sâmbătă, 23 august 2008

DURERE

UPDATE: deci va rog frumos, lasati o clipa cafeaua, treaba, munca, telefonul si ce o mai fi, o amarata de clipa si citeste aici, este URGENT. Poti lasa macar 50 mii lei vechi, sau una suta mii lei vechi. Conteaza si aia. Timpul nu mai poate astepta. este vorba de un copil pe moarte. http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/08/25/cersesc/. Cred ca poti ... !
******
"Mulţi dintre noi îşi petrec întreaga viaţă fugind de sentimente, cu credinţa greşită că nu pot suporta durerea. Dar deja au făcut-o. Ceea ce nu au făcut este să simtă ceea ce sunt dincolo de durere". P-asta a zis-o Kahlil Gibran.

Şi atunci de ce mama naibii mă doare în acest moment însuşi faptul că exist în felul meu, în felul cum văd eu lumea şi universul din jur?

"Durerea de a nu avea ceea ce ne dorim este mult mai mare decât plăcerea de a avea". Asta e de la Jean Jacques-Rousseau.

Şi atunci, eu, eu ca om exact aşa cum sunt, cu afurisitul meu mod de a vedea viaţa, de ce nu pot să fac abstracţie de anumite dureri? Indiferent că sunt ale mele sau ale altcuiva?

LA NAIBA.

Azi nu sunt Jamilla. Azi sunt un om ŞI ATÂT.

13 comentarii:

john enache (McGogoo) spunea...

tot timpul ramanem oameni... cu defecte si calitati... chiar si atunci cand ne ascundem ion spatele ambalajului..
ps: acum vazui ca esti din Tg.
Jiu .. unde stai? CAM sau 9 mai? :PPPPPP

Anonim spunea...

@mCGogoo, nu conteaza unde stau (ce te face sa crezi ca stau intr-o zona sau alta din cele enumerate?):P ;-)
da, tot timpul ramanem oameni, dar cred ca tocmai asta e buba. Mai ales cand te doare ce ii doare pe cei dragi sau cand ceea ce te doare pe tine nu te lasa sa vezi ce e de fapt. Nu ma lua in seama, sunt suparata si vorbesc in dodii asta seara. Maine cred ca o sa-mi dau palme pt impulsivitatea de asta-seara.

Laura spunea...

Uite am intrat la tine pe profil si am vazut si eu, ca si McGogoo chestiute interesante... Asa am aflat ca esti asistent social... frumos... e o munca nobila.
PS: Ah, si crezi ca daca nu ne-ar mai durea suferinta altora am fi mai fericiti? Ar fi mai bine sa fim mai insensibili? Ai grija ce-mi raspunzi ca s-ar putea sa-ti urmez sfatul ;)

Anonim spunea...

buna :) mi-a placut f mult ce ai scris si simtit, chiar daca erai nervoasa sau poate furioasa pe viata asta. Simtim pentru ca avem suflet iar sufletul nu poate fi controlat de nimeni si nimic. MAKTUB!

p.s. : sper sa-ti treaca durerea in curand :)

RazvY spunea...

Dear Jam ... you are the best ;) ... nu uita ca viata nu ar mai fi traita la maxim daca ar fi toate bune ... crede'ma ... am 21 de ani si am trecut prin multe :P ... si la varsta asta... consider ca am reusit cat de cat s ama si realizez... dar , inainte de asta ... am trecut prin multe clipe nasoale ... tu ramai aceeasi ... nu te schimba ... lasa-i pe altii sa se schimbe :P

Anonim spunea...

Jamilla, acest post al tau este scris intr-o nota de amaraciune si consider ca orice om normal, atunci cand se apleaca asupra problemelor si nevoilor semenilor lu, dar vazand indiferenta multora, nu poate fi altfel decat tu, acum.
Imi place blogul tau si imi place cum scrii. Felicitari! Iti urez o saptamana frumoasa si cu realizari.
Nea Costache din Targ

Anonim spunea...

@Laura, trebuie sa citesti printre randuri... ma refeream la cel drag...
Nu, nu as putea fi mai insensibila niciodata, dar uneori ma frange neputinta. Stii cum e? Doare atat de tare ca devine durere fizica. Uneori poate ar trebuie sa fiu mai egoista si as fi mai fericita in indiferenta, insa nu sunt asa. Ei, haida, ca o sa-mi trag doua palme si ma ridic ;-)))

@Silvia, mai simtim si pentru ca avem constiinta existentei ;-P

@Razvy, lingusitor mic ce esti ;-))
las' mai, nu e nimic grav, e doar o pasa mai proasta decat de obicei si care m-a daramat un pic. In rest, noi s afim sanatosi :P (asta ca se deviez putin de la subiect ;))

@Nea Cistache, multumesc de trecere si pentru urare ;) La mine nu e vorba de indiferenta, ci de timpul ca dusman in acest moment. Si de nepotrivirea gandurilor.

Anonim spunea...

@Rectific, Nea Costache, scuzati ;)

Laura spunea...

Ce sa facem cu viata asta? Asa e ea, cu suisuri si coborasuri. Daca ar fi prea lina poate ne-am plictisi ;)))
O saptamana frumoasa!

Anonim spunea...

Jamilla,cum sa nu te doara ca existi,cum sa nu te doara totul?atunci n-ai mai fi tu,fata cu suflet mare si inima calda.Crezi ca cei care fac abstractie de dureri se simt bine?Nu cred.
Spuneai ca simti uneori ca te frange neputinta.daca ai timp si iti face placere,citeste ceva despre neputinta la mine pe blog
http://g1b2i3.wordpress.com/2008/08/17/nusentimentului-de-neputinta/

pescarusul argintiu spunea...

Jam draga, cum putem fugi din calea durerii ? Oricat ne-am stradui, nu vom reusi sa devenim imuni la provocarile ei, pentru ca si suferinta face parte din reteta vietii, a omenescului imperfect, fie ca ne place, fie ca nu.
Scriam de curand intr-un comentariu pe blogul meu ca trebuie sa ne fie pilda vorbele de duh ale Sfantului Ioan Gura de Aur:
"Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet."
Dar alaturi de prieteni si de mana cu ei, calauziti fiind de lumina sfanta a credintei, totul este mai usor !
Cu mult drag,
Cora

Anonim spunea...

Am citit cu foarte multa atentie postul tau pentru ca m-am regasit in ceea ce scriai. Acum 2 ani am fost voluntar la un adapost pentru copii si ce am vazut acolo m-a marcat si impulsionat in acelasi timp... drept urmare am dat la facultate la asistenta sociala.
Stiu ca doare sa vezi in fiecare zi ceea ce vezi, dar daca nimeni nu incearca sa faca ceva atunci totul s-ar duce de rapa.

Jamilla spunea...

@Laura, Gabi cu pisoiul si Cora, pescarusule, la voi am sa revin cu un raspuns detaliat.Stiu ca o sa ma intelegeti ;-) sunt putin pe fuga acum, m-am apucat de invatat pt soferie.

@Dordzbor, durerea la care ma refer in acest post este una personala, legata de mine si de cel drag, si nu de munca mea sau factori exteriori vietii mele personale ;-) ma bucur sa vad ca mai sunt oamen care dau din pasiune la o facultate. MAjoritatea colegelor mele s-au reprofilat in alte domenii dupa absolvire insa eu am ramas fidela acesteia si sunt multumita. Oricand ai nevoie de un sfat ceva, legat de facultate sau pactica si nu numai, sau indrumare, sunt aici sau ma gasesti pe mail.