sâmbătă, 27 februarie 2010

Ploaie




Măi oameni buni, eu iubesc ploaia (uneori îi urăsc ritmicitatea).
Aia măruntă, de te seacă la suflet, de te face să visezi cu ochii deschiși, de știe ce-i în sufletul fiecăruia, de știe să-mi ia visul și să-l ducă spre zări.
Plouă mărunt afară, mocănește (vin de pe terasă, deși încă sunt bolnavă și răcită) și, de când stau la casă, ador să-mi trezesc ludicul din mine într-un mod atât de real și lucid. Bre, e atât de fresh uneori!!!
Mă văd ambivalentă, după cum e ziua sau noaptea, după cum e ora sau secunda, aș face o grămadă într-un timp atât de scurt și, pe de altă parte, aș lenevi întruna.
Ploaia asta miroase atât de verde, atât de curat și a nou început! Vine primăvara, e clar (chiar vine!?)
Ce am să fac cu toată dragostea din mine dacă viața nu-i va finaliza traiectoria?!
Ce am să fac cu dependența mea de viață și lume când, de multe ori, caut insistent o singurătate aparte în vocile fără glas?
Ce am să fac cu ploaia conștiinței mele, pentru orice fleac și pentru străduința ipocriziei mele de a fi complexă într-o lume, deseori atât de simplă?
Ploaia e ploaie afară, picătură cu picătură, sunet pe sufletul meu, pe auzul meu, în palmele mele, antrenându-mi inteligența privirii.
Și totul devine, brusc, mai inteligibil, eu perseverând în dizolvarea valorilor cotidiene îndoielnice, spre a primi provocarea schimbării.
Ploaia e destinația mea către lume.

Jamilla




(ps: foto de pe fireflyforest.net și open.salon.com/blog/ts)

Un comentariu:

Silviu: spunea...

Hahaha, esti deosebita, in primul rand, prin insusi faptul ca esti matinala si activa. Mare lucru! pofta de viata, de un nou inceput etc. Daca sunt scrierile tale( nu ma indoiesc prea tare) , atunci, jos palaria! meriti. O sensibilitate si un spirit scrutator, ce nu-si implineste destinul fara cautare si innobilare. Ma bucur ca mi-ai acceptat consideratiile. Cu respect,