... în amintirea Laurei Damian.
*
Necesitatea acută a sufletului stigmatizat
tinzând spre adevărul de dincolo
nu mai capătă sens când este o fiinţă
care să schimbe ziua pe zile,
noaptea pe nopţi şi timpul pe ani mulţi
spre veşnicia amintirii
împăcând lumea ta cu lumea noastră.
Cred în timpul de azi,
în imemorialitatea clipei de adineauri
când erai acolo şi în prezentul tangibil
fără de care nici sufletul nu putea înfiinţa
dimineaţa în alte surâsuri.
Te-ai dus dincolo de noi în calea îngerilor
te-ai dus dincolo de zori printre destine
şi acum tu scrii vremea.
*
tinzând spre adevărul de dincolo
nu mai capătă sens când este o fiinţă
care să schimbe ziua pe zile,
noaptea pe nopţi şi timpul pe ani mulţi
spre veşnicia amintirii
împăcând lumea ta cu lumea noastră.
Cred în timpul de azi,
în imemorialitatea clipei de adineauri
când erai acolo şi în prezentul tangibil
fără de care nici sufletul nu putea înfiinţa
dimineaţa în alte surâsuri.
Te-ai dus dincolo de noi în calea îngerilor
te-ai dus dincolo de zori printre destine
şi acum tu scrii vremea.
*
JAMILLA!!!
Cine zicea că îngerii nu există? În sufletul fiecăruia este un înger. Părerea mea.
Dacă am crede măcar o clipă și în suflet, nu numai în imemorialitatea durerii, am reuși mai multe. Întrebarea este, și va fi întotdeauna, "cum?". În acești copii, în sufletele lor stă răspunsul. Se poate. 10 ron de fiecare contează.
Mă gândeam adineauri că, dincolo de ireversibilitatea cotidianului constrâns de încercări, stă forța fiecăruia de a merge mai departe. Stă conștiința faptului că suntem. ACUM și nu numai.
3 comentarii:
Era si cazul sa incepi sa mai scrii si tu cate ceva.
@Satmareanul, recunosc, sunt vinovata ;-)
Te iertam, da sa nu se mai intample. :)
Trimiteți un comentariu