miercuri, 5 noiembrie 2008

DE ACEEA


Iubitului meu, cu toată dragostea:


Clipele de ieri îmi spun
ce aş fi putut deveni pe drumul de azi,
de nu m-ai fi lăsat să-ţi arăt lumea dinlăuntru,
de m-ai fi pierdut printre umbre.
Clipele mi-ar fi uitat destinul
printre atâtea pahare goale din lume
de nu ai fi avut curaj.
Clipele de ieri îmi spun
ce am fi fost amândoi
de nu am fi trăit drumul
împreună spre devenire.
Clipa de azi mă înghite cu totul
în visul nostru de a trăi.
De aceea, R., te iubesc simplu şi real.
De aceea sunt eu.


Jamilla!

ps: preluarea textelor fără acordul meu nu este permisă, poemele fac parte din "Înger de octombrie", de Oana Rovenţa-Micu.





11 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Ma alatur si eu duioaselor ganduri dedicate stapanului sufletului tau, dorindu-va multa lumina, armonie, dragoste, cutezanta si incredere pe drumul devenirii, draga mea Jam! :)
Sa va fie viata o verde poiana plina de soare si de susur viu de izvoare!

Jamilla spunea...

@Cora, mereu aproape de mine ;-)
sunt foarte fericita de la o vreme ;-)

raducea spunea...

nice :>

Jamilla spunea...

@Raducea, cum altfel sa fie? ;-)

raducea spunea...

dap.. adevarat spui :)

dino spunea...

Samurai apreciau trandafirul ca fiind, nu numai cea mai perfecta planta, atat ca simetrie cat si ca aspect, sustineau cu tarie ca e cea mai perfecta "lucrare" a naturii, daca privim mai profund lucrurile intradevar e greu de gasit un trandafir imperfect simetric.

Jamilla spunea...

@Raducea, sufletul conteaza,nu?

@Dino, trandafirul si dragostea sunt pentru sufletul meu cum e onoarea pentru samurai. Perfectiunea imperfectiunii cobnteaza, nu-i asa?

dino spunea...

Spui cuvinte tari :),avand in vedere ca samurai puneau onoarea mai presus decat viata,...stiai ca inclusiv onoarea era dusa la perfectiune maxima?...vesnic perfectiunea era comparata cu un trandafir...e inaltator ce expui...sa nu uitam insa,ca samurai au inceput sa dispara in momentul cand nu mai exista reciprocitate...ecuatia " a da si a primi" trebuie mentinuta la un nivel pronuntat altfel exista riscul de a se transforma intr-o inecuatie si atunci ce facem cu samuraii ?:)

Jamilla spunea...

@Dino, nu facem nimic cu samuraii. Reciprocitatea nu are ce cauta cand vorbesti de a da neconditionat, nu? Cine poate si vrea, preia fara sa se bata in piept in fata lumii, anumite principii de viata. Nu stiu daca din pacate sau din fericire, dar eu duc la extrem unele sentimente. Nu, nu te gandi la prostii, altceva vreau sa spun. Sunt genul care dau neconditionat, pana la capat si daca iubesc, iubesc pana la capat, fara sa ma mai uit in jur, oricat de stralucitor ar fi orice altceva. Sunt om, din pacate, dar am o vointa, un fel de a fi si o constiinta care sa ma ajute sa fiu corecta pe cat pot si imi sta in putinta. Pe cat pot... desi d emulte ori mai si gresesc. Iubirea e insa, onoarea mea. La fel ca si sensibilitatea firii mele. Nu sunt cuvinte mari, e ceea ce simt. R., logodnicul meu, o stie. Iar trandafirul e propriul meu timp.

pescarusul argintiu spunea...

Jam draga mea, ma straduiesc sa fiu aproape de prietenii mei dragi de suflet, care de un timp imi tin tovarasie prin firele nevazute ale mediului internautic! :)
Cand ei strabat momente speciale cum este si cel evocat de tine acum, cu atat mai mult se justifica un arc de sudura intre sufletele noastre.
Sa lupti mereu pentru ca aceasta fericire a fiintei tale sa fie o stare continua sau macar familiara!

Jamilla spunea...

@Cora,ma straduiesc. Am impresia ca o sa-mi vezi zambetul curand ;-)