POFTA DE VIATA

Cand esti bolnav, ai o gramada de timp sa te gandesti. Vezi altfel totul, gasesti raspunsuri nebanuite pana atunci. O vezi pe mama ca pe un inger, te vezi pe tine ca pe un corp cal;cat de masina. (la starea aia de rau...).

Te gandesti mult mai mult decat de obicei (si apare regretul!) la ceea ce inseamna dragostea nelimitata, de viata si de cei dragi, de lucruri pe care iti place sa le faci (si nu poti in acel, moment), de timp in sine. Stiu ca maine cand o sa ma simt si mai bine, am sa uit ce imi promit astazi dar uite, tot incerc.

Am avut un fel de calatorie inlauntrul meu, in ultimele 3-4 zile. M-am regasit in o mie si una de intamplari trecute si de trairi, pe care acum le vad altfel. Vreau de acum, sa-mi negociez puterea dependentei de ceilalti.

Nu mai caut raspunsul la intrebarea "de ce?" ci am deja rapsunsul: "eu" si ceea ce aleg sau cum actionez. Indiferent ca in alegere ma ajuta constiinta, ratiunea sau nivelul la care ma accept eu pe mine si pe ceilalti din jurul meu. Ma accept pe mine ca sa ii pot accepta pe cei din jurul meu. As minti daca as spune ca nu incerc sa fiu deasupra destinului meu dar, cumva, suna a utopie. Dezideratul fortei din mine ma duce si la cautarea unei lumi in doi. Fug de singuratate, nu neaparat cea fizica, ci de cea in doi. Cat am fost bolnava, m-am simtit singura, desi aveam multi oameni in jurul meu. Am simtit ploaia in fiecare cuta a pielii mele. Apoi a venit zambetul si linistea. De ce? Pentru ca m-am lasat in voia momentului. Nu am mai asteptat, ci am fos, pur si simplu.

Mi-am dat seama ca puterea cuvantului rostit dar, mai ales, a faptei traite inseamna pt mine viata. Si asumarea de alegeri care implica schimbare, uneori boala si oboseala, alteori inconstienta sau curaj.

Pofta mea de viata este acum, pofta de a merge si a ma plimba (la cat am zacut!!), de a simti verdele pe sub talpi (da, stiu, suna a cliseu, si e totusi, atat de simplu si real!), de a nu-mi raporta bucuria si, implicit, pofta de viata la alte tipare emotionale. Pentru ca am realizat ca nu sunt nefericita pentru ceea ce sunt (si credeam altceva!) si ca imi pot iubi realitatea mea. Stima mea de sine stie acum ca ce era important ieri, este si mai important azi si incearca sa nu mai piarda asa de usor din vedere, in tumultul cotidian. Cred in speranta dar, mai ales, in soarta interioara.

Pofta mea de viata inseamna ca acus o sa-mi sun pe cei dragi, sau le dau mesaj, am ceva de recuperat! Inseamna ca incerc sa-mi reinventez ziua, zilele, saptamana, luna in asa fel incat sa fac aceleasi lucruri, dar cu alt unghi de vedere si cu alte priviri.

Nu am stiut si inca nu stiu cu adevarat sa-mi intalnesc trairea, durerea, bucuria si tot ce isneamna viata mea, la usile altora, si nici nu vreau sa stiu. Vreau sa stiu la propria mea usa, prin asta inteleg ca de acum (nu promit, doar incerc!) vreau sa traiesc si cu mine, propriul meu ego, de mana. Sa nu ma mai neglijez facandu-mi griji ca altora nu le place ce fac eu. Vad cu ochi noi ceea ce insemn eu si imi dau seama ca sunt mai puternica. Mai si gresesc, dar repet, ma asum!

Pofta mea de viata inseamna acum, si respectul meu mai atent fata de sine. Dorinta de mi asculta mult mai bine propriile mesaje interioare. De a avea curaj (mama, cat e de greu!)

Vreau sa stau, cum spunea Jacques Salome, fata in fata cu mine si cu cei dragi, fara masti, fara ochelari de cal, fara timp exultat in viitor. Acum si aici.

Si da, stiu ca sunt simple cuvinte ce am scris anterior, dar exact asta simt acum. Si stiu ca, macar, am sa incerc. Nu ma mai contrez cu timpul.

Am o pofta nebuna de mine si de cei dragi!!!!!

Va doresc o duminica linistita alaturi de cei dragi sufletului vostru si ne revedem maine cu forte noi! Va multumesc pentru rabdare si voi recupera interactivitatea ;-)

Jamilla!

ps: preluarea fotografiei cu mine din acest articol nu este permisa fara acordul meu.

ps2: IsabelleLorelai, uite : http://octavianpaler.ro/anunturi/castigatorii-saptamanii-viata-cu-octavian-paler/ (sunt asa de bucuroasa!!!!!)