Cine suntem cu adevărat. Ai curaj să recunoşti?

• UPDATE: 10 ron lângă 10 ron sau 5 ron lângă 5 ron pot face minuni... opreşte-te o clipă şi citeşte despre Cristina Gabriela Doana. Al 5-lea alineat din text începe cu povestea Cristinei: http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/08/12/1-despre-oamenii-buni-din-romania/ . O putem ajuta!
• Am fost întrebată : "De ce spui "nu ascult emisiuni Tv" în loc de "nu pot să ascult emisiuni TV" ? (Pentru cei care nu ştiu, nu aud ca voi, ceilalţi). Clar, nu am fost corectă. Spun acum, sus şi tare: NU POT să ascult emisiuni sau talkshowuri la Tv deoarece nu aud foarte bine. Da, port aparate performante, scumpe, nu am probleme în lume sau să mă descurc zilnic, vorbesc foarte bine, vorbesc la telefon (pentru cine nu înţelege aspectul ăsta, la telefon sunetul se duce direct spre ureche, nu în mediul înconjurător iar dacă mai şi cunosc vocea foarte bine, e ok), mai şi pricep de multe ori pe dos sau aud ce vreau eu, dar la Tv NU POT. Se mişcă feţele ălora rapid, nu sunt întotdeauna chipurile lor în prim plan (da, ca să pot citi de pe buze) şi, decât să mă enervez, o las baltă.
• Mi s-a spus: nu eşti corectă, te dai aşa şi pe dincolo în loc să recunoşti exact ce simţi, chiar şi în faţa colegilor de la serviciu. Rectific: sunt mai diplomată decât ar trebui, pentru că nu mă pun cu proştii, nu mă refer la proşti care nu au nimic în cap, ci la cei care nu au 7 ani de acasă. Şi din ăştia îs destui prin mediul meu colectiv de muncă. Prefer să stau în banca mea.
• Îmi place la nebunie să mă dau interesantă.
• Sunt prea slabă în faţa dragostei. Asta e clar, fără dubii şi nu mi-e ruşine să recunosc. Nu vreau şi nu pot să fiu o ticăloasă deşi în viaţă, mai sunt situaţiii care o cer. Şi deşi mi-o doresc uneori, să mă port mai rău "ca un porc". M-am purtat aşa când m-am uitat în telefonul prietenului săptămâna trecută (exact ce nu am făcut eu în 3 ani) şi i-am şi spus. M-am învăţat minte pe veci. Sunt ce sunt şi cum sunt şi ma iubesc aşa. Dacă nu m-aş accepta, nu aş putea să merg mai departe şi să trăiesc, pt că trecutul nu m-ar lăsa în pace.
• Dacă nu am chef, nu vorbesc. Cu orele! Colegii ştiu. Răbufnesc, trântesc uşa, dar nu urlu.
• Când mă supăr în sinea mea, plâng. Şi plâng des. Puteţi să mă faceţi mămăligă, nu îmi pasă. Nu mi-e ruşine de firea mea, asta sunt, dom"le!!! Prefer să plâng decât să sparg pahare sau să urlu. Culmea e că lumea mă vede mereu binedispusă sau fericită. Disimulez superb, când chiar vreau.
• Când sunt fericită, se vede pe mine. Râd tâmp la oricine şi orice! Doamne, ce-mi place!
• Gafez des. Cei care mă cunosc, o ştiu. Dar ştiu şi că nu din prostie fac asta, ci din grabă. Sau, mai bine zis, sunt un fel de Bridget Jones care gândeşte cu voce tare exact CÂND NU TREBUIE. Băi, asta sunt, nici nu vreau să mă schimb.
• Lumea zice că sunt frumoasă rău. Profit de asta. Dar contează asta? Uneori da, mă ajută mult în viaţă. Ba chiar foarte mult! Cu un zâmbet reuşesc unde alţii nu pot. Dar mai mult îmi face şi probleme acest aspect. Mă confrunt cu prejudecata "frumuseţe egal prostie". Scuzaţi-mă, poate cu prostia am făcut şcoala (normală, NU specială) printre primii (ironie mascată pentru cei care nu vor să înţeleagă). Poate cu "prostia" fac lucruri pe care alţii nu le fac nici la 40 ani, şi ăia aud perfect! Şi da, dacă am chef, mă laud! Nah! Recunosc! Nuuu, să nu v-aud că fac pe victima etc etc eeetc.
• Recunosc şi că aş sta călare pe clipă (atenţie, aş domina situaţia sau clipa) de cele mai multe ori, dar NU când e vorba de iubitul meu. Chit că greşesc şi sunt prea moale şi alţii mă critică spunându-mi că el şi-ar putea lua-o în cap, o fac pt că aşa sunt eu. Iubesc necondiţionat. Nu-mi pasă de restul.
• Cu toată responsabilitatea care decurge din asumarea riscurilor propriei mele personalităţi şi din recunoaşterea a ce sunt, NU MĂ TEM. Încerc să iau viaţa aşa cum e. Dacă pot, încerc să mi-o fac eu frumoasă. Culmea e că aştept mereu ceva de la cei dragi. Când suferă ei, s-a întunecat şi lumea mea şi nici dracu nu mă mai scoate din stare. Uneori uit că problemele lor nu trebuie să devină şi ale mele.
• Ştiţi ceva? Sunt mândră de ceea ce sunt şi îmi place de mine mai mult aşa, că nu aud bine. Aud ce vreau eu, dorm bine, nu mă supără ce vă supără pe voi. Ce să vreau mai mult? Atât de simplu e!
• Da, înjur când mă apucă. Şi încă al dracu. Poa" să se uite chiorâş cine vrea. Da, mă feresc uneori cu ceea ce gândesc, alteori o trântesc direct. Nu uitaţi, sunt balanţă!
• Da, când cred că nu mă vede cineva, mă scobesc în nas.
• Am o strategie a valorilor personale care funcţionează exact când nu mă aştept eu. Dar nu refuz să-mi asum responsabilităţi chit că, de multe ori, o dau în bară (oho hooo, şi încă cum!).
• Dar asta e, fraţilor, viaţa merge mai departe! mai ales când o priveşti de la înălţime, de la 1,75 m ai mei, plus tocurile aferente. Şi mor să mă îmbrac (automat să mă simt) extravagant!
• Ca să reuşesc să accept clipa aşa cum e, încerc să învăţ să mă conduc întâi pe mine. Refuz să fiu fatalistă, prefer să zâmbesc chit şi când nu mi-e bine. Ajung să-mi fie bine apoi. De ce? Pentru că ador să fiu în centrul atenţiei şi mă enervez la culme când nu am dreptate.
• "I’m not a perfect girl. Sometimes I have a broken heart and maybe some days nothing goes right. But when I think about it and take a step back I remember how amazing life truly is and that maybe, just maybe I like being unperfect !!!" (ME, MYSELF AND I).
• JAMILLA!
• ps: Tu ai curaj? Cine eşti, când crezi că nu te văd ceilalţi?
• pps: cei care vreţi să ştiţi de ce am youtube dacă nu aud bine, nu uitaţi că boxele se pot da la tare, plus că mai e şi ritmul aferent. Deci am habar ce e aia muzică.