Vreau să fiu

Ce anume? Tot eu, şi totuşi, alta, numai lângă tine.
Vreau să fiu mai devreme decât sunt, decât ar trebui să fiu, vreau timpul mai rapid şi apoi, mai lent. Nu vreau să îmi îndeplinesc o dorinţă, vreau să ne împlinim dorinţele.
Te temi, şi eu mă tem singură. Cu tine nu mă tem. Norii nu sunt nori, norii sunt căi.
Vreau destinul în palme şi pe tine în braţe. Le am deja şi asta e împlinire.
Vreau mai repede înclinarea către sine şi mai târziu, către lume.
Sunt ce sunt, prin tine.
Te vreau exact aşa cum eşti şi mă vreau lângă sufletul tău.
Caut armonia depărtărilor de la orizont, o găsesc în tine.
Am deja dimineaţa cu soarele în braţe.
Vreau să fiu cu tine, lângă tine, vreau drumuri nu prin paşi zilnici, cât prin curajul zilei de mâine.
DA!
“Cred că dragostea ne ridică în propriii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.” (Octavian Paler)
JAMILLA!

Ce am avut chef să gătesc..!

... ceva simplu, uşor, de vară şi fără mult efort.
Ceva care să meargă la un Martini cu măsline sau la un vin bun, preferabil Cabernet Sauvignon, cum am avut eu chef aseară.

Deşi o fac rar în ultima vreme, ador să gătesc şi să inventez reţete.
Aseară am gătit spaghete după reţetă proprie şi le-am mâncat împreună cu stăpânul inimii mele. Demult nu mai avusem ocazia să fac asta pentru mine şi el, pentru noi doi şi pentru o seară de vineri în care eu am fost cam bolnavă. Dar zâmbeam, trăiam clipa şi ascultam însuşi sunetul tacâmurilor în aer, pe lângă ritmul respirărilor noastre... (deh, am aparat acum ... e ceva nou să simt altfel!)

Au fost clipe plăcute, cu noi doi de mână şi cu nişte prieteni, clipe pe care să ţi le aminteşti zâmbind, cu gândul că, deşi totul este efemer, prezentul este ACUM şi AICI.

Nu vă lăsaţi niciodată pe mâna trecutului, priviţi prezentul ca pe un profesor şi acceptaţi-vă aşa cum sunteţi, dar şi cu gândul că SUNTEŢI.

Viaţa e cum e, o ştim cu toţii.

Timpul e cum e, aşa că ne rămâne propria noastră lume, printre telefoane şi neînţelegeri, printre zâmbete şi prea multă treabă şi da, printre cărţi şi feluri de mâncare...!

Deci, vă invit la ... poftă bună !

Spaghete a la Jamilla:

- un pachet spaghete
- roşii
- sos tomate
- ceapă verde şi ceapă roşie
- ardei gras roşu
- ardei gras glben
- câteva ciuperci (puteţi folosi Champignon, eu am folosit de la conservă o lingură de ciuperci tocate mărunt, că nu aveam din celelalte)
- muşchi file afumat
- şuncă piept de pui
- ulei
- cimbru
- busuioc
- sare
- piper
- boia de ardei dulce şi boia de ardei picant
- 5 linguri vin roşu (neapărat!)
- delikat

Se pun la fiert spaghetele într-o oală mare cu apă în care se pune şi puţin ulei, o lingură de sos tomat şi un pic delikat. Neapărat capac deasupra, pentru înnăbuşit!
În altă oală, mai mică, puneţi la călit/prăjit (puneţi ceva mai mult ulei, va fi necesar ulterior pt sos) ceapa, ardeii, pieptul de pui şi muşchiul file (legumele tocate mărunt sau mai mari, cum preferaţi, iar carnea tocată feliuţe subţiri şi lungi), se călesc bine-bine la foc mic (atenţie să nu se ardă, da?).
Apoi se adaugă roşiile tăiate cubuleţe şi câteva linguri de sos de tomate, împreună cu o cană de apă, se lasă să fiarbă la foc mic (preferabil cu capac deasupra). Apoi se adaugă ciupercile, condimentele şi se lasă iarăşi la foc mic. Se amestecă din când în când pt omogenizare, neapărat cu o lingură de lemn. Mai gustaţi din când în când. Începeţi să mai adăugaţi, dacă mai este nevoie, condimente.
Puneţi acum busuiocul şi cimbrul, mai lăsaţi 5 min să fiarbă la foc mai mare, apoi adăgaţi cele 5 linguri de vin roşu. Apoi iar daţi focul la mic şi mai lăsaţi puţin să fiarbă, cu capac.
POFTĂ MARE !!!

JAMILLA vă doreşte weekend plăcut...! (mâine merg la o nuntă şi nu apar pe aici)

CINE ÎMI PLACE ŞI DE CE!

Update: Numai Balanţă să nu fii! Noi ne răzgândim cel mai des şi suntem mereu la extreme. Până acum 2 ore eram atât de supărată şi ferm convinsă că nu mai dau pe aici cu lunile, iar acum am un chef nebun să scriu!!!

Update 2: De la IsabelleLorelai citire: Dacă aveţi cărţi care nu vă mai trebuiesc, nu le aruncaţi. Daţi-le copiilor orfani. Aici: http://www.cartipentruorfani.ro. Contact:
http://www.cartipentruorfani.ro/scrie_ne.html

Îmi place PETRA NEMCOVA. Supermodel născut în 1979 în Cehia, cu carieră începută la 16 ani. A trecut prin tsunami-ul ucigaş din decembrie 2004, din Thailanda. Se afla acolo cu logodnicul ei, Simon Atlee, care a şi decedat în ape. Petra a stat 8 ore într-un palmier până a fost găsită de nişte localnici, următoarele săptămâni stând în spital, cu răni grave. Revista `Glamour` i-a acordat premiul `Survivor` în 2005, pentru rapiditatea cu care a revenit in lumea modei. În 2006 aceasta poza deja pentru `Sports Illustrated`, ediţia pentru costume de baie. De asemenea, aceasta a apărut şi în varianta britanica a `FHM` ca Miss Mai.

În 2005 şi-a lansat cartea `Love Always, Petra` în care povesteşte despre viaţa sa în timpul regimului comunist, despre cum a reuşit să intre pe tărâmul modei, dar mai ales despre cum a supravieţuit morţii logodnicului său, Simon.
DE CE ÎMI PLACE? Pentru că a înfiinţat fundaţia HAPPY HEARTS FUND, destinată victimelor tsunamiului asiatic din decembrie 2004. Pentru că fundaţia ei continuă şi acum să lupte, spre deosebire de alte fundaţii care au dispărut odată cu presa.

Vedeţi pe http://www.happyheartsfund.org/.

JAMILLA!

ps: vă las în compania lui Zucchero, alături de cei dragi sufletului vostru.

Aaaa, şi dau leapşa la Elisa, Pescăruşul Argintiu, Ice World şi Ana-ea.

Rămas bun!

UPDATE:
Nu ştiu cât voi lipsi de aici, îmi va fi greu să nu mai scriu aici, dar e mai bine aşa pentru o vreme. Nu am fost în stare să şterg blogul ăsta. Nu pot.
Mi-am acordat răgaz până adun încă un an la vârsta mea. Voi ceilalţi dragi mie, staţi linştiţi, sunt Balanţă de septembrie, deci nu voi absenta prea mult.
Che sara, sara! (ce va fi, va fi!)
JAMILLA!!!
ps: aveţi mereu curajul să rămâneţi voi înşivă, aşa cum şi eu încerc să accept cursul vieţii. Pe cât mai curând, sper eu!

UPDATE: Leapşa de la Isabelle o transmit mai departe Reginei, lui Alin Farcas, Oanei, Ciupercutei, Cristinei Nichita, lui Cabral si lui Marius Sescu.

Ce fac alţi oameni şi nu face Jamilla:
Nu uit de amore mio, de mama, de tata, vorbesc zilnic cu ei, Nu mănânc pizza cu furculiţa, o mănânc cu mâna, Nu mănânc seminţe pe stradă, Nu sunt dependentă de ţigări (doar de cafea!)
Nu ţip, nici la nervi (doar trântesc!)
Nu călătoresc cu trenul, decât vara la mare, în rest prefer busul sau maşina
Nu ştiu ce e aia muncă pe câmp (nici nu vreau, sunt prea mămăligă)
Nu mă mai scald la ştrand, Nu dau beep la tel, dau sms
Nu prea port încăţări fără toc, Nu pun altuia beţe în roată
Nu ies din casă nearanjată şi parfumată (nu din superficialitate, ci am o prea mare cultură a grijii de sine şi de corp, prea mare uneori, recunosc)
Nu pot trăi fără kiwi, Nu pot trăi fără aromoterapie, Nu pot trăi fără masaj şi sport
Nu citesc politică în ziare, nu ascult la Tv politică şi nu discut politică
Nu urmăresc talk-showurile
Nu uit să ies chiar şi când plouă
Nu stau pe scaun la nunţi, joc până iese sufletul din mine
Nu mă complexez că nu aud bine, suplinesc prin altele
Nu stau fără cărţi, trebuie să citesc mai mereu
Nu am pus niciodată mâna pe un crocodil, o maimuţă
Nu suport să văd, mănânc sau să ating mâncare din goange, câini şi din astea prea exotice
Nu suport pupincuriştii , Nu mă ating de lucrurile altuia
Nu uit să zic „mulţumesc!”, Nu mă feresc să recunosc cine sau ce sunt
Nu suport să spăl vasele cu mănuşi, Nu suport să sortez rufele
Nu mănânc nesărat sau necondimentat
Nu pot să nu omor un păianjen când îl văd în casă, câhhhh, mi-e frică
Nu merg des la biserică ... am motivele mele şi prefer să mă rog acasă (asta nu înseamnă că nu am credinţă!)
Nu mă târguiesc la piaţă, Nu mă scarpin în nas sau în fund în văzul lumii, pe stradă
Nu port decât aur, foarte rar argint, Nu mi-e frică de şoareci, şobolani, hamsteri - îi fugăresc până la toţi sfinţii
Nu mă urc în montagne russe sau pe un cal şi nici nu suport să sar de la trambulină în piscină... Nu... mai ştiu acum! Lol!

UPDATE 2: Pentru cei care îmi simt lipsa:

Ce nu fac alţii dar face Jamilla:

1. Când mă apucă, turui ca mitraliera... chestia mă ţine cu orele. Poa" să fie şi şefa lângă mine, nu mă abţin întotdeauna.
2. Când mă apucă, fac ce mă taie capul. Adică: dacă mi se năzare la 12 noaptea să ies în curte să mă joc cu căţelul, o fac. Dacă mi se năzare să ies în curte dimineaţa când mă trezesc şi să beau cafea espresso (dacă mi-e lene să îmi fac) traversez frumos strada ÎN PIJAMA şi îmi iau de la restarurantul de pese drum. Punct.
3. Mănânc îngheţată când alţii mănâncă ciorbă.
4. Mănânc brânză feta sau de oaie absolut la orice fel de mâncare, zilnic, inclusiv la ciorbă.
5. Mănânc sărat, până la paştele cailor.
6. La serviciu, nu mă jenez să spun ce mi trăsneşte în cap. Sau să fac, dacă pot. Adică: mi s-a năzărit să stropesc colegii cu apă, am luat furtunul din grădina şi cum ieşea unul, cum "pac" cu apă. Uite aşa. Să se sature babele care bârfesc, să aibă apă la moară. Punct.
7. Să nu se pună nebunii cu mine (lucrez în domeniu) că pot fi mai nebună ca ei.
8. Nu mă jenez în alimentară să cer şi aia, şi ailaltă, până la exasperare, chit că în spatele meu e coadă cât postul Paştelui.
9. Dacă îmi vine să plâng, plâng! Nu contează cum, de ce şi când. Basta!
10. Dacă mi se năzare să-mi fac coafură afro în toiul nopţii, o şi fac. Chit că a doua zi am serviciu... s-au obişnuit colegii cu mine! Am fost si verde în cap.
11. Râd mult şi dacă mi se pune pata, râd şi mai mult. Gafez de-a dreptul!
12. Dau peste nas direct (verbal... subtil... ) oamenilor (colegilor). Şi nu îmi pare rău mai niciodată.
13. Mă dau mare uneori când umblu cu aparatul în ureche. Butonez telecomanda şi alţii cred că-i pager.
14. Am 1,75 m şi port tocuri de 10-12 cm...fac 1,80 şi ceva şi tot nu-i destul pt mine. Iubesc înălţimea.
15. Nu suport să mă îmbrac în negru. La mine e lege roşul, galbenul ... mai toate culorile!
16. Sunt fashion-victim şi o recunosc ca atare!
17. Dacă mi se năzare sau "îmi vine", scriu poezii înclusiv în baie.
18. Când nu am ce face, mă duc frumos în curtea vecinului, îi iau căţelul şi îi fac şi aluia baie.
19. Aş sta aproape tot timpul pe capul stăpânului inimii mele. Dar stau numai jumătate din timp.
20. Sunt geloasă pe avioane, elicoptere, păsări ... vreau şi eu să văd cerul altfel.
21. Nu suport să nu am accesorii aparte când ies din casă ... chit că asta înseamnă şi broşă pusă pe cravată.
22. Mă parfumez şi când merg la culcare. E lege la mine.
23. Sunt geloasă pe timp. Vreau mai mult, mai multe cărţi de citit şi mai multe clipe.
24. Am curaj să fiu cum vreau.
25. Nu port fuste mini, dar port bun-simţ maxi.
26. Dacă mă apucă, îmi termin salariul până la ultimul bănuţ în jumate oră. Să nu zic că nu am facut-o şi p-asta.
27. Fug ca dracu" de tămâie, de ciorba de burtă. Punct!

De la capăt ... când oi reveni.

JAMILLA!

Cuvinte, sentimente, stări de viaţă

Am lipsit mult, foarte mult de aici. Da, am trecut prin câteva chestii, nu am vrut să vorbesc cu nimeni pe net, v-am lăsat în tăcere fără răspunsuri şi cu multe întrebări pe cap, ştiu, pur şi simplu am vrut să fiu singură, doar cu cei de acasă, am simţit că trebuie să mă rup o vreme de tot.

Mi-am simţit sufletul spart şi reîntregit, m-am simţit pe mine aceeaşi şi, totuşi, alta.

Sper, vreau să cred că sunt mai puternică acum. Da, sunt convinsă că sunt!

Nu, nu am probleme în dragoste, am avut ceva probleme cu sănătatea (nu grave, dar destul cât să mă sperie până să aflu despre ce e vorba şi să mă mai calmez) şi câteva "surprize" la serviciu (încă o dată îmi confirm faptul că la serviciu colegii rămân colegi, nu există să-şi fie şi prieteni cu adevărat) şi am simţit nevoia să stau in concediu, departe de toţi şi toate.

Ştiu că nu mă veţi înţelege greşit...

Am fost la Bucureşti, am trecut prin spaime puerile cu analizele, am revenit acasă cu sufletul strâns, fără niciun chef să reîncep cotidianul.

Cei care ştiţi cum e să întâlneşti o stare din aceasta în viaţă, mă veţi înţelege mai bine.

Isabelle, ţi-am dus dorul. La Bucureşti nu am stat prin oraş, ci numai pe la doctori şi specialişti în protezare auditivă (câhhhh!), motiv pentru care nu te-am căutat, ştiam că nu o să putem sta liniştite de vorbă. Aş fi vrut să te cunosc!! Sunt convinsă că mai vin la Buc. M-am gândit la tine!!! (unul din motivele pentru care nu am mai dat pe net, este şi că am restricţie la calculator ceva vreme, nu am voie la monitoare etc, până nu mă pun pe picioare cu durerile de cap şi restul, azi e prima oară după ceva timp când intru).

Meşteriţa Manole, mi-a plăcut că m-ai certat... dar nu aveam cum să-ţi spun pe unde umblu...! Fac parte din tagma celor care ţin în ei, nu din frică sau jenă, ci din prea multă mândrie...! Pe de altă parte, nu prea sunt obişnuită să mă deschid direct aici, pe blog. Las, nu scăpaţi voi până la urmă, de mine!

Elena, suflet drag... tu ştii!

Cora, am trecut prin Valea Oltului şi nu ai să crezi, dar am văzut pescăruşi!!! Da, Cora, şi erau superbi.... nu-ţi mai spun de vremea de afară !

Elisa, maică, sunt convinsă că, în tot timpul ăsta în care am lipsit, pe masa ta au trecut multe bunătăţi... am ceva de recuperat, dar puţin câte puţin, nu vreau să mă îngraş, lool!

ALL: vă pup cu drag şi bine v-am regăsit!!!

Jamilla vă lasă în compania unei poezii preferate, scrisă de Jacques Salome:

Declaraţia drepturilor bărbatului şi ale femeii la dragoste

A te întâlni fără a te restrânge,

A te dori fără a te lua în posesie,

A-ţi vorbi fără a te stăpâni,

A-ţi mărturisi fără a te trăda,

A te păstra fără a te devora,

A te ajuta să creşti fără a te pierde,

A te însoţi fără a te păzi, ...

şi a fi, astfel, eu însumi în miezul tainei tale.

ps: vă recomand cartea "7 zile pentru o eternitate" - Marc Levy!

PARFUMUL

Nu, nu ma refer la PARFUMUL lui Suskind, cartea aceea absolut fascinanta, pe alocuri mistic-intunecata, cu aer de lume haotica dincolo de noi...

Nu, nu ma refer la PARFUM DE FEMEIE, acel film cu Al Pacino, superb de altfel caci m-a facut sa revad cu priviri pe care le credeam pierdute...

Nu, nu ma refer la parfumul unic al fiecaruia dintre noi, al vietii sau mortii, al lumii de zi cu zi care ne poarta spre avataruri, printre amintiri si clipe din viitor...

Nu, nu ma refer nici la parfumul cunoscut al unei case, al unui om, al gandului ca ieri ai fost cumva si azi esti altfel... mai bine si, totusi, regasita printre drumuri...

Da, ma refer la parfumul sufletului meu, dat de fiecare dintre voi, cei care ma cautati zilnic aici si imi lasati ganduri bune, dar si cei care fac parte direct sau indirect din viata mea, care ma slefuiesc, vrand sau nevrand, zi de zi, printre nervi sau zambete, printre a sti ca sunt si ca voi mai fi, desi inainte timpul ma tragea de maini.... la parfumul zmeurei aduse mie astazi, de stapanul inimii mele (primele zmeure din ultimii doi ani!), pe care am mancat-o cu o pofta nebuna, nebuna si cu bucuria unui copil care redescopera clipa!

Da, ma refer si la aprfumul meu preferat!!! Sunt pur si simplu omul care a invatat sa traiasca si prin (nu numai printre) arome, sa simta, sa "auda" cu ele, pe langa culori, dansuri orientale si alte pasiuni ale vietii mele.

Parfumurile mele preferate in acest moment sunt Black Code de la Armani, Light Blue de la Dolce&Gabanna, Kenzo Flower de la Kenzo, Bright Crystal de la Versace, Angel de la Thierry Mugler, L'eau par Kenzo de la Kenzo, Rush de la Gucci, Chance de la Chanel (parfumul preferat al Laurei!) si, mai ales, dar mai ales, Allure Sensuelle de la Chanel.

Nu e vorba neaparat de brand, ci de aroma irecognoscibila de obicei, a simturilor alergande pe piele.... pana la ochii pierduti in departarile fiintei!!!

Astazi, dupa ceva timp de cand nu am mai iesit in oras, printre atatea drumuri si alergaturi etc etc eeeetc..... stapanul inimii mele m-a scos in oras sa papam. De la cartofi prajiti, pizza si salata, am ajuns la cineva care adusese lucruri de afara si m-am pricopsit cu un parfum Light Blue. De cand nu il mai aveam... uitasem cum e!!!! Stiam ca ador multi oameni, multe sentimente si multe lucruri pe lumea asta, dar zau, uitasem sa plutesc.

Abia astept sa fac rost de Allure Sensuelle, indiferent cat o dura (stiti cum e cu banii, lol!).

Ati zice ca par materialista, ins apur si simplu traiesc si prin arome.Am invatat sa traiesc prin mici placeri (nu de o clipa), mai simple sau nu, ceea ce nu pot auzi. Sunt dependenta de parfumuri, de arome si, mai mult ca orice, ma fac sa simt ca traiesc, pe langa a gati, a munci, a scrie, a alerga cu treburi, pe langa culori si haine, muzica si machiaje si nu numai (nu mi-ar ajunge 10 mii de pagini!!)... iubesc atat de mult viata in acest moment incat imi vine sa plang.

Tu, tu ce parfum cauti in sufletul tau? Stii cum sa vezi ceea ce simti?

Jamilla !!!

ps: Jam va daruieste astazi un trandafir mai aparte, toate gandurile mele bune si va multumesc pentru rabdare... o sa mai dureze putin pana ma reglez cu treburile (mai am de terminat zugravitul, apoi curatenia, alergat dupa perdele si alte din astea pt casa etc)

ps2: scuze pt lipsa diacriticelor, scriu de la laptopul altcuiva, inca nu se poate sta la mine acasa.

PE URME DE POVESTE

UPDATE: O să mai absentez câteva zile, efectiv am casa cu fundul în sus, căptuşim pereţii pt la iarnă (nu eu, ci nenii muncitori, lol)... e vraişte. Ştiu că aţi fost prea răbdători şi vă mulţumesc... nu pot decât să-mi cer scuze pt absenţă. Nu sunt scuze ieftine, sunt până peste cap cu treburile. Iar săpt viitoare plec până la Buc pt nişte analize de rutină. Ne reauzim cât mai curând, sper!! Mulţumesc Isabellei, Elisei, Elenei, Corei, Anei, Nassimei, şi celorlalţi care nu-mi vin acuş în minte, pt răbdare şi pentru că sunt. Vă pupă Jam. (Nu mă certaţi că de la serviciu nu mai intru pe net, să vă spună Elena, m-am tâmpit aproape zilnic pe teren cu cazurile, dar măcar am slăbit un pic, ha ha haah)

... LAUREI DAMIAN, plecată în calea îngerilor...

... greu mai ştiai înspre ce zări vrei,
alinare nu voiai doar lumină...

căutătoare de aur pe urme de poveste
lacrimi nu învăţaseşi să-ţi faci ca zestre...

zâmbeai mai blând,
neştiut lumina era cu noaptea în zări
în umbra unui copil...

şi timpul tău nu-ţi legase braţele de soartă.

ps: poezia face parte din volumul "Înger de octombrie" , scris de subsemnata în memoria Laurei, o dragă prietenă... nu este permisă preluarea fără acordul meu (sau plagiatul) .

REDAU TĂCERII GLASUL

“Redau tăcerii glasul” este numele uneia dintre cărţile publicate de mine. În ea vorbesc despre tăcerea dinăuntru, despre lupta permanentă cu propriul suflet şi cu viaţa, cu dragostea şi cu ura, despre depăşirea limitelor… a auzi altfel, prin corp, stări, prin timp.
Exact în acest moment, a reda tăcerii glasul, este pentru mine stare de fericire. De ce? Pentru că ştiu cum să cheltuiesc energie în folosul meu, deşi de cele mai multe ori, o folosesc în detrimentul meu.
Pentru că încă învăţ valoarea vieţii, aparent dramatizată în necunoaştere. Mi s-au dat mereu şanse, până am învăţat cum să aflu de ce şi pentru ce.
Redau tăcerii glasul, ca să pot privi ziua de mâine cu încrederea clipei şi cu privirile mele de mână, cu curajul de a-mi încălca liberul-arbitru spre împlinire şi în dorinţa paşilor dincolo de nori (cu gândul...!)
Redau ochilor mei privirea dinainte, conştiinţa mersului grăbit spre a da şi a primi, dar mai mult a da.
Sunt ce sunt, şi sunt cu tăcerea în braţe, fără frică, am mulţi prieteni, am pe cei dragi aproape, am iubitul mereu lângă mine, vă am pe voi, mă am pe mine însămi şi îmi aparţin cu desăvârşire.
Redau lumii spaimele mele dinainte, temerile şi, în acelaşi timp, dorinţa de a şti. Îmi rămâne totul, pentru că îmi apreciez stima de sine (deşi sufletul de multe ori îl încarc pe nedrept) şi preiau controlul în faţa clipei, dar lăsându-mă purtată de voi, cei pe care îi întâlnesc înb calea mea!
Aveţi curaj să redaţi propriei tăceri glasul? GO ON!
Jamilla!
ps: vă las în compania a ceea ce ascult acum... Santana este unul dintre favoriţii mei. Şi conştientizez tot mai acut că, deşi nu aud foarte bine, aud bine şi aud cu toată fiinţa mea, şi cu mâinile, corpul, sufletul, tot! Simt.

For my boyfriend...

UPDATE: de la inimă pentru o inimioară ... cea a Alexei... citeşte aici! Un simplu apel telefonic...! http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/06/11/fetita-cu-chibriturile/. Chiar şi 2 euro pot ajuta!!!!! Să ajutăm fetiţa să se bucure de cei 4 anişori pe care îi va împlini pe 4 iulie!
Şi aici, despre Loredana, nu a mers şi nu va merge niciodată, are nevoie de un cărucior electric: http://www.cabral.ro/despre-altii/802/fa-cadou-un-zambet#respond

...with love...!
Pentru că mă iubeşti dimineaţa şi seara, pentru că sunt cum sunt lângă tine.
Pentru că învăţ să mă redescopăr iubindu-te, pentru că eşti.
Pentru că nu intru în contradicţie cu mine însămi când sunt lângă tine, pentru că, în zilele proaste, nervii mei merg bine lângă ai tăi iar în zilele bune, mereu găsim o cale să fim noi înşine...!
For you, my R. !
Jamilla!
*****
A SONNET OF SONNETS, from Monna Innominata, by Christina Rosetti:
"I wish I could remember that first day,
First hour, first moment of your meeting me,
If bright or dim the season, it might be
Summer or winter for aught I can say;
So unrecorded did it slip away,
So blind was I to see and to foresee,
So dull to mark the budding of my tree
That would not blossom yet for many a May.
If only I could recollect it, such A day of days!
I let it come and go
As traceless as a thaw of bygone snow;
It seem'd to mean so little, meant so much;
If only now I could recall that touch,
First touch of hand in hand--
Did one but know!"

Mergând alături de TIMP

UPDATE: te poţi lipsi de 10 ron? Atunci opreşte-te o clipă şi citeşte aici, poţi dona pentru Raluca şi Alexia Mihai: http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/06/05/ne-inaltam/. Mulţumesc!

Ai încercat să-ţi prinzi propriul timp şi nu ai reuşit, nu-i aşa? Pentru că, de cele mai multe ori, este necesar să mergi împreună cu timpul tău mai departe, nu contra lui. Am învăţat-o recent, pe pielea mea şi am ales. Nu-mi mai pedepsesc speranţa uitând!
Îmi doream deseori să fac călătorii în timp… Acum încerc o călătorie în propria mea lume interioară, sunt surprinsă de ce aş mai putea găsi… lucruri şi evenimente demult uitate, amintiri frumoase sau urâte (dar toate contează, căci prin ele ne formăm drumul!) … lumi din copilărie pierdute printre orele care trec prea repede… oameni care au fost şi nu mai sunt, sau care sunt dar nu mai ştiu că sunt , college din facultate, mentorii mei din studenţie… sau cărţi şi momente de secunde, dar atât de esenţiale!
Încerc să nu mai văd prezentul ca pe acum-ul intangibil care ori mă scoate din minţi, ori vreau să treacă repede (şi apoi, îmi pare rău…!), ci ca pe un interludiu, bucurându-mă de el ACUM. Îmi minţeam dorinţele, dar nu-mi mai mint propriul timp.
Îmi tremură deseori mâinile gândindu-mă ce aş putea face să recuperez timpul pierdut! Mi-am zis dimineaţă: „Ia gândeşte-te ce ai putea face să îţi valorizezi timpul care vine, următoarele clipe, lasă-le să pătrundă în lumea ta, lasă-te purtată pur şi simplu de ele, îndrăgostindu-te de curgere, atât de simplu! Nu-ţi mai fă din trecut o religie care te strânge de gât…lasă-te purtată şi simte!“. De la vorbă la fapă nu mai e atât de greu, dacă TE ACCEPŢI PE TINE ÎNSĂŢI exact aşa cum eşti. Îmi iubesc acum şi defectele în egală măsură cu încântarea calităţilor.
Experienţa timpului poate să-ţi producă şi ţie deşteptarea altei senzaţii, a altui eu, cel din adânc... în acest moment mă simt atât de împăcată cu mine însămi (uitasem cum e!), dovedindu-mi că puterea propriei mele lumi ţine nu de faptul că vreau să trăiesc mai mult sau că vreau să-mi împlinesc cele mai arzătoare dorinţe, ci de faptul că încerc să-mi accept propriul timp ca pe un prieten! Iar oamenii dinainte care mă supărau, nu mă mai afectează acum, deoarece cu siguranţă nu vor face parte (dacă voi învăţa să trec pe lângă ei cu detaşare) din viitorul meu ca om...! Refuz tăcerea din singurătate, vreau înţelepciunea timpului.
Îmi dăruiesc mie însămi puterea timpului, o accept ca atare şi merg alături de ea pe drumul ales, rămânând EU.
Simte, pur şi simplu, nu mai amâna să trăieşti!!!
Jamilla!

ALFIE

UPDATE: Te poţi lipsi de 10 ron ? Atunci uită-te aici, te rog, este vorba de Beatrice Anghel, o fetiţă superbă cu şanse la viaţă!!!: http://sminchy.wordpress.com/2008/06/04/beatrice-a-gasit-oameni-inimosi-le-urmam-exemplul/

Nu, nu mă refer la filmul cu Jude Law. Alfie este căţeluşul meu!

L-am primit ieri, la prânz (surpriză la care a participat iubitul meu) şi este un scump şi jumătate.

Alfie este negru, creţuliu, ochişori albastru indigo. Alfie nu m-a lăsat să dorm aproape toată noaptea. Are aproape 2 luni iar zorile m-au găsit cu Alfie în coşuleţul lui la mine în braţe. Sunt chioară de somn (şi sunt la serviciu!!!) dar sunt fericită.

(Elena, vezi, mi-am revenit!!!!! Şi ai avut contribuţia ta şi tu!)

Alfie e exact ca un copil mic. Plânge dacă plec de lângă el. M-am spălat pe dinţi azidimineaţă cu Alfie cocoţat pe picioarele mele. M-am machiat cu Alfie trăgând de degetele mele mari de la picior. Am plecat la serviciu cu inima strânsă, lăsându-l pe Alfie cu bunicul. Am sunat deja de 2 ori până acum, acasă, lol!

Alfie mi-a reamintit de ce trăiesc, de ce iubesc, de ce a trebuit să mă închid în carapacea mea pentru a reveni la zâmbet şi viaţă, pentru a aprecia ceea ce am deja. La ce bun să mă mai enervez pe ceea ce nu se merită, dacă uit cum să trăiesc?

Am simţit în numai doua zile o mie şi una de senzaţii. Răspunzătoare pentru binele lui dar şi pentru al meu. Responsabilă de zâmbetul altora, dar şi de al meu. Bucuroasă de îmbrăţişările celui drag, dar şi de cele pe care le ofer eu celor dragi. Zâmbitoare, cu astfel de prietene lângă mine.

Trăiesc. Cel mai frumos zâmbet de astăzi!

Jamilla!

ps: Isabelle, Deea, Elisa, ELENA, vă îmbrăţişez!!!!!

pps: fotografia este de pe net, nu am apucat să descarc pozele din tel, dar Alfie este absolut leit cel din fotografie, inclusiv cu petele albe.

o melodie pt voi: