miercuri, 28 aprilie 2010

Chef de viață

... deși numai vești proaste/,,lovituri,, primesc săptămâna asta, mai ales legat de salariu, serviciu, răutățile celor de acolo. Dar am și un căcălău de motive de bucurie!!!! (se apropie vara, concediul, nunta, plaja.... petrecere, timpul cu cei dragi, cuțulache și o grămadă de alte motive!!!!)
....da, chef de viață, pentru că eu sunt eu și așa rămân, am de ce, am pentru ce/pentru cine, am motivație, am ce îmi doresc (aproape totul), sănătate să am, că restul o veni de la sine.

Jamilla!




sâmbătă, 24 aprilie 2010

Lumea


Uneori mă sperie lumea, universul, timpul.
J.




ps: foto de pe Google Image.

miercuri, 21 aprilie 2010

Stări diverse

Azi m-am supărat rău de tot la serviciu. Dar rău! Unii oameni, efectiv, nu văd bârna din ochii lor, doar paiele altuia, o chestie cu care nu mă pot obișnui în veci. Care o fi rostul plăcerii să te to bagi în ograda altuia, să-i faci rău, să faci pe deșteptul clipă de clipă? Oameni suntem toți. Îmi trecură nervii din clipa în care închisei ușa biroului (mai puțin durerea de cap, persistă și acum... câh! Dacă pun botul la toți proștii și mă enervez!)
Una peste alta, sunt fericită! Venind acasă, am lăsat totul la ușă, -acasă- e numai al meu, nu amestec capra cu varza (înceeeerc...!). Zâmbesc, râd, iar zâmbesc, mă duc la R., îl mai pup, vin la calc., nu am stare!
Luai -acum juma de oră- și invitațiile de nuntă, sunt ale mele ... zâmbesc întruna, e altceva când le vezi în mână. Se apropie clipa, se apropie și emoțiile, mă dau peste cap toate dar abia aștept, cu toate senzațiile de care e în stare mintea mea cea rebelă, exact acum.
I have a dream, visul propriului suflet... e simplu, e atât de simplu...! Uneori!
JAMILLA !!!


duminică, 11 aprilie 2010

Cartea timpului meu prezent

Unii vorbesc de cartea vieții. Eu vorbesc de cartea timpului meu. Scriu cărți, dar mai greu să îți scrii propriul timp. Cu soarta uneori nu te pui.

Am soarta mea și îmi place cum o am. Singură mi-am făcut-o, pe alocuri, alții au hotărât-o pe margini dar ce e scris, e scris deja.
Timpul meu prezent mă trage de urechi deseori, vine cu frate-său, trecutul (noroc că-l alung rapid!!) căci eu bâjbâi încă în a-mi creea viitorul. Schimbarea mea în mai matură devine un drum greu accesibil, dar drumul meu. Trăiesc și știu de ce/pentru ce. Restul cred că nu ar trebui să mă mai mire. Și totuși mă miră de ce sunt atât de înnebunită după chestii simple, atât de simple în farmecul lor.... ciocolata-baton Bounty pe care o mănânc cu febrilitatea unui copil, fiind ciocolata copilăriei mele.... cafeaua pe care o beau zilnic, dar mă întind la ea cu savuratul, de parcă ar fi ultima.... cărțile pe care le citesc, joaca cu Alfie (scuzați cacofonia), statul pe miresici.ro, ieșirile în oraș, machiajele, dansul, muzica.... timpul în care fac toate astea, iubirea, familia, serviciul, totul.
Sunt nevoită să-mi asimilez timpul meu din ce în ce mai des, în sensul acelor de ceasornic, punctuale în curgerea lor rapidă spre viitorul meu. Riscul de a fi pedepsită de conjuncturile vieții, atunci când fac exact ce cred eu de cuviință, este mic/pueril pe lângă riscul pe care mi-l asum fiind eu însămi. Ăsta-i sensul vieții mele.
Ăsta-i timpul meu, cartea pe care trebuie să o joc la fiecare secundă, fără a da la zaruri clipele cu cei dragi contra a altceva mai permisiv, căci nimic din ce e atât de ușor, nu e atât de plăcut. Sunt atât de sigură de mine în mediul celor dragi, că nimic nu-mi mai trebuie.
JamilLa!
ps: devin melancolică recitindu-l pe Jacques Salome.
"Nu e de ajuns sa îi promit ziua de maine, dacă nu sunt capabil/ă să trăiesc in prezent."






sâmbătă, 10 aprilie 2010

Pregătiri de nuntă


Fierb în suc propriu, mă coc singură, mă agit.... fac liste cu mama de 4 zile, liste și iarăși liste, calculăm, aproximăm, refacem....pune-i pe unii cu alții, încearcă să mulțumești pe toți, oricum ai da-o, nu iese, frate!!

Așa că, de acum, încerc cu (un pic, dar încerc măcar) calm, răbdare și...ce o fi, o fi. Organizați suntem, serioși suntem, factori surpriză apar oricând, deci mare atenție.

Rochia o am (Tabrett de la maggie Sottero, doar că a mea are bretele, bustul meu nu e așa dotat de la mama natură, un motiv în plus de nesiguranță pt mine..... îmi trebuie cupe siliconice, deci! Că doar nu vreau să-mi fâlfâie vântul la bust în cea mai mișto zi a mea), sandalele au venit săptămâna trecută (o minunăție, dacă mă întrebați pe mine, au și un nume fain, Halima auriu, de la Anne Klein), voalul, tiara și accesoriile sunt cu perle (da, iete na! zică babele ce or vrea, perle am vrut și cu asta, basta!), Carla Brillanti.... ce să vă mai spun!?!? aaaaa, am luat și figurina de tort, o drăgălășenie/haioșenie mică, deși dacă te uiți de aproape, mireasa are ochii ca la strabism (eu pe la 6 ani cam așa aveam, deci iată coincidența, ha ha) :-) am luat banda aurie (cică piele ecologică!) pentru plicurile invitațiilor, îmi mai trebuie fluturi, veșnica și marea mea obsesie, să fie fluturi în sală, măcar 10-20, atârnați pe undeva, cocoțați pe mese, găsesc eu! la mărturii am renunțat, erau bani aruncați degeaba (după discuții interminabile și interes în stânga și dreapta).

Îmi mai trebuie rochița de cununie civilă, verighetele le avem, lăutarii de nuntă îi avem (taraful Tapotă), fotograf avem, cameraman - avem o promisiune...biserica am schimbat-o, că așa i s-a năzărit subsemnatei acum câteva săptămâni (mare ți-e grădina, Doamne!!!), e una faină/nouă, nu zic care, să nu afle toți curioșii, sic!

Textul de invitații l-am compus, prima dată mi-a ieșit siropos până la toți sfinții, acum e acceptabil, chiar foarte (după scremut de creieri și tăiat și rescris cât să placă ambelor familii, să nu aibă gust de șerbet din ăla boieresc), mai trebuie comandate (CURÂND!) invitațiile.

Cam ce ar mai fi? Nu știu, acum nu-s în stare să-mi amintesc mare lucru din ce mai lipsește.

Dar iată, fremăt zi de zi, abia aștept, pe de altă parte îmi vine să găsesc naibii o căruță, un avion, ceva, și să zbor de aici la polul opus :-)

Jamilla!!!

ps: Luna de miere o vreau în Italia, o zonă anume, despre asta data viitoare! (alții visează la Mauritius, eu visez la S....)



luni, 5 aprilie 2010

My style


Once upon a time...

JAMILLA!!








vineri, 2 aprilie 2010

Iepurașul de Paști


Iepurașul meu de Paști constă în ziua de astăzi, prima după mult timp, în care mă trezesc acasă, alături de al meu și să nu fie weekend.
Plus de asta, știți deja: familia și timpul sunt coșul meu de bunătăți sufletești.

Ouăle de pe masă ore îmi sunt, la fel și bucuria de a alerga după timp.

Sărbători luminate!!!

Jamilla !!!




ps: foto de pe GoogleImage.