vineri, 17 octombrie 2008

VIOLENŢA ÎN ŞCOALĂ

  • Mama mea este cadru didactic şi directoare adjunctă la o şcoală din judeţ. Recent, a trecut (cu fair-play, dar nu aici vreau să ajung) printr-o întâmplare destul de deranjantă: a fost interpelată dur de un grup de liceeni abia intraţi în curtea şcolii.
  • Ei, şi ce s-a întâmplat? Simplu, a avut loc o altercaţie verbală între grupul de liceeni şi mama, ea încercând să-i roage frumos să părăsească incinta şcolii, ei sărind cu înjurături şi cuvinte triviale inadecvate vârstei lor. Noroc că mama este trecută prin astfel de situaţii în cei 35 ani de învăţământ şi ştie cum să reacţioneze şi să aplice principii de negociere inclusiv cu adolescenţii violenţi. Sincer, am văzut-o pe mama vizibil afectată.
  • Problema care mă frământă este alta: voi aţi observat că generaţiile actuale sunt mai tupeiste? Că se ajunge la prea multe rahaturi? Dar parcă prea prea... ok, sunt de acord să-ţi susţii punctul de vedere, dar civilizat şi nu apelând la mijloace justiţiare violente şi inadecvate. Şi nu astfel. Şi nu faţă de persoane mai vârstnice (nu că maică-mea ar fi bătrână, chiar arată mortal la cei 50 ani ai ei, ţineam musai să subliniez aspectul ăsta) şi nici sărind la bătaie!
  • Dincolo de faptul că aceste comportamente îşi au rădăcinile - majoritatea! - în educaţie, traume personale, emoţionale, lipsuri şi frustrări sau, pur şi simplu, teribilism, mi-a rămas un gust amar. Mama a venit nervoasă acasă, puţin tristă, vizibil afectată. Nu, nu vă gândiţi că era speriată ca de bombe, nici vorbă, speriată a fost când am luat eu bătaie zdravăn de la un fost puşcăriaş (nu râdeţi, nu glumesc!), de am stat 2 zile pe la neurologie.
  • Dar pe mine una, m-a durut să văd tristeţea în ochii ei. Că lumea ajunge astfel, că influenţa unor dascăli care se chinuie realmente (mama a adus şi consilier şcolar în unitatea ei) pentru elevi şi nu numai, şi are şcoala cu cele mai bune rezultate din judeţ.
  • Am stat de vorbă amândouă, dincolo de faptul că suntem într-o lume în schimbare, ajungi să te afecteze anumite comportamente, cuvinte şi nu numai. Ajungi să te întrebi, să te pierzi în variante de răspuns şi să te trezeşti într-o zi cu întrebarea "încotro, măi oameni buni?".
  • Să fim serioşi, ce dracu! Tre" să recunoaşteţi, sunt situaţii care şi pe voi vă scot din minţi. Ştiu ce spun, lucrez într-un domeniu în care am parte şi eu de situaţii riscante, am mers şi cu Poliţia la cazuri. Dar mă enervez când mulţi alţii tac, tac pur şi simplu.
  • Ştiţi ceva? Violenţa în şcoală se perpetuează! Din păcate. De aici derivă şi pornografia infantilă şi multiple alte situaţii. Violenţa ne priveşte pe toţi : părinte – elev – profesor -, este necesară implicarea mult mai activă şi participativă de ONG-uri sau organisme competente (autorităţi), poate şi activităţi de week-end - teatru social pt şcolarii mai mici (cine zicea că şcolarul de azi e adultul de mâine?).
  • Parcă pe vremea mea nu era aşa! Şi sunt sigură că vă amintiţi şi voi, mulţi încă visam idealişti la o vârstă la care alţii dau teste naţionale dar se şi droghează. Crud de real, cum spuneam odată.
  • Violenţa deja devine flagel. Ce SIDA; ce alte alea, când violenţa chiar o întâlneşti peste tot? Dar când devine din ce în ce mai puternică în şcoli?

  • Formele ei – verbală, fizică, emoţională, etnică şi comportamentală ţin de sursele socio – culturale, economice, e adevărat. Dar să nu uităm că violenţa poate fi percepută drept un fenomen normal/anormal în funcţie de context şi totuşi, vreau să subliniez că diferenţele de percepţie provin din diferenţe de mediu socio-cultural, vârstă.
  • Când vrei să ajuţi pe cineva violent, ca şi profesor părinte, angajat în domeniul asistenţei sociale, te trezeşti uneori că există şanse de diminuare dar NU de eradicare - pentru că condiţia (scuzaţi cacofonia!) ar fi prevenirea şi nu intervenţia. Iar de foarte multe ori, dacă este vorba de minori, părinţii, tutorii legali, nu se implică total, considerând reacţiile ca pe izbucniri adolescentine, asta e o variantă, sau considerând reacţiile ca pe rebeliune şi atunci trag scatoalce la copii nerealizând ce fac de fapt: perpetuează pentru că, nu-i aşa?, copiii IMITĂ. Imitaţia tinde să devină totul, din ce ajung să văd eu zilnic.

  • Există şi o subcultură promovată în primul rând de mass-media, dar există şi filtre de atenuare ale violenţei– părinţii, şcoala, nu întotdeauna viabile. Toate formele de violenţă sunt greu acceptate (în funcţie de particularităţile individuale) şi ajungem să ne confruntăm cu stigmatizări.

  • Sursele violenţei în şcoli pot fi relaţii deficitare profesor-elev, elev-elev, părinte-elev,
    management defectuos, lipsa de valorizare a individului etc dar eu consider că cea mai mare influenţă este însăţi presiunea grupului.
  • Atât pentru astă-seară, că merg pe la mama la o ciocolată caldă. Dar îmi stătea pe creier să scriu.
  • Mi-am promis însă, să mă străduiesc (nu îmi propun să şi reuşesc, ci să încep cu paşi mici şi siguri, să mă străduiesc!) să fiu un părinte asertiv şi, înainte de toate, să încerc să-mi înţeleg copilul. Măcar să încerc să-i dau viitorului meu copil mereu acces la informaţie, dar de aşa natură încât să mă întrebe măcar, ceea ce nu înţelege şi de aşa natură, încât să-i pot valoriza voinţa pozitivă cât pot de des.
  • Jamilla!

16 comentarii:

Gabriela Savitsky spunea...

Asta am discutat şi noi aseară, despre "violenţa domestică". Nici nu ştiu cum trebuie abordată problema. Cred că totuşi copiii sunt prea fragezi ca să le dai pe mână libertatea fără riscul de a-i distruge. Libertatea se transformă imediat în anarhie la nişte tineri. E atât de trist că ne distrugem cu bună ştiinţă viitorul...

Jamilla spunea...

gabi, am fost coordonatoare 2 ani la un centru de violenta domestica, am lucrat si la urgente pe copiii maltratati, la noi la irectia generala de asistenta sociala si protectia copilului (acum sunt pe serviciul de evaluare complexa adfulti cu handicap), si tot mi-a ramas constatarea dura ca, oricat te-ai lupta, tot ramane ceva cu care nu te poti lupta. Asta nu inseamna ca m-am dat batuta, insa libertatea de care vorbesti si tu, ajunge uneori sa fie inteleasa ca pe o arma de catre parinti, nu ca pe o cale. Asta ma doare. Sistem de recompense si pedepse inteles pe dos. Cat despre violenta domestica, daca ai vreodata nevoie de ajutor la vreun articol, te ajut cu placere.

g1b2i3 spunea...

Jamilla,imi pare rau cand aud astfle de intamplari.Zau ca nici nu mai stiu ce sa spun cand aud asa ceva.
Nu sunt de specialitate,dar am ajuns la concluzia ca violenta de oriunde se datoreaza lipsei de dragoste,afectiune.
Si e normal.Toata lumea se zbate sa traiasca,unii sa se imbogateasca,altii doar sa supravietuiasca si asta le consuma toata energia.Vin acasa si au nevoie de liniste si imediat se rastesc la copii pentru oirice.
Parintii se cearta,oamenii se cearta pentru orice rahat,toata lumea e nervoasa,la televizor scandaluri nonstop,atunci cum sa nu existe violenta si la copii?
Asa-mi explic eu violenta la copii.
Sfarsit de saptamana placut!

oana spunea...

cred ca noi, ca profesori, nu putem decat sa le oferim exemplu: se apuca elevul sa tipe la tine, nu-i intoarce racnetele, vorbeste-i calm in speranta ca se va calma si el. se bat doi micuti in curtea scolii? nu-i desparti impartind si tu, ca profesor, palme in stanga si-n dreapta.

urmeaza sa fac la dirigentie o lectie despre asertivitate. am in clasa (a XI-a) aproape numai fete si tare le mai place sa tipe una la alta, sa se isterizeze, sa se certe din nimicuri. as vrea sa le arat ca poti obtine lucruri in viata si fara sa dai pumni, sa jignesti si sa tipi. sper sa-mi iasa! :)

ReadMyLips spunea...

Hello! Merci mult ca m-ai pus si pe mine in blogroll-ul tau , stiu ca nu iti prea plac jocurile , dar sper ca totusi ti-a plcaut :P. pup

adrian 7 spunea...

Ei bine, nu vom eradica usor violenta din scoli, si in general din orice "centru de educare". Germania, SUA, Franta nu au reusit si la noi in tara nu s-a deschis inca o miscare de efect oficiala. In schimb cred ca violenta din randul tinerilor de azi are ca punct de plecare parintii, care nu sunt educati sa-si educe copiii. Astfel acestia din urma sub influenta media care promoveaza actele de violenta, primesc un mesaj subliminal foarte clar, ce se materializeaza odata cu intrarea lui in societate.
Pe de alta parte legile din tara noastra, nu reglementeaza modul in care trebuie deserviti adolescentii care au comis acte de violenta.

jamescrissilv.ro spunea...

Generatiile actuale dubleaza ceea ce au primit si au vazut la parintii lor....
o seara minunata iti doresc

WebMonkey spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
WebMonkey spunea...

Aberaţia de libertate dăunează tineretului. Problema e gravă şi trebuie să te gândeşti că acel tânăr se vede în imposibilitatea cumpărării unei locuinţe, vede că posturile bune se cumpără sau se dau pe pile, când politicieni cu 4 clase dau lecţii de morală, etc.

starsgates spunea...

Da, am doi copii, clasa a VII a amândoi, băiat şi fată.
A încercat să-i cresc astfel încât să nu-şi rezolve problemele cu pumnii şi picioarele, dar tare m-am întristat azi când fiul meu a venit acasă din excursie spunând că el nu mai merge, căci nu i-a plăcut.
Are vânătăi pe braţ, cum l-au bruscat alţi trei băieţi, a căzut şi s-a lovit.
Mi-a spus să nu-l cert dacă voi afla că l-a bătut pe vreunul din cei trei.
Ce pot să-i spun?
Mâine avem şedinţă cu părinţii, nu sunt mama care să meargă la şcoală ptr orice fleac, dar nici nu vreau să urască băiatul şcoala din cauza unor derbedei, aşa că vreau să discut cu părinţii acelor copii.

Jamilla spunea...

@Gabi cu pisoiul, intr0adevar, majoritatea manifestarilor repercuteaza din cauza lipsei de dragoste, rabdare si datorita unor traume emotionale. Societatea si, mai ales, parintii, nu se pprea adapteaza intotdeauna la schimbare, si nici la nevoia de toleranta predictiva a unui adolescent.

@Oana, o sa iti iasa. Cand lucram cu copiii strazi, uneori eram nevoita s afac interventie in criza (daca ii apucau pandaliile violente...), dar reuseam sa ii aduc la o finalitate pozitiva, cu o vorba buna, sustinuta motvat continuu, cu jocuri de rol, cu multe altele...problema este ca era pe termen scurt...nu au modele paternale pe viata, nu au d eunde sa deprinda anumite patternuri, la fel si elevii....imitatia e predilect omniprezenta ;-)

@Readmylips|: no problem ;-)

@Adrian, problema intr0adevar e complexa...as sta sa discut despre asta zilein sir ;-) si nici sistem adecvat pedeapsa-recompensa nu exista.

@James, pe langa dublare mai e si castigarea a ceea ce nu sunt ei de fapt...

@cel care a sters comentariul, sau cea: te rog frumos, daca nu vrei sa scrii, NU mai scrie! Nu accept sa stearga cineva aiurea, o sa fiu nevoita sa activez moderarea!

@

DXN spunea...

da, am citit si aici.

Cristian spunea...

Trebuie cumva sa atenuam atitudinea violenta la adolescenti altfel ajungem ca in Vestul salbatic.

Cristian spunea...

As vrea sa scriu un articol pe blogul fetitei mele ( MonicaMihai.ro ) in care sa inserez cateva citate din articolul tau. Te rog spune-mi daca imi dai permisiunea.

Cristian spunea...

Mi-a plăcut articolul.

Anonim spunea...

No matter what others say, I think it is still interesting and useful maybe necessary to improve some minor things