iese, frate!!

Așa că, de acum, încerc cu (un pic, dar încerc măcar) calm, răbdare și...ce o fi, o fi. Organizați suntem, serioși suntem, factori surpriză apar oricând, deci mare atenție.

Rochia o am (Tabrett de la maggie Sottero, doar că a mea are bretele, bustul meu nu e așa dotat de la mama natură, un motiv în plus de nesiguranță pt mine..... îmi trebuie cupe siliconice, deci! Că doar nu vreau să-mi fâlfâie vântul la bust în cea mai mișto zi a mea), sandalele au venit săptămâna trecută (o minunăție, dacă mă întrebați pe mine, au și un nume fain, Halima auriu, de la Anne Klein), voalul, tiara și accesoriile sunt cu perle (da, iete na! zică babele ce or vrea, perle am vrut și cu asta, basta!), Carla Brillanti.... ce să vă mai spun!?!? aaaaa, am luat și figurina de tort, o drăgălășenie/haioșenie mică, deși dacă te uiți de aproape, mireasa are ochii ca la strabism (eu pe la 6 ani cam așa aveam, deci iată coincidența, ha ha) :-) am luat banda aurie (cică piele ecologică!) pentru plicurile invitațiilor, îmi mai trebuie fluturi, veșnica și marea mea obsesie, să fie fluturi în sală, măcar 10-20, atârnați pe undeva, cocoțați pe mese, găsesc eu! la mărturii am renunțat, erau bani aruncați degeaba (după discuții interminabile și interes în stânga și dreapta).

Îmi mai trebuie rochița de cununie civilă, verighetele le avem, lăutarii de nuntă îi avem (taraful Tapotă), fotograf avem, cameraman - avem o promisiune...biserica am schimbat-o, că așa i s-a năzărit subsemnatei acum câteva săptămâni (mare ți-e grădina, Doamne!!!), e una faină/nouă, nu zic care, să nu afle toți curioșii, sic!

Textul de invitații l-am compus, prima dată mi-a ieșit siropos până la toți sfinții, acum e acceptabil, chiar foarte (după scremut de creieri și tăiat și rescris cât să placă ambelor familii, să nu aibă gust de șerbet din ăla boieresc), mai trebuie comandate (CURÂND!) invitațiile.

Cam ce ar mai fi? Nu știu, acum nu-s în stare să-mi amintesc mare lucru din ce mai lipsește.

Dar iată, fremăt zi de zi, abia aștept, pe de altă parte îmi vine să găsesc naibii o căruță, un avion, ceva, și să zbor de aici la polul opus :-)

Jamilla!!!

ps: Luna de miere o vreau în Italia, o zonă anume, despre asta data viitoare! (alții visează la Mauritius, eu visez la S....)

My style

Once upon a time...

JAMILLA!!

Iepurașul de Paști

Iepurașul meu de Paști constă în ziua de astăzi, prima după mult timp, în care mă trezesc acasă, alături de al meu și să nu fie weekend.

Plus de asta, știți deja: familia și timpul sunt coșul meu de bunătăți sufletești.

Ouăle de pe masă ore îmi sunt, la fel și bucuria de a alerga după timp.

Sărbători luminate!!!

Jamilla !!!




ps: foto de pe GoogleImage.

Cafea cu nerăbdare

O băui deja, în fugă, cu poftă, nervoasă, adormită și abia așteptând să plec în oraș, unde am treabă.

Prima dată după ceva timp, când mi-e mai mult somn ca niciodată, dimineața. Și totuși, soarele ăsta de afară mă îmbie să mă motivez. După atâta iarnă, mult soare. Și îmi place al naibii!!!

Mă gândeam la o chestie aseară: să faci cumpărăturile în doi, pentru amândoi, mi se pare ceva super. De ce? Pentru că, dincolo de ceea ce înseamnă totul în doi și cât de diferit e, o chestie comună, de zi cu zi, poate revela tot universul meu emoțional (lângă al lui) și mă simt total altfel. Pecuniarul schimbării mele într-un om (cu timpul) ceva mai matur, presupune și atenția la detaliile minuscule, ce ne conduc universul cotidian. Observ cum descopăr noi sensuri în gesturi simple. Le văd doar eu și contează simplu. Chit că el privește lucrurile ca un bărbat și eu ca o femeie. Care ar mai fi farmecul, altfel!?!?

Să fac cumpărături în doi, mă face să fiu mai calmă la cei din jur, mai răbdătoare la agitația și nervii din supermarket (oricum sunt agitată și nervoasă de când m-am născut) și să mi se pară atât de sublim simpla lui atingere când îmi face semn să fiu atentă la el. prostie, ați zice, dar e întregul meu univers interior, actualmente.

Știați că mintea mea e cam sucită? Văd lucruri unde nu sunt și unde alții nu văd nimic. Le văd în lumina unui timp care mă desparte iremediabil de începutul relației noastre și mă aruncă spre viitor. Văd cum privirea lui devine persuadantă când ne ciondănim, dar cum şi gândul meu vine să-l mângâie.

De ce se ciondănesc bărbaţii şi femeile la cumpărături şi, în general, pe lucruri atât de mărunte? Pentru că lucrurile mari deja sunt prea puţin controlabile şi bulversează tot ceea ce ştim cu ardoare. Pentru că, altfel, ne-am plictisi cu roz şi soare întruna, şi ne-am cunoaşte prea puţin.

Şi uite aşa mi-am disociat privirea superficială de adevărul esenţial din clipa însăşi.

Cine spunea că o cafea nu te face să ajungi cu gândul dincolo de aburi, aiurea şi spre nicăieri?

Am mai realizat o chestie: în doi se fac concesii suplimentare timpului şi modului de a trăi, că altfel chiar ai cum să scapi de redundanţa farmecului pierdut în doi. Şi ar fi păcat.






ps: imagini de pe nenea Google Image

Numai timpul

Timpul vindecă, dar timpul mai și crestează destine încrucișate printre străzile altor suflete.

Timpul e marele meu dușman, repet, dar și marele meu prieten. Ambivalența lui mă sperie. Dar tot el îmi aduce curajul și puterea.

Timpul este ipocrit, nu știe să rabde și, cu toate astea, atât de prețios: nu știu când îl pierd sau pentru ce.

Întrebarea e, merită să știu?! Mai bine las cursul vieții de la sine.
JAMILLA!

Chestia e că tocmai timpul e marele șef al vieții noastre de zi cu zi. Și mi-a trebuit o criză, ca să înțeleg.

De noapte bună

Sunt cu visele și noaptea în brațe.

Mă gândesc la o mie și una de chestii.
Vreau să visez numai lucruri mișto - ca toată lumea de altfel - :-)
Acum am nevoie sa dorm, să visez liniște.

Căldura vine din sufletul meu.
Patul e moale, perna la fel, conștiința liniștită.
Mâine: gata de o nouă zi, o nouă provocare, o nouă revedere... de gânduri noi și cafele bune, de familie și cei dragi, cărți, de joaca împreună cu Alfie cățelul.... de forum și de toate cele, zi de zi, mereu aici, aproape și totuși, atât de departe, mereu aceeași și, totuși, alta.

Mâine, mereu e timp de alte treburi, trebuie întâi timp pentru noi înșine. Dacă nu acum, atunci când!?!?
Că nu aud bine, nici că-mi mai pasă demult. Sunt eu.
Noapte bună!

"Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere, si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat, am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru. Si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult, iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit." (O.Paler)

ps: poza este de pe domnu' Gogu

Pentru miresele mele....

.... cele de pe forum, știu ele care :-) Smile, please!! Say Cheese! :-))))(partenerele mele la vorbă, la stresul, nervii și emoțiile pt nuntă, la frecat ridichea pe seama treburilor casnice -când nu avem chef, știiiiu-, la împărtășit bune și rele, sfaturi și hărnicie și alte cele (am uitat inventivitatea, mă scuzați) fără miresoii noștri prin preajmă :-)))) )

Deci, Simo, Dienuk, Puffy, Cat, Floriciki, ButterflyAnna, Clauditza25, Amely, Manu, Carlita, Sweetnicoleta, Keke, Anda2005, IonelaMihaela,Vanessa, Micuta, Elogio și nou-venitele în grupul nostru, poftim de ascultați (mă scuz de pe acum în caz că am uitat pe cineva, neuronii mei nu funcționează azi, hi hi):

Verde

Să-l miros, să merg pe el, să-l am în suflet și ochi. Să fie mult verde ziua, să visez verde, să simt căldura și primăvara. Gândesc la cald azi și la rece mâine.

Mă înfurii pe nimicuri și mă bucur tot de nimicuri.

Vreau să-i pun alui meu în palme liniștea și zilele însorite. Constat că fericirea poate însemna și simpla privire a lui, când mă îmbrățișează, când mâncăm împreună, când facem de toate împreună. Sunt fericită că sunt eu. De-a dreptul haios adevărul, tocmai cînd mă aștept eu mai puțin să recunosc.

Sună atât de clișeizat și, totuși, atât de veridic :-) Mi se pare că zilele și nopțile curg de la sine, cu vîrstele noastre împreună și cu sentimentul că nu suntem singuri. Mi se pare că sunt atât de puerilă și sensibilă și numai a sufletului meu uneori, dar atât de a lui alteori!!!

Agresivitatea mea față de lume, în unele conjuncturi, este agresivitatea eu-lui meu față de ceea ce nu pot accepta/înțelege sau față de ceea ce îmi răpește din teritoriul meu și din timpul celor dragi. Însă faptul că îmi pot fuziona visele cu timpul mă ajută să înțeleg atracția față de lumeși fazele relației de cuplu. faze mișto, faze nervoase, faze faine, pur și simplu, faze fără de care nu putem coexista cu propriile abilități.

Sunt sclava dragostei, timpului, banilor, muncii, sentimentelor față de cei dragi, sclava propriei mele lumi. Dar sunt fericită în irecognoscibilitatea jocurilor de zi cu zi și în alternarea sublimă a ecologiei propriilor mele relații cu timpul, cu anotimpurile, cu vârsta, cu propriul eu!

Vreau verde azi, mâine și tot timpul :-)

SPRING TIME

Zâmbesc.

Și vă spun sincer, am atâtea gânduri și griji în cap!!! Și iar zâmbesc. Dar ce contează astăzi? Azi contează doar zâmbetul meu.
Clar, sunt dusă :-)

*****

Afară miroase alb a suflete mii și mii.

Reamintesc aici o poezie de acum câțiva ani, tot de a mea, care astăzi mi se potrivește perfect, lovindu-mă cu clipa demiurgică a ACUM-ului :-) :

FUGARĂ PRIN SUFLETE

Văd des întruchipări ale influenţelor din minte
însemnând paşii altora poticniţi între pietre de încercare,
parte din piatra cea mare,
parte din timp.
Simt o mulţime de lucruri până obosesc
să fie frumos şi linişte pentru ceilalţi
(aşa pare, lume!)
nu şi pentru mine.
Îmi ucid inconştient instinctul şi simţirea,
fugară prin suflete,
negăsindu-mă iar pe mine.
Am sărit din leagănul limitelor
căutându-mă la răspântii de vise.

(Oana Rovența-Micu, volumul -Înger de octombrie-)
*****

(ps: foto de pe pcwin.com și gutudragos.blogspot.com)

Pe marginea prăpastiei

... când, de la bucurie, ajungi în întuneric și te gândești ce să faci cu tot timpul din lume, toate visele și bucuriile din suflet ... dacă pot fi dăruite din toata inima (primite) sau dacă, așa cum sunt eu, pot face fericit pe cineva (neștiind să-mi doresc ce își dorește și el)...

Pe marginea prăpastiei constați că timpul mereu a fost la fel și că viața ne-o facem noi înșine.

Dar, cel mai crud cu putință, constați că a respira prin sufletul tău ce nu respiră și altcineva, doare crunt.

Mereu aceeași, mereu eu, nu întotdeauna aici. Întotdeauna EU.

Jamilla.

ps: iertați-mi lipsa de comunicare, nu am disponibilitatea sufletească necesară raspunsurilor la comentarii, la acest post sau la cele din urmă, nu acum.

Întrebare

Am atâtea să-ți spun,

deși ți-am spus de atâtea ori

povești din sufletul meu.

(ce aud cu privirile, ce caut cu palmele).

Vorbesc, spun, simt

un lucru, un gest, o taină nenăscută

și rămâne timpul nespus...

(dincolo de ferestre în timp, cu îmbrățișarea ta)

esențialul din tensiunea dulce-amăruie,

foamea mea de clipa netrăită încă.

Nu știu să vorbesc printre trăiri

(vorbesc cu gândul dimineților însorite

zâmbindu-ți roșu de vară ascunsă în cuvânt)

de când m-am pierdut printre roluri.

Rănile mele nu vreau să fie ale tale,

imaginile-ecran supraviețuind tăcerii...

rănile mele nu sunt împărțite.

Însă bucuria, da!

(clipă de agățat la urechi, să-mi fie auz nopților)

Invadarea mea de tine,

întreb mereu zările,

adesea zdrobește clipa cu aceeași furie

dintru început?!

(sorbind ora de secundă cu sufletul tău )

***

OANA ROVENȚA-MICU - din ,,Înger de octombrie,,.

Întrebarea de acum: timpul rămâne o pierdere a sinelui sau devine o cale către destinul altora, conștientizată prin reconcilierea vârstelor?

Zâmbesc, sunt fericită, privesc tâmp ecranul laptopului și realizez că sufletul meu s-a întors acasă, în sinele meu, așa cum mi-l știam. Credeam că mă pierdusem printre vise și întrebări.

Am rămas aceeași, nu mai simt ziua de astăzi ca pe o încercare întrebând timpul unde e forța mea interioară și nu-mi mai caut sufletul unde nu este, căci prezentul, îmi este, de acum, noul drum.


ps: foto de pe nea Gogu Image