luni, 16 iunie 2008

REDAU TĂCERII GLASUL

“Redau tăcerii glasul” este numele uneia dintre cărţile publicate de mine. În ea vorbesc despre tăcerea dinăuntru, despre lupta permanentă cu propriul suflet şi cu viaţa, cu dragostea şi cu ura, despre depăşirea limitelor… a auzi altfel, prin corp, stări, prin timp.
Exact în acest moment, a reda tăcerii glasul, este pentru mine stare de fericire. De ce? Pentru că ştiu cum să cheltuiesc energie în folosul meu, deşi de cele mai multe ori, o folosesc în detrimentul meu.
Pentru că încă învăţ valoarea vieţii, aparent dramatizată în necunoaştere. Mi s-au dat mereu şanse, până am învăţat cum să aflu de ce şi pentru ce.
Redau tăcerii glasul, ca să pot privi ziua de mâine cu încrederea clipei şi cu privirile mele de mână, cu curajul de a-mi încălca liberul-arbitru spre împlinire şi în dorinţa paşilor dincolo de nori (cu gândul...!)
Redau ochilor mei privirea dinainte, conştiinţa mersului grăbit spre a da şi a primi, dar mai mult a da.
Sunt ce sunt, şi sunt cu tăcerea în braţe, fără frică, am mulţi prieteni, am pe cei dragi aproape, am iubitul mereu lângă mine, vă am pe voi, mă am pe mine însămi şi îmi aparţin cu desăvârşire.
Redau lumii spaimele mele dinainte, temerile şi, în acelaşi timp, dorinţa de a şti. Îmi rămâne totul, pentru că îmi apreciez stima de sine (deşi sufletul de multe ori îl încarc pe nedrept) şi preiau controlul în faţa clipei, dar lăsându-mă purtată de voi, cei pe care îi întâlnesc înb calea mea!
Aveţi curaj să redaţi propriei tăceri glasul? GO ON!
Jamilla!

ps: vă las în compania a ceea ce ascult acum... Santana este unul dintre favoriţii mei. Şi conştientizez tot mai acut că, deşi nu aud foarte bine, aud bine şi aud cu toată fiinţa mea, şi cu mâinile, corpul, sufletul, tot! Simt.



11 comentarii:

georgescu radu spunea...

life is more than just thoughts it is the divine matrix itself:)

Jamilla spunea...

Da, radu, cam asa este ;-)) buna vorba!!!

RazvY spunea...

si mie ce-mi redai? :)

Jamilla spunea...

razvy, tie nu iti dau nimic, sunt "rezervata" de 3 ani ;-) nu pot nici sa iti redau, caci nu ti-am dat nimic pana acum ;-)
dar tu, unde ti-ai "pierdut" fata?

isabellelorelai spunea...

Depinde e tăceri, Jam. Sunt tăceri bune, tăceri rele. Unele sunt dureroase. Rău...
Treci la muncă :lol:

RazvY spunea...

Pierdut fata in mina de aur ... cine o gaseste .. s-o pastreze :))

Elisa spunea...

Si mie o sa-mi dai cartea cu autograf?Ma rog,am glumit...imi ajunge dac-o pui (coperta) pe blog.Te pup. :)

pescarusul argintiu spunea...

Da, Jam, tacerea fiecaruia vietuieste uneori atat de comfortabil in manastirea fara ziduri din adancurile sufletelor noastre !
Dar trebuie s-o ocrotim pentru ca ea sa nu se incarce inutil si nedrept cu larma lumii sau cu spaimele si temerile noastre.
As vrea sa rasfoiesc cartea care-ti ocroteste tacerea, redandu-i glasul plin de raspunsuri spre autocunoastere si introspectie si sa descopar urmele tale de pasi in zapada imaculata a gandurilor...
Vino sa zburam impreuna ! :)

sfinx667 spunea...

Dincolo de taceri, glasul sufletului sopteste un cantec, tresare a zbor...glasul tacerilor e in fiecare zambet eliberat ... :)
O saptamana senina si implinita iti doresc draga prietena,
Sibilla

manole spunea...

am redat tacerii glasul. :)

Victoria Casian spunea...

Felicitari pentru carte :)