vineri, 23 mai 2008

Ochii - ferestre catre suflet

Ochii raman ferestrele mele preferate catre suflet. Pe parcursul anilor, se adancesc intre riduri, linii fine sau accentuate, intre machiaje si zambete. Raman aliatul varstei mele.
Incerc sa vad in cei din jur mereu altfel. Privirile din ei spun totul, desi restul fetei poate induce in eroare. Comunicarea mea a fost intregita de priviri dintotdeauna.
Prin suflet particip cu privirile la realitate, prin minte, cu ochii.
Caracterul meu e dublat de motivatia personala cautand priviri asemeni mie. Fug de singuratatea sufleteasca, nu fug de privirile din singuratate.
Nu ma tem de asteptare, nici de vise si priviri. Privesc intruna, cu atentie, la cel mai mic detaliu. Cu sau fara curaj. E una sa privesc cu alti ochi, alta sa refuz echilibrul timpului.
Am parte de adevarurile celorlalti, insa mi le pastrez pe ale mele, privind.
Ochii mei sunt oglinda catre lume si catre propria-mi fiinta. Imi sustin punctele de vedere simtindu-mi privirea care ma defineste in functie de situatie.
Las greseala sa moara in ochii mei, dar invat de pe urma ei si a durerii. Las bucuria sa ma faca iarasi copil, dar invat sa-i inteleg privirea. Las realitatea din ochi sa ma indrume.
Ca om, prefer sa mai uit din cand in cand sa ma bucur de viata, decat sa-mi ascund privirile sub masti. ma uit direct in "ferestre". Privesc direct in fata cand trebuie. Cand sunt "lovita", privesc in jos.
Invat din situatii, cautand iertarea in mine insami si in universul din ochii celorlalti.
Imi accept privirile, nu incerc sa le schimb, ele ma "imbraca" in lume.
Privesti cum vrei? Vrei privind? Ai curaj?
Jamilla!!


16 comentarii:

nassima spunea...

o privire poate spune multe. ma gandesc doar ca uneori vedem doar ce vrem. desi ochii mint mai greu decat vorbele, am invatat asa in timp sa stapanim si "arta" asta (daca o putem numi asa).
imi place sincer sa cred in oameni. imi place sa cred ca renunta din cand in cand la masti. doar atunci ne putem bucura cu adevarat de prezenta lor.

Jamilla spunea...

@nassima, si mie imi place sincer s acred in oameni, dar uneori dezamagirea e atat de crunta... si totusi, continuu sa cred, chiar daca nu in aceiasi oameni ;-) deh, firea... Pe de alta parte, si renuntarea la masti implica o oarecare prefacatorie, mereu e cu doua taisuri ;-) semanam ;-)

isabellelorelai spunea...

Cu timpul vei învăţa să ascunzi. Pentru că sunt prea mulţi oameni care ştiu să citească în ochi, în priviri, cum se spune. După care îşi bat joc. Vei vedea, cu timpul.

Jamilla spunea...

@Isabelle, am vazut deja. Si nu cu timpul, ci de cand am inceput sa constientizez realitatea prpriu-zisa. 11-12 ani...nu mai stiu exact. Dar stii ce? Cu toate astea, nu-mi doresc sa ascund. Prefer sa o incasez. Nu e sadism, e o doza de inconstienta. Privirea inseamna mult mai mult pt mine decat cauvantul. Ce nu aud, citesc. Vad. Simt. De multe ori mi-e frica, dar raman tot eu. Si continuu sa nu ascund. (nu ma refer la situatiile de conjunctura in acre e necesar sa mai si ascundem... ca de ex, sunt nevoita uneori sa le ascund alor mei cand sufar). Te imbratisez!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Jam, sunt convinsa ca fata de ai tai, de cei foarte apropiati sufletului tau e greu sa-ti ascunzi suferinta, ei vor sti cu siguranta sa-ti descifreze codul tainic furisat in priviri...
Fata de ceilalti insa, poate ca e mai bine sa atasezi un filtru diafan, o perdeluta ocrotioare peste cele doua ferestre ale sufletului tau insetat de adevar si sinceritate, din care tasnesc cu forta de torent luminile ochilor :)
Imi place ca si in cazul tau, primii care vorbesc sunt ochii, inaintea celorlalte repere ale fapturii tale ;)

Bianca Linta spunea...

Frumos scris, Frumoase cantece! M-au trecut fiorii!

Jamilla spunea...

@Pescarusule, bineinteles ca uneori ma mai "ascund" si eu. Insa in anumite conjuncturi si cand chiar trebuie. Uneori, daca cei dragi sunt suparati si ma nimeresc si eu suparata sau nervoasa, mai incerc sa ma ascund. Nu reusesc intotdeauna. Isabelle are dreptate, mai am de parcurs drum lung. Sa ai zbor lin astazi!!!

@Bianca, esti o dragalasa!! Hai ca vin acus pe la tine;-)

isabellelorelai spunea...

Jam, am venit să-ţi spun aşa:
1. Noapte bună, somn uşor;
2. Să te distrezi bine următoarele două zile, să fie perfecte;
3. Am "furat" Limba Română (banner-ul adică :lol: ).
Şi din nou: Somn uşor!

g1b2i3 spunea...

Jamilla,cam greu am ajuns pe la tine,vreau sa-ti iau si eu bannerul,am citit la Isabellelorelai.
Despre privire vreau sa spun ceva ce am observat in aceasta seara.Am intrat in camera si televizorul era pe rtv.Tocmai incepea emisiunea lui Stelian Tanase,invitata fiind Andreea Marin.Am sta la emisiune si am vazut in privirea ei,in ochii ei o bucurie fara margini.Straluceau,radeau pentru ca a devenit mama,in sfarsit.De mult n-am mai vazut asemenea privire plina de iubire,emotii.
Sa ai un sfarsit de saptamana frumos si senin!

sfinx667 spunea...

Jamilla :)
mi-e drag sufletul tau zambitor, mi-e drag cum scrii si, da, si eu privesc direct, sa vad ...caut seninul, caut mugurele de senin si stiu :)
Un sfarsit de saptamana bogat in impliniri suflet frumos,
Sibilla

micu`TZU spunea...

privirea mea e termopan
nu las emisiile sa o strabata
:D

mesterulmanole spunea...

asa ar trebui sa fie. ferestre spre suflet.dar nu sunt, intotdeauna. sau poate doar nu stii a le citii.

D33@ spunea...

Draga mea, stii tu parerea despre ochii mei...Hehe! Dar daca zici tu... eu te cred...;))
Un week-end minunat! Eu plec duminica, stii tu... Vorbim luni.
Pana atunci uite aici : http://www.youtube.com/watch?v=Z1HLw4tVKis . Sper sa iti placa melodia :D Titlul e in topic : "Sa imi spui din priviri"

Te pupa Deea!

isabellelorelai spunea...

Jam, pentru când te întorci:
http://mara1306.wordpress.com/2008/05/22/cand-totul-pare-imposibil
.
Până atunci: Zile minunate!

ice4you spunea...

Sa inteleg ca ochelarii astia de schior/scafandru care sunt la moda, sunt doar o metoda de a iti ascunde mai bine ceea ce simti dar nu spui ? :)

Elisa spunea...

Dar ce zici de oamenii care nu te pot privi in ochi?Eu cred ca sunt niste timizi si nu asa cum se spune ...oameni rai.Eu insami am fost o mare parte din viata mea asa...nu puteam privi in ochi interlocutorul,sau nu tot timpul,mai ales daca era un...zbir.Hahahahahaha...ce i-as infrunta acum!!!