luni, 26 mai 2008

DACA NU ACUM... ATUNCI CÂND?

UPDATE: SALVĂM O CAMPIOANĂ? DESPRE OANA ANESIA OPINCARIU, 19 ani, campioană la patinaj viteză AICI: http://mara1306.wordpress.com/2008/05/22/cand-totul-pare-imposibil/
Aşteptarea a ceva devine o problemă şi pentru mine. Mereu aştept ceva.
Ce se întâmplă când îţi dai seama că timpul trece şi poate deveni o povară? Atunci când realizezi că nu mai ai timpul dinainte? Sau, dimpotrivă, că ai prea mult timp?
Îţi doreşti să-ţi încalci propriul liber-arbitru sperând că, poate, luxul redescoperirii a ceva nou nu te va costa prea mult? Eu, da!
Deseori putem fi puşi în faţa unor situaţii cărora nu le simţim esenţa. Ce te faci când regăseseşti (sau nu) în oamenii din cale, timpul pierdut? Ştiu că nu am învăţat nici pe jumătate ce e viaţa dar ştiţi ceva? Abia aştept, chiar acum.
Ce te faci când îţi dai seama că eşti tot tu, indiferent cât timp trece? Te enervează stereotipiile zilnice, arătându-ţi cum nu reuşeşti să descoperi diferenţa între clipe.
Te doare aşteptarea, te doare că amâni?
Trăieşte acum, nu mâine sau poimâine, nici ieri. "Faber est suae quisque fortunae"!
Give in to you, în aroma unei bune dimineţi, cu cafeaua în mână şi cu încredere! Mergi dincolo de altceva!
Dacă nu acum, atunci când?
Jamilla!
Uitaţi aici (nu am putut adăuga codul embed) :
http://www.youtube.com/watch?v=KqDOsKKhb88

13 comentarii:

Anonim spunea...

Jamilla,noi oamenii nu suntem facuti sa stam degeaba.
Visul este cel care ne tine activi.Visul de azi, il creste pe cel de maine.
Si de aici si provocarea pentru altceva, mereu altceva.
Asteptarea, nu este placuta. Doare.Eu, intotdeauna, ma gandesc ca e doar chestiune de timp, trece si asteptarea si apare o noua provocare, de fiecare data depinzand de rezultatul asteptarii...

pescarusul argintiu spunea...

Asteptand sa se intample ceva bun in viata noastra, de multe ori riscam ca tocmai freamatul si vioiciunea vietii sa treaca pe langa noi, la fel si alte oportunitati...
Asa ca, printre cladirea reperelor pe termen lung, care se ating mai tarziu in timp, nu trebuie sa uitam sa traim "clipa cea repede ce ni s-a dat" :)
Asa este Jam, nu trebuie sa uitam ca "fiecare isi faureste propriul destin", asa cum ai scris tu in latina, si ca, in acelasi timp "cu rabdarea trecem marea" ;)
De fapt trebuie sa realizam ca din tesutul faramelor de clipe se imbina covorul persan pentru pasii vietilor noastre...
Te felicit si ma bucur ca ai ales sa spui "DA!" provocarilor :)

ice4you® spunea...

O constatare personala este aceea ca odata cu varsta devi din ce in ce mai prudent, lucru care te trage in jos, dar in acelasi timp iti ofera un echilibru. Acum 10 ani de exemplu eram genul care traia clipa, secunda, momentul ... nu anticipam nimic si luam orice decizie in 3 secunde fara ca apoi sa ma mai gandesc daca a fost cea mai buna dintre toate, mergeam pe ea pana la capat. Ca sa rezum ... ma bazam mai mult pe instinct si nu prea am dat gres ... insa in timp ... datorita faptului ca s-au schimbat multe in viata mea si anii au trecut am inceput sa fiu din ce in ce mai prudent.

Daca nu acum, atunci cand, daca nu cand atunci ...

Jamilla spunea...

@Manolică, unii oameni sunt făcuţi să stea degeaba, alţii să-şi dorească să stea degeaba iar alţii, să nu ştie ce-i ăla stat degeaba. Visul mă ţine şi pe mine activă dar, mai ales, faptul că am cam început să pierd timp aiurea cu nervi şi stres şi timpul pierdut nici Dumnezeu nu ni-l mai dă înapoi. Nu ştiu să nu mă stresez din orice şi pierd timp, uneori total aiurea.i pt oameni care nu merită iar astfel mai pierd din vedere adevăratele lucruri importante.

@Pescăruşule, nu mă felicita, de-ai ştii tu cât de idioată sunt uneori!!! Sau, mai degrabă, nu prind clipa de picior exact când trebuie.

@Ice, ceea ce spui tu, să ştii că se întâmplă şi la mine. Şi de prea multă prudenţă, uit să mă mai bucur de clipa în sine.

Elisa spunea...

In ceea ce priveste asteptatea se potriveste zicala :"boala lunga,moarte sigura".
Eu n-am prea avut timp sa astept,iar cand am asteptat ceva anume...nu a venit.In schimb ,multe mi-au venit,bune,pe neasteptate.
Jamilla,fragutele iti plac? ;)

Jamilla spunea...

@Elisa, maica, ii explicam dimnineata Isabellei ca sunt asa de nervoasa azi si cu capsa pusa... ca nu am trecut in vizita pe la prietenele mele dragi pe bloguri. Maine promit ca vin si iti vizitez fragutele (da, sunt innebunita dupa fragi, zmeura, kiwi si lubenita!). Te pupa Jammie, azi sunt "scuturata" zdravan.

Elisa spunea...

Sa-ti dea Dumnezeu linistea de care ai nevoie,draga mea. :)

Anonim spunea...

Jam, hai că am luat-o şi eu pe urma ta. Am fost "niţel" pe la doctor azi. În reprize. Dimineaţă la analize. Fugi la mama. La prânz la control. Fugi la mama. După-amiază la oftalmolog. Hai te pup, "te citesc" mâine, acum bag capul în pernă că nu mai pot.

Anonim spunea...

Mulţam că ai preluat cazul Oanei.
Uite:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/05/26/zice-mara

Anonim spunea...

Bine ai revenit,Jamilla.Te-am vizitat de vreo doua ori si nu erai acasa.Sper ca ai avut un weekend minunat.
La intrebarea ta iti raspund cum traiesc eu de peste un an cand am fost la pamant sau sub pamant(numai stiu).S-a petrecut ceva cand eram mai disperata si de atunci nu-mi mai pasa ca azi maine as putea fi bunica-traiesc asa cum imi place,spun ce gandesc si ce simt. Am fost prea toanta o viata(cred ca si acuma sunt),dar sunt fericita ca stiu care e rolul meu in aceasta viata grea.
Visez ca romanii sa zambeasca mai mult.Visez :
http://www.youtube.com/watch?v=jEOkxRLzBf0

ice4you® spunea...

Jamilla - tind sa cred ca vorbim de ceva ce se intampla in mod natural. Omul este o finta ciudata si complexa ... noroc ca ne-a cazut coada si nu mai mancam banane :D

Jamilla spunea...

@Ice, sa inteleg ca esti adept al Darwin :P

ice4you® spunea...

Nu, dar asta nu inseamna ca nu admit o teorie a evolutiei paralela cu una a creatiei, deoarece creatie fara evolutie este un concept la fel gresit ca si evolutie fara creatie!

Deci ... hai sa zicem ca accept mai greu ideea de "crede si nu cerceta" atat vreme cat am alternativa cu "bate si ti-se va deschide" ;)