sâmbătă, 21 februarie 2009

ÎN UMBRA SECUNDEI

Când cotidianul îşi iese o clipă din inerţie
într-o fracţiune de secundă vezi pe celălalt
cu alţi ochi de panteră pândind prada zilei
la a doua vedere când o mulţime de oameni
te răscolesc cu priviri întinse pe tavă.
Conştientizezi conturul umbrelor
când timpul şi lumea nu vor mai fi la fel,
când soarele fuge de secunde,
tu nu mai ai urme ale trecutului în ochi
nici trecutul trecut,
nici colţii din suflet drum la suprafaţă.
Pierdute în lumea sfârtecărilor tale,
gândind la trei ani în trei zile
în îmbrăţişări răpite de inocenţa amintirii,
durerea ta cu durerea mea arătau clar
umbra secundei pierzând clipa ce ar fi trebuit să fie om,
omul cuvânt şi cuvântul,
iubire.
***
DIN VOLUMUL ÎNGER DE OCTOMBRIE, de Oana Rovența-Micu.
***
JAMILLA!!!

2 comentarii:

Vania spunea...

În umbra secundei, constat că n-aduce luna (de zile) ce-aduce secunda... Bine-ai revenit!

Jamilla spunea...

@Vania, adevar grait-ai!