duminică, 28 martie 2010

În loc de cuvinte :-)






Cuvintele nu arată tăcerea din suflet, gestul o înfăptuiește, mai sublim decât timpul în sine. Deși nu aud ce aș vrea, simt atât de simplu. De aia zâmbesc.

Jamilla!!!

ps: foto de pe Google Image.

sâmbătă, 27 martie 2010

Cafea cu nerăbdare





O băui deja, în fugă, cu poftă, nervoasă, adormită și abia așteptând să plec în oraș, unde am treabă.

Prima dată după ceva timp, când mi-e mai mult somn ca niciodată, dimineața. Și totuși, soarele ăsta de afară mă îmbie să mă motivez. După atâta iarnă, mult soare. Și îmi place al naibii!!!

Mă gândeam la o chestie aseară: să faci cumpărăturile în doi, pentru amândoi, mi se pare ceva super. De ce? Pentru că, dincolo de ceea ce înseamnă totul în doi și cât de diferit e, o chestie comună, de zi cu zi, poate revela tot universul meu emoțional (lângă al lui) și mă simt total altfel. Pecuniarul schimbării mele într-un om (cu timpul) ceva mai matur, presupune și atenția la detaliile minuscule, ce ne conduc universul cotidian. Observ cum descopăr noi sensuri în gesturi simple. Le văd doar eu și contează simplu. Chit că el privește lucrurile ca un bărbat și eu ca o femeie. Care ar mai fi farmecul, altfel!?!?

Să fac cumpărături în doi, mă face să fiu mai calmă la cei din jur, mai răbdătoare la agitația și nervii din supermarket (oricum sunt agitată și nervoasă de când m-am născut) și să mi se pară atât de sublim simpla lui atingere când îmi face semn să fiu atentă la el. prostie, ați zice, dar e întregul meu univers interior, actualmente.

Știați că mintea mea e cam sucită? Văd lucruri unde nu sunt și unde alții nu văd nimic. Le văd în lumina unui timp care mă desparte iremediabil de începutul relației noastre și mă aruncă spre viitor. Văd cum privirea lui devine persuadantă când ne ciondănim, dar cum şi gândul meu vine să-l mângâie.

De ce se ciondănesc bărbaţii şi femeile la cumpărături şi, în general, pe lucruri atât de mărunte? Pentru că lucrurile mari deja sunt prea puţin controlabile şi bulversează tot ceea ce ştim cu ardoare. Pentru că, altfel, ne-am plictisi cu roz şi soare întruna, şi ne-am cunoaşte prea puţin.

Şi uite aşa mi-am disociat privirea superficială de adevărul esenţial din clipa însăşi.
Cine spunea că o cafea nu te face să ajungi cu gândul dincolo de aburi, aiurea şi spre nicăieri?

Am mai realizat o chestie: în doi se fac concesii suplimentare timpului şi modului de a trăi, că altfel chiar ai cum să scapi de redundanţa farmecului pierdut în doi. Şi ar fi păcat.
Jamilla





ps: imagini de pe nenea Google Image

sâmbătă, 20 martie 2010

Numai timpul

Timpul vindecă, dar timpul mai și crestează destine încrucișate printre străzile altor suflete.

Timpul e marele meu dușman, repet, dar și marele meu prieten. Ambivalența lui mă sperie. Dar tot el îmi aduce curajul și puterea.

Timpul este ipocrit, nu știe să rabde și, cu toate astea, atât de prețios: nu știu când îl pierd sau pentru ce.

Întrebarea e, merită să știu?! Mai bine las cursul vieții de la sine.
JAMILLA!

Chestia e că tocmai timpul e marele șef al vieții noastre de zi cu zi. Și mi-a trebuit o criză, ca să înțeleg.

vineri, 12 martie 2010

Iubesc viața mea de acum


EXACT AȘA CUM ESTE EA. Îmi iubesc timpul, vârsta, tot ceea ce am, chiar dacă nu știu cum să o arăt mereu și mă frământ din orice ca o prostuță. Cum îmi spunea cineva odată, eu nu știu să trăiesc fără să mă frământ din orice căcățiș. Deși multe realități cotidiene le iau ca pe un afront personal, mă iau și pe mine de moț și îmi revin rapid.

Îmi iubesc perechea în felul meu, cu zâmbetul meu, cu stilul meu haotic de a vedea uneori lucrurile, dar în stilul meu.

Te sărut, R. al meu! Iubesc lucid și romantic tot ceea ce mă faci să văd zi de zi, indiferent că e bun sau rău. Iubesc toate privirile tale, toți nervii noștri la lucrurile mărunte, alea sunt sarea și piperul. pentru că toate astea coexistă împreună. Jur că m-aș plictisi să fie totul miere. Unde ar mai fi incitantul contradicției?

Iubesc momentul când dai drumul la videoclipul cu Andre Rieu pe stadion! Am descoperit atâtea datorită ție. Ai descoperit atâtea datorită mie. Suntem doi nebuni în lumea noastră din gând - mișto :-)

Iubesc tot ce îmi spui, ce faci și toate gesturile când îți bei cafeaua, când fumezi, când te uiți la mine, indiferent cum te uiți. Iubesc tot amalgamul care iese din mine, reacție la stările tale zilnice. Zău că orele care fug delirant se întrepătrund acum altfel, în doi.

Zâmbesc dimineața pe furiș când nu mă vezi. Râd singură când știu că nu mă vezi și sunt fericită că suntem. Lălăi aiurea prin casă (știu că știi că falsez îngrozitor, ha ha) când știu că nu mă auzi, tocmai PT CĂ IUBESC VIAȚA NOASTRĂ, EXACT AȘA CUM E EA.

Yours Oana.

Iubesc pe noi doi, omule!



joi, 11 martie 2010

Încurajare pt Mărgeluță

Măi Mărgeluță! Motive pentru care să reîncepi să zâmbești:

1. Ce-i al tău e pus deoparte. Crede în tine și în al tău. Ai dragoste, cu restul veți răzbi, încet-încet. Pentru că, poate, ți se/vi se întâmplă toate astea ca să descoperi cine ești/cine sunteți. Nu mă refer la a privi cu optimism ci a face un salt peste. Pur și simplu. Oricum nu ai ce pierde.

2.Tot răul e, mai mereu, spre bine. Indiferent de cât rău e, mereu se poate și mai rău dar, pe de altă parte, e o ocazie să devii mai puternică (nu te iau cu abureli, hai, zâmbește, trece...nu! dar te iau de priviri și te provoc să-ți accepți propriul fel de a fi exact așa cum este. de ce să-l schimbi? Nu ești tu de vină. Nici el!)

3.Sunteți sănătoși, aveți mâini, picioare, minte, ochi, auz și toate cele. Mai rămâne să descoperi ce trebuie schimbat în viața ta, să începi să crezi în tine (mă enervezi când trăiești pt alții, nu și pt tine. Lasă ce a fost, încearcă ce va fi cu alți ochi).

4.Vei ieși la liman și cu nunta, și cu totul. Dar ieși din casă, folosește altfel timpul. Agresivitatea asta a vieții/timpului nu are nevoie de autoculpabilizare până la limită și automutilare emoțională. Ai încredere în omul care ești, în ceea ce vrei să faci. Deci, fă ceva (ORICE, dar găsește-ți ceva care să te bucure, un hobby, o ocupație emoțional-recreativă, o modalitate să te bucuri de puținul timp împreună). Caută-ți încrederea unde ai ascuns-o.

5.Conștiința înțelege problema financiară ca o problemă fără de care nu poți supraviețui. Nu e chiar așa, fără sănătate nu poți supraviețui. Lasă plânsul și treci la treabă. Mobilizează-ți voința, încrederea, puterea de a privi. Nu te mai auto-limita la timpul din prezent și la probleme, nu te mai raporta la -nu pot-. POȚI.

6.Lasă durerea și prejudecățile deoparte. Contează că el este bine, nu a pățit nimic. Accidentul e nasol, mașina și mai și, dar el NU are nimic. Multe lucruri vin și se duc, la fel ca și experiențele urâte prin care ați trecut. Viața este, pur și simplu, sau nu este. DAR ESTE A VOASTRĂ și numai voi v-o puteți schimba. Nu mai aștepta să o schimbe altcineva. TU!

7. Luptă-te cu propriul prezent. Ia-l de moț și scutură-te de trecut. Dacă tu continui să te gândești la tot ce s-a întâmplat, nu te va mai lăsa să trăiești liniștită mai departe. Nu-ți mai irosi energia pe ce a fost, conservă-o pe ce va fi. Atât de puțin cât este acum, ESTE. NU ești singură, îl ai pe el, te are pe tine. Te ai și tu pe tine.

ZÂMBEȘTE și uită-te în oglindă. Schimbă-ți felul de a privi lucrurile și începe să crezi în tine și în voi.
Altfel, timpul TRECE. (Lasă-ți în pace violența gândurilor, furtuna calmează de multe ori. Fii tu și gata! Unde o să mai ardă!??!)

ps: restul listei ți-o faci tu, ai să vezi că mai sunt și alte motive. Nu ai voie motive negative să adaugi pe listă. Nu îți mai bloca modul de a gândi/simți și nu te mai autopedepsi.Nu rezolvi nimic. Pur și simplu, mergi mai departe și ia-ți timpul și încrederea de mână, alături de ceea ce simți (lovitura de grație nu mai e lovitură, dacă îi tragi un șut în minte și treci mai departe. Pur și simplu.)

Numai bine și te mai aștept.

JAMILLA!!!

sâmbătă, 6 martie 2010

De noapte bună

Sunt cu visele și noaptea în brațe.
Mă gândesc la o mie și una de chestii.
Vreau să visez numai lucruri mișto - ca toată lumea de altfel - :-)
Acum am nevoie sa dorm, să visez liniște.

Căldura vine din sufletul meu.
Patul e moale, perna la fel, conștiința liniștită.
Mâine: gata de o nouă zi, o nouă provocare, o nouă revedere... de gânduri noi și cafele bune, de familie și cei dragi, cărți, de joaca împreună cu Alfie cățelul....
de forum și de toate cele, zi de zi, mereu aici, aproape și totuși, atât de departe, mereu aceeași și, totuși, alta.

Mâine, mereu e timp de alte treburi, trebuie întâi timp pentru noi înșine. Dacă nu acum, atunci când!?!?
Că nu aud bine, nici că-mi mai pasă demult. Sunt eu.
Noapte bună!

Jamilla



"Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere, si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat, am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru. Si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult, iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit." (O.Paler)

ps: poza este de pe domnu' Gogu

Pentru miresele mele....


.... cele de pe forum, știu ele care :-) Smile, please!! Say Cheese! :-))))(partenerele mele la vorbă, la stresul, nervii și emoțiile pt nuntă, la frecat ridichea pe seama treburilor casnice -când nu avem chef, știiiiu-, la împărtășit bune și rele, sfaturi și hărnicie și alte cele (am uitat inventivitatea, mă scuzați) fără miresoii noștri prin preajmă :-)))) )
Deci, Simo, Dienuk, Puffy, Cat, Floriciki, ButterflyAnna, Clauditza25, Amely, Manu, Carlita, Sweetnicoleta, Keke, Anda2005, IonelaMihaela,Vanessa, Micuta, Elogio și nou-venitele în grupul nostru, poftim de ascultați (mă scuz de pe acum în caz că am uitat pe cineva, neuronii mei nu funcționează azi, hi hi):
Jamilla







vineri, 5 martie 2010

Verde


Să-l miros, să merg pe el, să-l am în suflet și ochi. Să fie mult verde ziua, să visez verde, să simt căldura și primăvara. Gândesc la cald azi și la rece mâine.
Mă înfurii pe nimicuri și mă bucur tot de nimicuri.
Vreau să-i pun alui meu în palme liniștea și zilele însorite. Constat că fericirea poate însemna și simpla privire a lui, când mă îmbrățișează, când mâncăm împreună, când facem de toate împreună. Sunt fericită că sunt eu. De-a dreptul haios adevărul, tocmai cînd mă aștept eu mai puțin să recunosc.
Sună atât de clișeizat și, totuși, atât de veridic :-) Mi se pare că zilele și nopțile curg de la sine, cu vîrstele noastre împreună și cu sentimentul că nu suntem singuri. Mi se pare că sunt atât de puerilă și sensibilă și numai a sufletului meu uneori, dar atât de a lui alteori!!!
Agresivitatea mea față de lume, în unele conjuncturi, este agresivitatea eu-lui meu față de ceea ce nu pot accepta/înțelege sau față de ceea ce îmi răpește din teritoriul meu și din timpul celor dragi. Însă faptul că îmi pot fuziona visele cu timpul mă ajută să înțeleg atracția față de lumeși fazele relației de cuplu. faze mișto, faze nervoase, faze faine, pur și simplu, faze fără de care nu putem coexista cu propriile abilități.
Sunt sclava dragostei, timpului, banilor, muncii, sentimentelor față de cei dragi, sclava propriei mele lumi. Dar sunt fericită în irecognoscibilitatea jocurilor de zi cu zi și în alternarea sublimă a ecologiei propriilor mele relații cu timpul, cu anotimpurile, cu vârsta, cu propriul eu!
Vreau verde azi, mâine și tot timpul :-)
Jamilla


luni, 1 martie 2010

SPRING TIME



Zâmbesc.

Și vă spun sincer, am atâtea gânduri și griji în cap!!! Și iar zâmbesc. Dar ce contează astăzi? Azi contează doar zâmbetul meu.
Clar, sunt dusă :-)

*****

Afară miroase alb a suflete mii și mii.

Jamilla






Reamintesc aici o poezie de acum câțiva ani, tot de a mea, care astăzi mi se potrivește perfect, lovindu-mă cu clipa demiurgică a ACUM-ului :-) :

FUGARĂ PRIN SUFLETE

Văd des întruchipări ale influenţelor din minte
însemnând paşii altora poticniţi între pietre de încercare,
parte din piatra cea mare,
parte din timp.
Simt o mulţime de lucruri până obosesc
să fie frumos şi linişte pentru ceilalţi
(aşa pare, lume!)
nu şi pentru mine.
Îmi ucid inconştient instinctul şi simţirea,
fugară prin suflete,
negăsindu-mă iar pe mine.
Am sărit din leagănul limitelor
căutându-mă la răspântii de vise.

(Oana Rovența-Micu, volumul -Înger de octombrie-)
*****
(ps: foto de pe pcwin.com și gutudragos.blogspot.com)