sâmbătă, 19 februarie 2011

La coafor

Coaforul este locul unde cultura urbană, bârfele, trend-urile și stima de sine a fiecărei femei coexistă în competiție cu imaginea. Nu mă extind acum să discutăm de beautycente-uri, unde ai de toate, de la coafor până la cosmetică, dermatologie, masaj etc. Vorbim de raportul dorință/acțiune/așteptare/rezultat în ceea ce privește părul/stima de sine și de pasivitatea noastră în majoritatea domeniilor cotidiene, unde nu prindem aceeași viteză de a ne schimba pozitiv, cum o facem la coafor.

Coaforul este locul care declanșează mari dileme existențiale feminine, determinând creșterea eficacității unei conversații pe post de receptor al stimulilor vestimentari, masculini, fashion-iști, cosmetizați într-o nouă imagine. Stima de sine crește direct proporțional cu lookul schimbat și garantează un climat emoțional cald, purtător de pasiuni pe culmile plăcerii. Aduce și neajunsuri, dar fiecare pasăre pe limba ei piere, nu?!

Coaforul a devenit locul în care gelozia simțului se pliază pe legea atracției. Acolo nu contează mai nimic, decât că vrei și dorești, că aștepți, că vorbești, că asculți etc. Așteptarea schimbării este incitantă și vie, dar și anxioasă, că nu știi ce rezultat primești. Atingerea și bibilitul părului devine ritual de cosmetizare inclusiv a gândurilor și așteptărilor noastre conforme sau nu, cu realitatea. Dorința de schimbare devine acolo atât de răvășitoare, încât velația ulterioară rezultatului imaginii rcapătă înclinații spre posesia a tot ce aștepți, inclusiv de la cei din jur. Dar în viața de afară, cum ar fi să conteze totul la fel de mult!?

Ca femeie, merg la coafor. Când timpul, banul și, mai ales, gusturile personale îmi permit. Experiența și nevoia m-au învățat să mă vopsesc singură, șuvițez, tund etc. Mai dau și erori, dar se corectează fără probleme existențiale și crize de plâns isteric. Merg la coafor mai ales când am chef de păr drept, întins cu placa sau cu peria, de filat vârfurile etc, cu din astea nu am eu răbdare iar mama natură m-a dotat cu un păr ondulat și vrăjmaș intemperiilor externe cosmetizante.

Constat că a merge la coafor este pentru o femeie, mai mult decât plăcut sau mai mult decât traumatizant, depinde de la caz la caz, de la persoană la persoană, de raportul dintre dorință, efect și rezultat și, mai ales de eficacitate și așteptare.
Multe dintre marile saloane au eficacitate, performanță , stil, ambient plăcut, personal supracalificat, dar câteva au și atitudine care tremură pe scara Richter a nervilor, mai ceva ca lava vulcanică atunci când erupe Eyjafjallajokull (pentru cine nu știe, e vulcanul din Islanda care a blocat destul de recent traficul aerian în multe zone) dacă îndrăznești să le contești valoarea. Și nici nu justifică raportul preț / rezultat / calitate. Sunt și excepții, eu evidențiez o părere la modul general.

Coaforul, în raport cu schimbările societății, devine imaginea majorității femeilor, un mediu în care cuvântul circulă mai mult decât liber și afli marile soluții, multe neștiute/nerealizate până atunci. Te pomenești până și cu noutățile care survin pe bandă rulantă, încât (in)suficiența emoțională capătă aportul caloric pentru dezvoltare și se descarcă în mii de gesturi, atitudini, bârfe, culori ale vopselei, mișcările coafezelor, agitația sau calmul clientelor… ce ne-am face fără potențialul clipe relevat de statul la coafor, pe scaunul acela, atunci când ne trec o mie și una de gânduri prin cap, când imaginea pe care o așteptăm cu nerăbdare devine mai relevantă decât o mie și una de alte gesturi făcute la momentul potrivit!? Ce ne-am face, noi, femeile, fără energia a ceea ce vizualizezi hulpav, atunci când munca este finalizată și abia aștepți studiul intensiv în oglindă? și totul, pentru a ne simți mai bine. De ce nu ne simțim întotdeauna mai bine atunci când ne îmbrățișează părinții sua iubitul, când obținem ceva ce ne-am dorit (a doua zi uităm!), când facem ce ne-am dorit, când primim romantismul sau gesturile așteptate etc etc?

Dacă am fi așa de nerăbdătoare și în viață, atât de pornite să facem o schimbare prosocială și asertivă față de propriul sine și cei din jur, exact la fel cum suntem pornite să mergem la coafor să arătăm bine, indiferent din ce motiv (schimbare de look, coafura pt ocazie, impresionat partener sau, pur și simplu, aranjare cotidiană), oare cum am fi?

Ar fi viața noastră ca femei, mai bună? Eu zic că da. Păcat că imaginea tinde să fie totul în lumea optimizării de sine.
Oana RM. / Jamilla

Niciun comentariu: