sâmbătă, 19 februarie 2011

Despre pantofi și femei

Eu personal, sunt înnebunită după cei Manolo Blahnik, Christian Louboutin, D-Squared 2și cei din prezentările lui Elie Saab. Dar aceștia sunt moartea portofelului meu actual. Cu toate astea, rămân una din dorințele mele de pe lista cu –lucruri de obținut/realizat/făcut până mor—(măcar o pereche!). Ador și branduri autohtone cum ar fi Sepala, numai după Mihai Albu nu mă prea omor (până la umră, fiecare cu gusturile lui).

Pantofii Blahnik și Louboutin sunt scumpi ca naiba, dar efervescenți și ridică psihicul unei femei instantaneu. Ajungi să-i dorești , să-I visezi, la fel cum nu poți sta fără dragoste, sex, mâncare, apă. Indispensabilitatea lor te face să respiri rapid sau să te moleșești de tot, fără să-ți pese de repercursiuni. Ajungi să-i lași să-ți controleze în mod direct sufletul, stilul, acțiunile. Dacă sunt incomozi dar mori , efectiv, fără ei, ei bine, acești ei te vor trimite direct în agresivitate greșit înțeleasă și în frustrare. Te vor mânca de vie într-o seară în care poți fi superbă, dar țâfnoasă și irascibilă. O dai în bară și nu mai poți repara nici măcar lacrimile de după. Dacă sunt comozi, dar tot cu toc (mai rar comozi), te energizează psihic, ai vrea să vezi lucrurile dintr-o perspectivă nouă (deși parcă tot îți lipsește ceva) însă îndrăznești de-a binelea să acționezi, să-ți susții ideile în modul acela de –fii Zoe, bărbată—oriunde ai fi. Și asta face să-ți cadă barbații la picioare, să te mănânce d evie femeile (în gândurile lor pecuniare și în victimizare).

Pantofii cu toc avantajează orice femeie, camuflează nesiguranța de sine prin atitudinea “cu tupeu înainte” , validează încrederea de sine nu numai prin aspectul lor, ci și prin senzația pe care o ai când îi porți. Te cunoști prin ei dar devii fericita altora, numai a ta nu. Mai ales dacă ești înnebunită după ei și nu ți-ai luat ce ai visat. Dacă tu îți corelezi atitudinea prin pantofii pe care îi porți, ajungi într-un lanț al slăbiciunilor. Devii sclava presupunerilor exterioare și a privirilor, îți asociezi inconștient modul de a negocia (cu viața și situațiile întâlnite, cu oamenii în general), cu motivele lipsei de autenticitate prin care îți refuzi autocunoașterea și asumarea de sine, dar îți bazezi succesele pe tranziția schimbării în gesturi și gândire.

Pantofii cu tocuri nu există fără femei , dar nici femeia nu există fără pantofi de toate felurile, în general. Pantofii îți pun întotdeauna sub semnul întrebarii limitele stabilite de alții, pentru că faci sacrificii ca să-i ai (cheltuieli mari, de cele mai multe ori haotice, sănătatea, coloana vertebrală ș.a.), dar tot îi iubești, îi adori, îi vrei ca pe ultima viață. Fără pantofi am fi tot femei,însă făcând parte din alt șir de dependențe, de toate felurile, deci parcă tot aici e mai bine să te aciuezi.
Femeia e sclava lumii și a lucrurilor. Eu sunt sclava pantofilor.

Pantofii perfecți pentru gustul fiecărei femei în parte, o fac să-și dezvolte o multitudine de sentimente ascunse până atunci. Dacă nu îi ai, devii geloasă – nici nu există comparație cu gelozia din dragoste, că tot dragoste e și asta, nu?--, înveți să te compari, înnebunești, vrei să faci tot posibilul pentru ei. Astfel că ei (pantofii, nu numai bărbații) devin o formă de posesivitate care îți acaparează viața și sufletul. Dacă îi ai, vrei tot mai mulți, pe principiul ca dacă poți, de ce nu? Cu sute, cu mii, dar să îi ai, să-i variezi, astfel că a-i colecționa devine pentru tine ori o amăgire, ori o împlinire. Gelozia se transformă în carismă, purtarea lor devine insesizabil de șarmantă, ochii tăi capătă străluciri de care nici nu știai până atunci.

La femme fatale este poziția către care accezi, sau poziția de care fugi. Oricum ai da-o, ei, pantofii, pot declanșa războaie intrinseci și crize de personalitate, pot soluționa gestionarea atitutdinilor comportamentale eronate pentru alții, pot limita o femei la modă și lucruri superficiale sau o pot urma în visul ei de a face carieră cu propria pasiune, propriul hobby. Ce femeie nu ar fi în stare să facă dragoste cu timpul însuși, cu mesajele subliminale ale atitutdinilor purtătoare de pantofi cu toc trecând peste ce e mic și infim, ridicând-o pe ea deasupra ?! Ce femeie nu și-ar băga sub radiografia altor priviri pantofii preferați, numai pentru a învăța jongleria mentală într-un echilibru dramatic?!

O mie și una de modele de pantofi pentru o mie și una de femei. O mie și una de influențe pentru o mie și una de dorințe ale unei femei (cine vede colecția de toamnă/iarnă 2010 a lui Manolo Blahnik ori turbează, ori zâmbește resemnată, așa ca mine). Obstacolul întâmpinat cu perechea de pantofi potrivită în picioare, devine o evoluție favorabilă a zilei de mâine.
Nu aș zice nu nici la o pereche de pantofi Steve Madden, Baby Phat, Marc Jacobs, Elie Tahari, Enzo Angiolini, Michael Kors sau Corso Como . Și nici nu mă frustrez că nu pot să-i am, îmi găsesc împlinirea și satisfacția în alte modele, mai accesibile, brand sau no-name, dar nu mai puțin pretențioase, pompoase, excentrice.

Gustul meu, în general, se axează pe cei cu platformă, gangster/oxford, stiletto și casual. Mă îndrăgostesc și de o pereche de UGG dacă văd, numai să nu fie negre/maron. Nu mă văd în adidași/teneși decât în situații cotidiene și la sala de sport. Ocaziile presupun întotdeauna și ocazii de pantofi (a nu se înțelege chilipiruri). Sunt consștientă că intru pe teren minat, gândind că nu aș putea trăi fără pantofi mortal de faini, cu toc înaaaaalt, dar e terenul meu, al unei femei, al felului meu de a fi. Mi-l asum cu dragă inimă și cu inconștiența freneziei consumate în dragoste.
Dintre pantofii stilletto, casual, toc mic, toc mare, bot rotund, bot ascuțit, pumps, peep-toe, sling backs, platforme, mary jane’s, t-bars, oxford, espadrile, wedges, balerini, skimmers, care sunt cei pe care i-ai primi imediat în viața și picioarele tale!?
Oana RM / Jamilla

2 comentarii:

pantofi spunea...

Pantofii stiletto :)

Mari spunea...

Frumos articol, plin de emotie, totusi prea multa generalizare. Nu toate femeile se lasa definite de o pereche de pantofi.