luni, 25 august 2008

MITURI... Dă-i, frate, c-aşa e viaţa!!!

UPDATE 3: am luat sala cu 23 puncte, apoi am avut traseul, l-am luat si pe asta. Am avut mari emotii din cauza auzului si numai peripetii, dar a iesit ok. De maine voi recupera la comentarii, va mai rog sa ma scuzati si azi, am de sarbatorit ;-) ;-)))) (tinand cont ca beau din an in paste si nu rezist decat la maxim 3 pahare de bere, va dati seama cat ma doare capul... si nu vreau sa mai vad vreodata cum e!)

UPDATE 2 : Pe 3 septembrie am examenul la şcoala de şoferi (sala) şi m-am pus "cu burta pe carte", voi întârzia cu răspunsurile la comentarii. Mulţumesc pentru înţelegere :-)

UPDATE: IsabelleLorelai, luptă pentru copii aici şi ne arată o altă lume aici, lumea lui Dan Colcer, a lui Emanuel Luca. Lumea unui cer.

Sunt asistent social specialist.

Mă confrunt zilnic cu mituri ale societăţii şi, implicit, ale oamenilor.

Să nu credeţi că munca asistentului social este doar să realizeze anchetă socială şi atât.

NU! Implică muncă de consiliere, tratare a situaţiilor de criză (cu aşa numita intervenţie în criză), gestionare a violenţelor situaţionale, negociere cu factorii de stres şi multe altele. În orice domeniu: narcomanie (toxicomanie), violenţă, infractori, maltratare, protecţie socială etc etc. Am aflat despre lucruri nebănuite, despre tipare comportamentale diferite în conflicte interumane şi nu numai. Mi-am testat limitele sufleteşti. Despre asta, într-un post viitor.

Astăzi voi insista pe câteva mituri. Am lucrat la un centru în regim de urgenţă pentru minorii maltrataţi. Am coordonat 2 ani de zile şi un centru în regim de urgenţă pentru mame şi copii, victime ale violenţei domestice.

Acum lucrez în aceeaşi instituţie generală, dar altă specialitate, adulţii cu handicap. Ca să pot face faţă la schimbări de experienţe, a trebuit să-mi descopăr resurse exterioare, să mă adaptez din mers. Impactul meu ca şi profesionist este uneori restricţionat de tiparele emoţionale ale oamenilor întâlniţi. E greu.

Şi nu îmi vine să cred cât de mulţi oameni se lasă conduşi de mituri. Cei aproape 3 ani de zile la centrul pentru minori mi-au lăsat cicatrici în suflet, chiar şi răni. A trebuit să plec, sufletul meu avea nevoie de o pauză. Nu mai înţelegeam noţiunea de iertare, nu mai puteam manipula cu pozitivitate liberul arbitru al victimelor.

Da, sunt profesionist în asistenţa socială şi nu numai, cu specializare în bunăstarea copilului şi familiei sale, dar mai presus de toate, sunt om. Oricât de detaşată păream în faţa unor violenţe grave (să explicitez: violuri la minori care nu aveau nici 10-12 ani, bătăi grave, minori care veneau la noi direct din spital, cu toate oasele feţei sparte, cu corpul făcut la propriu piftie.... alţi minori care se prostituau, relaţii incestuoase cu părinţii, tendinţe deviante homosexuale, de delincvenţă juvenilă, etc etc.... am văzut multe), nu am mai putut, am luat o pauză în negociere de destine.

Zilele acestea, anumite cazuri mi-au readus în atenţie câteva aspecte, pe care vreau să le evidenţiez neapărat, deoarece se fac multe confuzii. M-a enervat deunăzi, remarca unuia care s-a exprimat, atunci când un copil ţipa la noi la serviciu în hol şi mama lui i-a dat o palmă, "păi de aia devin copiii răsfăţaţi, că nu sunt educaţi cum trebuie, nu le strică o mamă de bătaie mai des!". Omule, copilul este bolnav de sindromul Down! Asta e una. Numărul doi: este UN COPIL. Nu este adult! Sunt de acord cu o palmă, două la fund şi o pedeapsă, două, în limite normale, când este necesar, dar nu "mame de bătaie" şi pumni, că "bătaia e ruptă din rai"!

Violenţa nu rezolvă, dimpotrivă, accentuează! Uite de ce:

- copilul martor la violenţa domestică din familie, devine automat victimă, chiar dacă indirectă. Suferă abuz emoţional prin participarea la discuţiile şi bătăile părinţilor. Am avut caz în care un copil a asistat la uciderea mamei sale în bătaie. Patru zile nu am putut scoate un cuvânt de la el. A suferit traumă emoţională gravă şi nu se ştie dacă mai poate fi reabilitat. Şi atunci, vă mai miraţi că, adult fiind, devine delincvent, dezvoltă tendinţe deviante sau handicap psihic? Nu vă mai grăbiţi să judecaţi tinerii cu probleme!!! Dacă nu au avut modele pozitive de relaţionare, de unde să ştie ce e bine, ce e rău? Uneori nu ajunge să spui, cuvântul e zero pe lângă durerea copilăriei zbuciumate.

- minorul violent a învăţat acest comportament violent când a crescut, NU pentru că aşa a vrut el, ci pentru că aşa a trăit, altfel nu ştie cum e viaţa. Asta a văzut, asta face şi el. Nu vă mai grăbiţi să etichetaţi! Etichetarea doare, distruge vieţi şi, mai ales, omoară vise. Copiii care sunt martori ai violenţei domestice pot să învetţe de la vârste mult prea mici, că violenţa este singura metodă de rezolvare a conflictelor.Copiii învaţă mesaje semnificative despre comportament şi rolurile legate de sex de la părinti. Când sunt expusi la violenţa familială, ei pot să integreze acest comportament în relatiile lor ca şi copii şi mai departe ca adulţi, rezultând un pattern intergeneraţional al violentei (şi ar mai fi o mie şi una de chestii de explicat, însă nu am de gând să fac referate aici. Maria Badea explică mai bine în « Gestionarea violenţei familiale în scopul dezvoltării securizante a copilului provenit din medii disfuncţionale » Prison Fellowship Romania)

MITURI DESPRE VIOLENŢA DOMESTICĂ asupra femeilor:

- Este un fenomen izolat (ba deloc! dacă ar fi aşa, de ce adăposturile de femei şi nu numai, sunt pline de cazuri? E una că multe femei nu recunosc faţă de alţii abuzurile şi alta că ele există, de fapt!)

- Apare numai la anumite categorii sociale, mai ales în familiile sărace, cu un nivel scăzut de educaţie (Da de unde! Să vă spun că sunt femei de condiţie FOARTE BUNĂ, licenţiate, care o încasează aproape zilnic? Dacă vă dau detalii, nu mai puteţi mânca două zile. Să mai zic că au fost cazuri în ţară de femei judecătoare , profesoare, directoare de firmă cu astfel de situaţii?)

- Victima e cea care îl provoacă pe atacator, deci merită să fie abuzată (dacă doi soţi sunt de opinii diferite, asta înseamnă că femeia şi-o merită? Nu discutăm aici de cele care au vieţi duble, fac şi dreg în loc să aibă grijă de copii şi soţ, discutăm de cele ţinute în colivie, pentru care chiar şi o simplă vizită la cumpărături reprezintă motiv de bătaie de la soţ pentru ele)

- Orice cuplu are probleme şi conflicte (da, dar de aici până la a ţine o femeie legată în lanţuri, cum nu ţii nici un câine, de aici până la a-i interzice să vorbească cu propria familie, să aibă serviciu, să râdă politicos sau să salute vecinii, de aici până la a-i da întruna bătaie ca la un sac de box pentru că i-a dat copilului ultima bucată de carne şi nu soţului şi de aici până la a o ţine 4 zile fără mâncare şi haine (să se înveţe minte, vezi Doamne!)) E cale şi mai lungă!!!)

- Abuzatorul este o persoană bolnavă psihic, este iritat şi agresiv tot timpul (total neadevărat!! Marii abuzatori sunt nişte persoane exemplare în societate, zâmbăreţi, conversează fără probleme, apar ca nişte familişti perfecţi, duc vieţi duble)

- Alcoolul şi problemele maritale sunt cauza violenţei domestice (sunt unele dintre cauze, dar nu marea cauză... să fim serioşi!)

- Bărbatul violent nu se poate controla (Bărbatul violent se poate controla foarte bine, mai ales în societate, şi pozează oricând în cel mai atent bărbat.)

- O femeie poate oricând să îşi părăsească soţul, dacă îşi doreşte acest lucru (da? şi cum se face că atunci când ultima femeie dintre cazurile mele s-a hotărât să plece de acasă cu copiii, a găsit-o ăla, a bătut-o până a băgat-o IAR în spital, i-a ameninţat părinţii, a rupt maxilarul unuia dintre copii, a luat un al treila copil cu el şi a amenintţat că îi dă foc dacă femeia când iese din spital, nu se întoarce acasă? şi când părinţii femeii respective au declarat clar că nu o primesc acasă, că aşa e lumea de când pământul, că femeia trebuie să fie supusă bărbatului? unde să se ducă? de unde bani dacă nu a fost lăsată să aibă serviciu? la un centru special pt astfel de cazuri poţi sta o vreme, nu toată viaţa... nu uitaţi de dependenţa emoţională faţă de agresor...)

- Victimele exagerează abuzul (dacă abuzul emoţional, violul, bătăile până când ajungi să arăţi fizic ca un monstru, sunt considerate o exagerare, atunci eu sunt preoteasă. Şi să ştiţi că sunt cazuri în care bărbaţii ştiu exact unde să lovească, astfel încât să nu lase urme. Şi aţi uitat de teroarea psihică? De traume şi de frică? )

- Este o problemă personală şi nimeni nu ar trebui să se amestece (când bătaia se perpetuează în public, sau asupra copilului, etc... să fim serioşi! nu trebuie să mă bag în viaţa unuia, dar ce ziceţi de drepturile omului, drepturile copilului?ce te faci când sunt încălcate flagrant şi mai şi asişti? te uiţi cum o omoară? devine problemă de societate pentru că afectează indirect şi alte vieţi!)

- Bărbaţii violenţi sunt aşa pentru că au fost abuzaţi/maltrataţi în copilărie sau provin din familii violente (nu toţi! unii pur şi simplu au dezvltat laturi violente, sau au o tulburare psihică sau sunt patologc geloşi şi posesivi, nesiguri pe ei etc)

- La un moment dat, bărbatul violent va înceta să mai fie astfel (repet, să fim serioşi!)

Şi aş mai continua, dar teamă mi-e că o lungesc. Menţionez doar atât: există o lege, Legea 217 din 2003, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 367 din 29 mai 2003 (aici). Nu este suficient lucrată, necesită completări dar are câteva avantaje (gratuitatea serviciilor şi emiterea gratuită a certificatelor medico-legale pentru victime, crearea de adăposturi în fiecare judeţ (asigură protecţie faţă de agresor, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă psihologică şi juridică gratuită pana la rezolvarea situaţiei familiale), asistarea socială şi consilierea primară specializată, la nivel de oraş, prin instituţiile statului) dar şi dezavantaje (agresorul nu este înlăturat din mediul familial.

Totuşi, noua lege prevede posibilitatea ca, în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori există probe temeinice, instanţa de judecată să interzică agresorului revenirea în locuinţa familiei. Soţul nu e obligat să urmeze tratament psihiatric sau de altă natură). Violenţa domestică se pedepseşte inclusiv în cuplurile consensuale (concubinaj)!

Depinde de cele mai multe ori, de victime, dacă reclamă sau nu abuzul!!! Şi într-un alt post, vor scrie despre violenţa domestică asupra bărbaţilor, nu râdeţi, există şi aşa ceva, mai ales asupra celor cu handicap!!

Înainte de a mai eticheta, stigmatiza sau judeca, încercaţi să înţelegeţi implicaţiile şi dedesubturile. De cele mai multe ori, sunt mult mai complexe şi mai grave dât se poate bănui. Şi nu e deloc uşor să scapi de statutul de victimă.

JAMILLA!!

39 de comentarii:

J.Mihai spunea...

1. perfect de acord cu tine la faza cu violenta care accentueaza doar. Personal, nu ii inteleg pe cei care isi pot lovi sotiile si copiii.

Nu esti in stare sa ai putin respect pentru familie ? atunci stai naibi departe de societate, meriti sa dormi cu animalele in padure.

2. Nu stiu cum poti sa faci ceea ce faci. Lucrul cu oamenii e cel mai dificil. Stiu asta cand vine vorba de clienti ( nu vreau sa fiu superficial dar mi se intampla si mie zeci de faze ), insa atunci cand luam in considerare faptul ca unii au suferit traume emotionale.... Chiar nu stiu cum te descurci.

Per total, felicitari pentru cum ai pus problema. Un articol interesant cu multe exemple.

Jamilla spunea...

@Mihai, fac meseria pe care mi-am dorit-o. Una larga, cu acoperire in mlte institutii. Plus ca lumea are prejudecati vizavi de meseria asa, au impresia ca faci ancheta sociala si atat. Dar nu, e mult mai complexa meseria, umbli mult, dscuti mult, intervii direct. Cand aveam caz de minori maltraati, trebuia sa mergem cu politia sa ii luam din familie, cu ordonanta. In facultate am facut criminologie, drept penal, psihologie de cateva feluri, si multe altele, cate putin din fiecare domeniu. Ne-au pregatit ine, dar tot practica e aia care te defineste. Practica in fiecare an, in diverse locuri. Apoi serviciul in sine. Masterul, la fel. Ma descurc pt ca asta e meseria mea. Am fugit doar de peniteciare. Am prejudecati si eu, insa nu de genul ca nu as lucra cu detinutii, pt ca da, as lucra si in politie sau penitenciar, cu ei. Dar nu e locul meu acolo, tot pe copii vreau sa intervin.
Ma descurc pentru ca vreau si imi place. Desi uneori, recunosc, imi vine sa mi iau lumea in cap si sa mi caut alt serviciu ;-)))

Corina spunea...

Draga Jamilla, te salut din nou si vreau sa iti spun ca ma impresioneaza sensibilitatea ta. Ai atins o tema foarta importanta: violenta domestica, ale carei cote sunt printre cele mai inalte din Europa. Zeci de mii de femei ajung anual in spital din cauza violentei din familie sau de strazi, ca sa nu mai spun de celelalte mii care nu se prezinta la medic, de rusine sau din alte considerente. Sunt multe de spus pe aceasta tema, dar sper sa pot reveni. O seara buna. Cu drag.

john enache (McGogoo) spunea...

@Jamilla, eu am tangente intr0un fel sau altul cu detinuti... asa ca inteleg fb acest aspect...

am lucrat in multe ONG-uri ca voluntar si am colaborat cu alte ONG-uri... am vazut destule... nu ma mai mira nimic.

Imi e teama ca esti mult prea esti prea sensibila pentru un job ca asta... nu zic ca trebuie sa fi insensibil. dimpotriva, daca nu iti place si nu pui suflet mai bine renunti...
nu e cazul tau... la tine e prea mult suflet.
Invata un lucru, ce iti spune un om mai batran: nu le poti rezolva pe toate, nu ai puterea asta.
noaptea buna,
john

john enache (McGogoo) spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Laura spunea...

Cred ca am invatat multe din articolul tau. Si da, oamenii tind sa-i inchida pe ceilalti oameni in cutiute. Ne place sa categorisim, asa functioneaza creierasul nostru cel mai bine si mai usor. Cutiutele sunt calea usoara si multi o prefera unei cai mai complexe. Fiecare caz, fiecare situatie insa e unica. Poate avea puncte comune cu alte situatii si cazuri, dar esenta ramane aceeasi: SUNTEM UNICI, TRAIM VIETI UNICE. Si da, te admir pentru ca esti puternica si pentru ca reusesti sa fi puternica si pentru altii. Te pup! Laura :)

Claudiu M.B. spunea...

Off Doamne...din pacate ceea ce scrii tu e foarte adevarat...doar ca uneori nu imi vine sa cred ce se poate intampla...:(

haiku spunea...

Toate animalele exceptand omul stiu principalul scop al vietii, sa te bucuri,sa fii fericit...

Inteligenta, oricat de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cat inteligenta e mai mare, cu atat prejudecata e mai voinica, pentru ca ai un aparat cu care sa o justifici.

blogomentator spunea...

Nici nu stiu ce comentariu sa las... il scriu doar ca sa ma aflu-n treaba. Intr-adevar dureros tot ce ai descris tu, dar sa stii ca nervozitatea agresorului poate sa apara si din vina societatii; omul are un serviciu solicitatnt, dar nu stie pana cand. Nesiguranta zilei de maine te face agresiv... NU le iau apararea la cei care dau in copii neajutorati si in femei. In primul caz "Eu te-am facut, eu te omor!" e o fraza care o auzi tot mai mult la unii parinti si din pacate e pusa in aplicare. In cel de-al doilea "Barbatu` e capu` si are intotdeauna dreptetate ! Femeia tre sa asculte orbeste!" e o mentalitate veche si dureroasa pentru femei.
Imi placi... esti o femeie puternica, nu stiu cati dintre noi am putea practica meseria ta; eu sigur nu.

isabellelorelai spunea...

Jam, felicitări.
Nu ştiu cum rezişti tu în munca ta, sunt convinsă că îţi este greu. Este greu să vezi aşa ceva...
Am scris şi eu un articol, prin mai, am găsit câteva puncte de sprijin pentru cei agresaţi, vezi dacă îţi foloseşte la ceva vreun fel de informaţie de aici.
Violenţa
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/05/08/dex-1

james crissilv spunea...

Un articol tulburator si bulversant. L-am citit de doua ori si l-as mai reciti.
Te felicit.
A face ceea ce faci tu putinora ne este la indemana. Eu unul oricat de mult iubesc oamenii cred ca nu as rezista normal la cap...
Salut si schimbarea de imagine a blogului.
o zi minunata iti doresc

g1b2i3 spunea...

Despre violenta domestica,abuzurile asupra copiilor chiar de catre parinti si despre tot ce ai scris in acest articol,auzim destul de des la televizor si de prin ziare.cand lucrezi insa cu oameni abuzati e cu totul altceva.Tu ne spui despre aceste cazuri pe care le-ai cunoscut indeaproape -am cunoscut si eu o femeie(cand am facut cursul de ingrijitor batrani) care statea intrun adapost de femei din cauza ca barbatul a batut-o de multe ori,apoi a inceput sa o bata si pe fiica lor.O femeie deja bunica,dupa douazeci si ceva de ani de casnicie si-a luat inima in dinti si a plecat.Apoi ne-a spus ca divorteaza.
Nu sunt de acord cu ce spun unii,ca bataia e rupta din Rai.Cu vorba buna poti realiza mai multe.
Jamilla,am vrut sa mai scriu ceva,dar nu mai pot.
Te felicit pentru noua fata a blogului tau.O zi mai buna iti doresc.
Gabi.

Elisa spunea...

Jamilla,ma oripileaza ce vad.Evit ,cat pot sa vad la TiVi,caci in realitate,sincer,n-am vazut.Imi pare rau pentru tine ca esti prinsa in mediul acesta,caci eu cred ca trebuie sa te incarci cu multa energie pozitiva si cu mult optimism,ca doctorii,de ex,pentru a nu fi deprimata, zilnic cu o astfel de munca.
Te imbratisez draga mea. :)

ketherius spunea...

Si ce solutii vezi tu pentru reducerea violentei? Intreb, pentru ca tu, fiind mai aproape de fenomen, stii mai bine ce e fezabil si ce e doar vis frumos...

g1b2i3 spunea...

Bafta la examenul pentru pentru carnetul de sofer.Am inteles ca e cam greu examenul la sala,asa ca trebuie sa inveti foarte bine regulamentul.
Multa bafta,multa sanatate si iubire!

james crissilv spunea...

Mult succes la examenul pentru soferi.
O zi minunata iti doresc.
M-am mutat in casa noua:
www.jamescrissilv.ro

james crissilv spunea...

O sambata minunata iti doresc

isabellelorelai spunea...

BAFTA MAXIMA!

Laura spunea...

Bafta la examenul de soferi! O duminica minunata! :)

Horia spunea...

Dar ce schimbare la fata - in bine, fireste - a blogului tau de cand n-am mai trecut pe aici. De mult, intr-adevar, ca m-am tinut departe de calculator o vreme. Face bine din cand in cand si terapia asta.
Bafta la scoala de soferi si admiratie pentru ca poti sa faci munca aceea, si cu daruire inca!

dino spunea...

cand eram copil si o incasam dadeam inapoi la fel ca si acum, cum explici asta?

jamescrissilv.ro spunea...

Bafta maine la examen
o zi minunata iti doresc

Elisa spunea...

Multa bafta sa ai maine.Tin pumnii,ca sunt liberi...,nu dau in nimeni...,hahahahaha.Te imbratisez fetico draga. :)

jamescrissilv.ro spunea...

Succes azi. Iti tin pumnii.
o zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pescarusul argintiu spunea...

Jam draga mea, ma aliniez si eu corului de urari generale ale prietenilor tai si iti doresc sa ai parte de izbanda deplina in depasirea acestei etape obligatorii spre statutul de "brave driver women" !!! :)
Sincera admiratie si pretuire, pentru straduinta de a preface suferinta si ranile celorlalti, in zambet si speranta !
Esti printre cei alesi ! :)
Cand sarbatorim victoria ?

Bianca Linta spunea...

Hey Jamilla scumpa, I'm back :)
Waw, am observat si eu cat am fost in Romania ca violenta e inca prima "arma" folosita de barbati in a-si impune parerea. Mi se pare un codru nenorocit ceea ce se intampla acolo si nu-mi vine sa cred ca din tara aia am plecat eu... Sunt foarte pornita impotriva acestei chestii si cred ca e nevoie neaparata de imediate impotriva indivizilor care folosesc violenta.

Bianca Linta spunea...

A! si P.S: sper ca ai lua examenul cu bine! Anunta-ma ce-ai facut, te pup!

blogomentator spunea...

Felicitari! Sa te bucuri de el si sa ai parte de cat mai multi kilometri fara incidente.

jamescrissilv.ro spunea...

Ce ai facut la examen? Cum a fost?
o zi minunata iti doresc

Elisa spunea...

Jam,scumpa mea,nu schimbi postul ca nu mai pot s-o vad pe aia invinetita...,ma izbeste neplacut imaginea si este f stresant.Acuma,daca n-am fost si eu invinetita...,macar sa suport la vedere??asta-i ideea?Sper ca nu te superi pe mine.:(
Gata examenul?Sper ca s-a terminat cu bine,daca nu ai luat,lasa ca nu esti nici prima,nici ultima.Te pup.

jamescrissilv.ro spunea...

Deci l-ai luat. Stiam.
Urmeaza sa faci cinste prietenilor apropiati.
o zi minunata iti doresc

ice4you spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ice4you spunea...

In ce priveste articolul ... exista mult adevar acolo dar prea putini oameni sa il inteleaga! De multe ori lumea considera ca e mai simplu sa apelezi la pornirile ancestrale decat sa incerci sa apelezi la inteligenta ... iar cand aceasta lipseste cu desavarsire atunci ... nu le mai ramane sa se exprime decat asa cum i-a invatat natura.

Violenta face parte din natura noastra, insa de aia ne-a dat Dumnezeu rationament ...

Si pe final mai spun doar ca eu nu accept si aprob violenta sub nici o forma si cu atat mai putin cea domestica!

ice4you spunea...

Felicitari si ai grija pe drumurile din RO ... sunt pline de sinucigasi la tot pasul!

Elisa spunea...

Bravo!Nu stii ce teama mi-a fost ca tacerea ta este din tristete.Eu as fi sarit in minutul 2 pe taste.Esti tare!Sa ai noroc in trafic,ca si de asta este nevoie.Te imbratisez. :)

manole spunea...

am intrat aici...de cred, 200 de ori...
nu prea am cuvinte, furia pe care o resimt, este mult prea mare!
te felicit pentru puterea de care dai dovada!
despre subiect...cuvintele sunt prea mici.

Laura spunea...

Felicitari! Te asteptam cu drag, dar tu prima data sarbatoreste si te veseleste, ca noi tot aici vom fi si maine :)))

Jamilla spunea...

J.Mihai: problema nu este ca vipolenta exista, ci ca se perpetueaza...cresc cazurile, mai nou copiii preiau aceste patternuri comportamentale grave. Uneori e mult de lucru cu agresorii, nu le caut scuze insa acest comportament porneste si la ei d eundeva, din copilarie sau din anumite traume ori experiente refulate. Defularea acestora presupune riscuri. Din pacate, in Romania nu prea exista programe de terapie cognitiv comportamentala adaptate exclsuiv agresorilor, ci mai mult programe de consliere. E greu ceea ce fac, dar nu imposibil. Chiar imi place meseria desi, rebuie sa recunosc, au fost zile in care veneam cu draci acasa si im venea sa fug in lume si sa dau naibii totul. Ma descurc pentru ca asta e meseria mea, asta vreau sa fac (nu numai in violnta domestica, asistentul social lucreaza in si cu toate categoriile societatii) si ma scoate din minti ideea gresita ca asistentul social face anchete sociale si atat. NU este asa.

@Corina, ma bucur ca ai trecut pe la mine. Stiam ceea ce mi=-ai scris, e bine ca mi-am reamintit. Culmea e ca, actualmente, exista si mai multe mituri si prejudecati. Iti spun din interior, din sistem, pentru ca chiar femeile maltratate sunt pline de preudecati, nu numai noi, ceilalti si nu numai agresorii. Corina, la noi se prezentau., nu le mai era rusine, dar problema cu care ne confruntam era ca se intorceau inapoi. Si asa o tineau de 4-5 ori pana nu se mai putea. Corina, sistemul romanesc are mari lacune in domeniul vipolentei domestice si chiar legea! Eu ca asistent social a trebuit singura, cand am devenit coordoinatorul centrului, sa concep si sa formulez metodologia de lucru si metodologia rapoartelor etc... E greu, foarte greu si nici baza legala nu e stabila. Acum sunt in alt serviciu, din cadurl aceleiasi institutii, dar nu inseamna ca nu ma afecteaza problema, mai ales cand cunosc personal femei violentate domestic si stau, ca vezi doamne, asa trebuie.

@John McGogoo, nu le pot rezolva pe toate, mai ales pe cei care nu vor sa fie ajutati. Dar majoritatea vor, si chiar cer ajutorul. Si e adevarat ca in munca mea este necesara o anume detasare, dar cand e vorba si de copii, nu este asa de usor intotdeauna. Sunt totusi, om si eu. Insa asta nu inseamna ca nu imi doresc sa merg si sa lupt mai departe.

@Laura, stii care e problema? Nu categorisirea (mai social vorbind, etichetarea, stigmatizare) ci faptul ca refuzam sa vedem dincolo de aparente, mai ales cand se perpetueaza o problema si apar victime colaterale.

@Claudiu M.B> Din pacate, este des intalnita problema, foarte des, si nu numai in mediul rural. Am si colege care au patit-o.

@Haiku, pe langa inteligenta este necesara si vointa de a incerca si altceva dcat ceea ce cunosti, nu? de a accepta puterea a ceva necunoscut sau, dimpotriva, de a incerca sa schimbi chiar si ce nu intelegi.

@Blogomentator, treaba cu societatea care face agresorul sa dea in femeia lui are un sambure de adevar, insa nu o cred valabila....e adevarat ca din vina societatii sunt familii care nu pot gasi loc de munca, barbati care beau si automat, ajung sa-si verse nervii pe neveste, dar nu este, totusi, o scuza. Ca si agresor, daca esti barbat, du-te si da intr-un barbat. Nu iti dovedesti puterea lovind intruna, in femei si copii, ca sa ai control permanent. Daca vrei sa fii respectat, arata respect, nu frica. Se prsupune ca trebuie s afii om, nu om dictator. Nu stiu cat de puternica sunt, dar m-am adaptat la schimbare, la situatie si adevarul e ca pana nu etsi pus in diverse situatii, nici nu poti banui ce resurse interioare gasesti in tine. Eu m-am pregatit mult si bine pentru meseria asta, dar tot practica m-a format cel mai tare. Puterea mea poate vine din faptul ca stiu ce inseamna un handicap si am invatat sa mi depasesc cateva limite.

@Isabelle, am sa ma uit curand. Cam citesc tot ce e pe nea gogu despre violenta, si nu numai. Din pacate, se fac inca putine. Tu stii!

@James, iti multumesc ca ai trecut de mai multe ori pe aici, pentru sprijin, pentru urari si pentru tot. Si eu iubesc oamenii in general, aici e vorba totusi de o meserie. Ma implic enorm, dar am invatat ca, atunci cand ajung acasa, sa las la usa totul. Altfel nu rezisti pana a doua zi. A trebuit sa invat din mers, acum am 25 ani si m-a calit meseria mea. Si sa-ti mai spun ceva: fuga e rusonoasa, dar e sanatoasa, pt ca mi s-a intamplat sa fiu atacata verbal si cand s-a ajuns la punctul de a fi si fizic, am luat-o la picior. Nu era politia langa mine ;-)))) James, depinde de om, de vise, de ceea ce vrea in viata. Eu am vrut meseria asta si am facut facultatea de sociologie si asidstenta sociala netinand cont de bani. Eu lucrez ce mi place, nu m-a gandit, bai, ma bag undeva unde castig bani multi. Poate de aici vin si resursele interioare. Ce e mai important, am satisfactie. Iti doresc si eu un weekend minunat (cu intarziere si promit sa iti intorc vizita curand, inca sarbatoresc luarea permisului)

@Gabi, cazuri ca cel intalnit de tine sunt cam 10 la 30 de casnicii. Si asta numai din statisticile confrmate. Vorva Corinei, nu mai vorbim de cazurile nestiute. Problema e mai mult decat complexa. Cazul intalnit de tine a fost mai aparte pentru ca femeia aceea, batranica deja, a avut putere dupa atat timp sa o ia de la capat. Altele ori nu mai au putere, ori mor. Gabi, nu am vrut sa te intristez! te rog sa ma ierti.

@E;lisa, imi pare rau ca te-am stresat cu imaginile. Din pacate, stiu ca este oribil si groaznic si ca nici la tv nu suporti sa vezi. Elisa, tu ai avut norocul unei altfel de familii. Dar crede-ma cand iti spun ca ceea ce am scris in articol este o realitate atat de des intalnita, mai des decat cea cu problema rromilor sau cersetorilor. Numai ca nu toata lumea are ochi s avada si curaj s arecunoasca. Elisa, eu in 2 ani la centrul de violenta, am avut la cazuri de cred ca nici politia nu a avut. Intr-o singura zi mi s-a intamplat sa-mi vina si 5 femei , cu copii cu tot. Elisa, nu trebuie sa ti para rau pt mine, astae meseria care mi-am dorit-o iar energia pozitiva o iau de acasa, din mediul si familia mea. Cum spuneam mai sus, in momentul cand ajung acasa la usa, las acolo tpoate problemele de serviciu, nu amestec una cu alta, oricat de greu ar fi. Altfel nu s-ar putea merge mai departe.
O sa schimb postul asta. Stiu ca te izbeste imaginea cu femeia si este stresant, dar uite, cu cat vad si altii, poate constientizeaza mai bine. Stiai ca la televizor nu se vede atat de grav cum e in realitate? caci ei mai cebnzureaza, unele sunt prea violente.... o singura data am vomitat cand am vazut un copil in ultimul hal, nu o sa ti dau detalii ca esti sensibila ca si mine. Insa tot nu ma las de meseria asta.

@Ketherius, oricate solutii as vedea eu pentru reducerea violentei, nu astea ar fi adevarata solutie pentru problema in sine. Adevarata problema este li[psa de implicare a unor autoritati si lipsa unei baze legale completate, revizuite si a unor programe in inchisoare si in societate, precum si lipsa unor pedepse adaptate pe acest tip de problema. Este enorm de spus, dar ideea e ca nu merge numai ong-urile si altii sa s elupte, daca nu s eporneste de sus si daca nici comunitatea nu s epre aimplica pentru ca vezi doamne, nu e treaba lor ce e in familia altuia.

@Horia, da-o incolo de admiratie, nu aia conteaza ;-))) doar stii si tu ;-)))

@Dino, de la cine o incasai, in ce conjunctura si mai ales, cum? E generala exprimarea ta. Probabil vrei sa ma "incui" si sa provoci o discutie lunga ;-) sa incepem cu partea fizica, emotionala, verbala, sexuala sau cu aspectul asta al incasatului in general? Copilul este ca butretele, absoarbe tot ce se intampla in jurul lui. Uneori, mai si da inapoi ceea ce primeste, indiferent in ce mod. Nu imi explic nimic in ceea ce te priveste, pentru ca a discuta despre violenta se raporteaza la mai multe aspecte personale. Si nici nu speculez. Eu lucrez cu cazuri concrete. Tu iti cauti puterea in a da inapoi de fiecare data, in acest mod?

@Cora, pescarus argintiu, daca as fi printre cei alesi , as fi nemuritoare. Din pacate, nemurirea e numai in legendele Olimpului ;-) multumesc d eincurajari si sprijin, m-ai facut sa zambesc!

@Bianca Linta, of, nu e asa de simplu... dar nu uita, tara asta a noastra are si parti bune. Ti-o spune una care nu aude ca voi ;-)

@Ice 4 you, cand nu poti controla natura, inveti sa te adaptezi si sa mergi langa ea, nu contra ei... i stii ca nici rationamentul nu are d emulte ori putere...

@Manolica, Manolica... sa nu confunzi furia cu neputinta.

@ALL: sunt foarte bucuroasa d ecand am luat permisul, deja l-am luat de joi, si de atunci conduc catde mult pot, tocmai am ajuns acasa si e h 17 si ceva, sunt plecata de dimineata... imi place la nebunie sa conduc si senzatia d eindependenta...a fost un vis pe care nu am avut curaj pana acum sa mi-l implinesc, dar sitm ca am asteptat exact cat a trebuit. Va multumesc pt urari si sustinere, in ca sarbatoresc, azi am fost in oras, maine am musafiri, deci de abia lni o sa revin cu picioarele pe pamant, hahah ;-) si pentru cei care suntcuriosi si nu inteleg cum conduc cu deficienta auditiva, sa stiti ca nu e dracul asa negru si, in plus, aparatele suplinesc perfect lacunele.
Jamilla va pupa!