Întregul an 2009 m-am gândit febril la afurisita aia de rochie de mireasă.
Da, doamnelor și domnilor, voi deveni doamnă în 2010 și, cum-necum, îmi stă capul numai la asta.
Vorba alui meu (râzând): ,,în loc să te intereseze mai mult cum va fi viața noastră împreună după nuntă, cum ne vom obișnui etc, tu te gândești numai și numai la ziua nunții,,:-) Da, sunt femeie și mă gândesc cât vreau la ziua nunții, da, am fost și eu copilița care visa nuntă ca în basme, cu feți-frumoși, cai albi și alte drăcovenii de genul.
La multe a zis al meu da, la altele ba! Până la urmă, ce-i mult strică, o recunosc și eu, lol. Și ce Dumnezeului, am rămas cu fluturii :-) voi avea fluturi ca și mărturii de nuntă, fluturi în buchet, dacă vreau, îmi pun și în cap :-) să mă satur de ei :-) eee, nu strâmbați din nas, știu că exagerez odată, dar apropiații știu clar, eu sunt culmea culmilor, pretențioasă, excentrică și de-a-ndoaselea, nu le am eu cu gura lumii :-)))
Acum, îmi mănâncă zilele rochia de mireasă. Visam modele trendy, gen AmaraRoyale de la Maggie Sottero, cunoscătoarele știu preeaaaaa bine, modele fluturi, modele sirenă, modele așa și pe dincolo de să ajung cu poalele în cap dacă nu mergeam cum trebuie, în visul meu, modele împopistrate sau simple, în care să strălucesc, vezi Doamne, ca pirita în mâna prostului :-).
M-am mai calmat... dar așa, puțin. Eheheeeei, cum buzunarul nu-mi permite și cum nu îmi vine să-l pun aiurea pe al meu să dea un căcălău de bani pe rochie (Amara R. sare bine de mia jumate de euro - eu sunt bugetară și de 2 luni trăiesc o criză de bani, de nervi și de bani) am început să caut oferte.
Prefer, cu banii ăia de i-ar fi dat al meu pe o rochie scumpă, să luăm ceva în casă, să mergem să vizităm un oraș, țară ceva. Tot era mai bine, decât să stea săraca croială la naftalină cu anii, după nuntă. Dar nici croieli din astea încălecate/demodate nu voiam, oricât de ieftine erau....câhh!!
Zis și făcut. Plecasem eu să vânez rochii pe net, prin magazinele locale și pe te mai miri unde. Trosc-pleosc, în unele magazine dau de kitschosenii de rochii, prea mult sclipici (o spune una care adoră strălucirea!) și prea mult material din acela de zici că e satin de la sicrie. Cââââh!!! În altele dau de rochițe chiar faine, dar tot scumpe și zău, nu îmi vine să mai dau atâââât!
Mai caut! Mai renunț! Caut iarăși! Dau de cineva care vinde o rochie suuuuper mișto și o dă rezonabil, deh, nu mai contează povestea, contează c-o vinde!! (O., îți mulțumesc încă odată, dacă îmi vine rochia, mă duc și la biserică să-ți dau acatist de bucurie!) și de atunci, numai la asta îmi stă gândul. Rochia Krisha Marie tot de la M.Sottero. Faceți-mă superficială dacă vreți, eu sunt mireasa și vreau să fiu și eu superbă, ca toate miresele (atât cât se poate, lol).
Azi am voie să fiu visătoare și irealistă, nerezonabilă și pisăloagă, doar e vorba de rochie, cea de mireasă!! Și nu e una oarecare :-) (râddddd :-))) ) Și să nu vă aud cu superstițiile, da? Până la urmă, p-aia o vreau și nimic nu mă întoarce din cale. Acum, să ne înțelegem cu hazardul: de mi-e bună, o iau pe loc, că-i la jumate de preț (R., te ador!!), de nu mi-e bună, mă întorc la Tg-Jiu cu coada între picioare și cu alte speranțe pt altă rochie :-) Acum, ce va fi, va fi.
Ne auzim deci, după revelion, cu sau fără rochie :-)))
Jamilla!!!!
ps: fluturi, vă rog!!
ps2: foto luate de pe nea Gogu Image
