duminică, 18 mai 2008

Zambet

Dimineata ma trezesc, de cele mai multe ori, ciufuta... nu-mi vine sa las caldura patului si senzatia de bine si de moale, dar trebuie, nu? Ca daca nu mergem la serviciu, ciuciu salariu.
Ei bine, dupa ce trec cele 5-6 min de leneveala (si de ignoranta a realitatii) si de "mai staaaaau putin", merg la baie si imi incep toaleta. Ajung la machiaj si ma fura gandurile. Caut in mine propria calatorie, oriunde as fi. Uneori imi folosesc inima drept sclava, alteori privirea.
Incep sa zambesc tamp, da' tamp! Si o tin asa. Pentru ca am credinta oarba in timp, culmea, in cel mai mare prieten si dusman. Pentru ca vreau, indiferent cate dezamagiri am (si nu am prea avut in ultima vreme, decat de la propria stima de sine).
Apoi plec la serviciu, ma mai apuca rasul si zambetele din senin cand imi fac cafeaua, sau cand lucrez la ceva si-mi amintesc altceva.
Acum zambesc cand scriu, zambesc pentru ca am atat de daruit celor dragi, imi iubesc atat de mult prietenul si prietenele si nu intotdeauna le arat cum trebuie. Clisee, veti zice. Dar gandind la rece, simtiti ce vreau sa spun. Continuu sa zambesc, constiinta faptului ca sufletul meu e prea mare pt corpul meu ma face sa zbor spre ziua de maine si spre viitor macar cu o doza de inconstienta, daca nu si cu un pic de curaj. Mai e si infinitatea demonstratiilor verbale pe care o parez cu propria arma: dorinta de a merge mai departe si de a invata. Mai, si de atatea ori am dat cu capu' de pragul de sus si tot nu ma invat minte, asta e propriul meu farmec (apropiatii stiu de ce!)
Traind cu zambetul pe buze (aaa, si mai si injur!!!!! mai nou, invat sa zambesc si la suparare), ma simt mai usurata, imi simt timpul varstei mai aproape, mai intelegator, ma simt mai rabdatoare cu cei din jur si invat ceva nou, iarasi, despre mine.
Nu sunt intotdeauna multumita de felul cum arat pe dinauntru, si tot zambesc. Nu mai caut trecutul in pasii zilnici. Am cu ce ochi sa privesc in jur si sa simt, am de mana propria energie care ma ajuta sa-mi accept obstacolele, nu-mi trebuie intotdeauna dovezi afective puternice (imi trebuie tot timpul afectiune, asta recunosc!!) ca sa daruiesc cate un pic din mine si, cel mai important, pot indura exprimarea inautentica atunci cand vreau sa ma expun dorintei de a fi exact omul care sunt.
Incaperile in care imi caut o zi mai fericita sau mai putin fericita nu mai sunt, traiesc azi si acum. Nu caut favoruri de la ceilalti (hai, recunosc iarasi, nu intotdeauna) dar ma caut si acum pe mine.
Azi imi voi cataliza agresivitatea fata de lucrurile care ma supara sau oamenii care m-au suparat spre lucruri mai frumoase.
Da, sunt dezamagita cand am prea multa incredere, dar tot am incredere. Invat sa joc in viata, nu ma ascund sub masca superioritatii si permit zambetului meu sa iasa la suprafata.
Gandul ca, in curand, voi iesi cu o prietena la cafea (si soarele arde al naibii afara in acest moment), gandul ca diseara imi voi vedea prietenul, gandul ca la sfarsitul lunii o sa am un catzelus, gandul ca la pranz voi merge pana la ai mei la un pahar de vorba... sunt cel mai bun motiv pentru care zambesc si simt ca traiesc nu numai in raport cu mine, ci si cu ceilalti.
Sa aveti constiinta propriei priviri si abia atunci veti intelege. Fiecare are un drum, ales voluntar sau nu.
Ai zambit azi?
Jamilla!



UPDATE: semnati petitia!!! http://www.petitieonline.ro/petitie/impotriva_spitalelor_horror_din_romania-p50900040.html

13 comentarii:

Anonim spunea...

Un zambet "fortzat"
pe loc ne`a aratat

Ca se poate!
:D

Anonim spunea...

Iar peste toate cele profunde, izvorate din mintea unei femei libere (job related), un Farcas se leagana pe o panza de nervi + sictir (doua cate doua), tesuta de faptul ca munceste intr-o zi asa de frumoasa, ori sfanta la altii, numita generic "duminica". Of ...

Anonim spunea...

Chiar daca nu am avut motive sa zambesc pana la ora asta, citindu-te am zambit. Ai tu puterea asta...:) Multam, Jam!

Jamilla spunea...

@Micu'tzu, nu e nciun zambet fortat. La mine chiar nu, nu astazi. So...? ;-)

@AlinFarcas:Alin, imi pare rau ca ucrezi duminica...eu os a lucrez sambata viitoare, si probabil atunci vei avea tu liber si iti vei lua revansa pt duminica asta... te inteleg si iti dau dreoptate cu sictirul. Dar stii ce/ Lasa-l sa se duca in urma, casa te lase sa traiesti. Cu nervi sau fara nervi, to aia e , nu crezi? Hai, curand parca vad ca i iei liber ;-) zambeste si lasa inspiratia pt roan sa curga :D

@Deea, nu am eu puterea asta. Pur si simplu ai vrut tu sa zambesti, eu doar ti-am reamintit cum e ;-) te pup si eu, draga mea.

Anonim spunea...

de unde si """"

Anonim spunea...

Păi vezi? Şi tu eşti dezamăgită de una, de alta. În fine. Nici eu nu mă trezesc prea "veselă" dimineaţa. Dar am găsit o scuză, aia că m-am născut mai pe seară. Da' măcar recunoaştem. Nu ştiu dacă ne foloseşte la ceva, dar asta este. Zâmbeşte!

Jamilla spunea...

@!Micu;tzu: si.....nu stiu! ;-)

@Isabelle, pe mine ma ajuta daca recunosc, pt ca sunt mai impacata cu mine insami, macar nu mai stau sa ma gandesc de ce aia si ailalta, sa am indoieli existentiale. Te pup!

Elisa spunea...

Jamilla,am pus lamaia ta,sa-ti fie de bine cu ea..lol si nu pot citi acum la tine ca am multa treaba,dar in noapte o sa revin...Te pup. :lol:

Jamilla spunea...

@Elisa, acus ma duc dupa lamaie... si te las la noapte cu Marrakechul :P lol

Anonim spunea...

zambeste, jamilla, zambeste! toate trec si toate vin. cu capul de sus, sun meseriasa la dat.si nici eu nu ma invat!
dimineata, toata casa se bazeaza pe mine, vreau nu vreau, ma trezesc!iar parul...noroc cu clama mea! :)

Jamilla spunea...

@manolica, ieri zambeam, acum nu prea...mi-o incasai in suflet ;-) dar intr-o ora imi trece :d si sa vezi tu atunci :P lol ;-) la mine nu s ebazeaza nimeni dimineata pe mine, doar eu insami...si sa vezi teroare si valvartej prin casa, si in baie, si in dulap, lol ;-)

Ioana spunea...

Sincer de la o vreme nu trece zi sa nu zambesc, poate asa mi-e firea. Uite spre exemplu azi m-am trezit toata un zambet, pana la urma am dat in plans si articolul tau mi-a readus zambetul pe buze.
Adevarul ca ma simt aiurea cand trebuie sa zambesc fortat.
Jamilla iti daruiesc un zambet :)

Jamilla spunea...

@Ioana, tocmai asta e: zambesti cand poti, nu cand nu poti, ca zambetul fortat doare. Uneori suntem fortati de conjuncturi sa zambim, si e si mai greu. Ioana, ti-am spus, inteleg pergfect prin ce treci! Hai, capu' sus, scoate nasu' la soare, ai incredere in tine si mergi mai departe.incet-incet, te vei simti mai bine, crede-ma.