marți, 28 octombrie 2008

Despre speranţă

  • Se zice că speranţa moare ultima.... eu încă nu m-am convins de asta. Cred în această propoziţie dar nu o simt cu toată fiinţa, poate şi pentru că, de cele mai multe ori, ne aflăm în situaţii de viaţă care te fac să nu mai ştii, la un moment dat, cine eşti.

  • Am citit curând despre Ingrid Betancourt. Uitasem de ea, iar cei care nu îi cunosc povestea, pot citi aici si aici, sau pot da o simplă căutare pe nea gogu. M-a impresionat sincer povestea acestei femei şi nu în modul în care spui "da, băi, bravo ei, a reuşit, e liberă etc" ci în modul în care mă bucur sincer că e liberă, că nu a murit, că (mai mult ca sigur), deşi rămâne cu traume enorme, şi-a recăpătat putinţa de a se întoarce la familie.

  • Nu mi-a venit să-mi cred ochilor şi nici măcar nu îmi pot închipui cum poate rezista un om, o femeie, 6 ani în captivitate, într-o lume a bărbaţilor, în junglă şi nu numai. Dar aspectul ăsta m-a făcut să mă gândesc la frica mea de a face anumite alegeri în viaţă, de a îndrăzn mai mult ca oricând atunci când îmi doresc ceva cu toată fiinţa.... de a încerca, încă o dată, să rămân cu adevărat eu. Până la urmă, e atât de simplu!


  • Uneori sunt laşă. De-a dreptul laşă şi bestial de fricoasă. Alteori sunt curajoasă, poate prea inconştientă, cu o doză de asumare a propriei realităţi.

  • Şi atunci, de ce dragostea de celălalt, de sine şi de lume poate să doară uneori? Sau însăşi dorinţa de schimbare?

  • Timpul doare. Firea mea mă doare şi mai şi acum. Şi atunci, de ce nu îmi doresc să fiu altfel?


  • Jamilla!

PS: fotografia este luată de aici.

5 comentarii:

Anonim spunea...

asa e cu zodiile astea de aer, cand sus,cand jos,schimbarile de stari le sunt specifice (balante,gemeni,varsatori sunt toti la fel) :).

Dee@ spunea...

Scumpa, nu iti doresti sa fii altfel pentru ca e minunat sa fii TU. Poate undeva in subconstient vrei ca anumite lucruri sa fie altfel si doare cu atat mai mult cu cat nu sta in puterea ta sa faci aceste schimbari.

Si fara un dram de speranta, am vedea numai partea urata din viata. Speranta ne da puterea de a merge mai departe, de cele mai multe ori...

Anonim spunea...

@Dino, uneori nu am chef s ama lupt cu firea sau cu dispozitia mea ;-)

@Deea, fara speranta (printre altele), nu stiu daca puteam avea un traseu normal in viata. Sunt eu, dar uneori felul meu de a fi e cel care imi provoaca cele mai mari neplaceri ;-)

DXN spunea...

Buna, am ales sa iti scriu aici pentru ca titlul e f potrivit. am intrat pe blogul tau dupa ce am vazut anuntul la cabral. daca ai intrat la mine ai vazut ca sunt cam najpa. cu mincinosii si cam artzagos. dar lumea spune ca-s bland. ma lasa langa animalele lor si nu ma iau la hartha cu cateii. sau pisicile. de una am avut grija 3 luni. inca traieste. hai ca am spus-o si pe asta. te mai astept. daca vrei sa comentezi acolo, ai grija cum ma injuri, ca...am avocat bun. daca nu ma injuri, pacat.

Anonim spunea...

@DXN, nu am niciun motiv sa te injur, sunt genul de om care ma intelege mai cu toti, fara nici o prefacatorie ;-) eu iau omul exact asa cum e el (am inceput sa injur la volan, in trafic, lol)
am vazut prea multe, ca sa ma mai enervez asa usor ;-)
o sa te mai vizitez, iti doresc o seara frumoasa!