sâmbătă, 6 decembrie 2008

GÂNDURI

Nu, nu sunt supărată sau tristă, am doar o mulțime de întrebări fără răspuns.
Bine, sunt puțin neliniștită. Sărbătorile mă fac să-mi reamintesc o mulțime de necunoscute ale vieții. Am atâtea gânduri, atâtea clipe!
Și da, zâmbesc cu toată ființa. Da, sunt la extreme, o balanță.
Pe 4.03.2006 am postat aici niște gânduri derivate din căutarea de sine (Codul onoarei):

"A te lăsa condus de principiile unei noi lumi ?
A încerca să deschizi uşi închise şi de spinii răutăţii, gândind că în spatele lor descoperi ultime redute în desfiinţarea ta din durere ?
Mai bine fereşte zborul îngerilor tăi din visele copilăriei, să nu fie castrat de strierea clipelor călcate, aşa cum calcă alţii peste cadavre, în urmărirea unor ţeluri lipsite de scrupule şi readu-ţi acest zbor la vârsta actuală.
Speranţa este înnăscută zâmbetului, aşa cum şi codul onoarei poate fi înnăscut personalităţii. Lumea dinainte se poate desprinde, ţepii pot să înţepe tot mai dur mintea, alte începuturi pot fi dăruite iertării de către o nouă vreme din pietre stoarse de lumi lăuntrice, pietre din lacrimile cuiva care luptă.
Dar codul onoarei nu se schimbă, atât timp cât prin asta înţelegi să-ţi respecţi sincer propriul suflet şi nu valori condiţionate de ceilalţi, nu pentru că trebuie ci pentru că simţi...... nu pentru ipocrizia clipei ci pentru tine, cea de mâine...
(.........................)
Un om suferă pentru propriul cod, propriul crez, indiferent că deasupra ar fi soare şi lumină, şi dedesubt, păcură şi întuneric. Suferinţa reiese din neasumarea totală a acestui cod dar, mai ales, din nerespectarea cu sinceritate, adesea atribuindu-se alte valori, cu binele de mână sau lângă rău sălăşluind, deasupra lumii şi vremii, printr-un joc spre mâine simţind izbăvirea ... reală sau, dimpotrivă, falsa. Deşi ziua, în general, ne dă drumul spre alţi străini ai străzilor noastre din suflet, ajutându-ne să-i facem să devină apropiaţi ai iubirilor vânturate în căile trecerii, nu este clipă în care să nu-mi trag fiinţa de urechi, când simt că deviez de la propriul meu sens."
(Din "Înger de octombrie", de Oana Rovența-Micu)
Jamilla!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Daca tot sunt la moda alegoriile, in mare parte ce scrii tu e identic cu o corabie fara carma, fara comandant uneori si fara panze, iar mediul unde se afla corabia e functie de vreme, prin urmare corabia se misca doar din inertie, deprimant!
Ca remediu sau energizant recomand filme ca : 300 -eroii de la Termopile, Gladiatorul, Beowulf etc, daca vrei cu adevarat ca, corabia sa infrunte oceanul, trebuie sa urci pe punte si sa dai bice, in vremuri de criza mai ales nu e timp de slabiciuni.
FIGHT !!!

Anonim spunea...

@Dino, lasa-ma in nelinistea mea, macar azi. Pana maine are sa-mi treaca. Filmele respective le-am vazut demult. Apreciez incurajarea ta ;-)

Anonim spunea...

oricum vremea mohorata de afara mai tzine ceva vreme, daca e sa tii cont de prognoza meteo, totul e sa nu te lasi influentzat, mai precis sa decizi tu cum sa fie atmosfera si nu indusa de altii :), spre exemplu pe mine ma relaxeaza si vizitele pe la prieteni sau prin oras la un Mc Donald, acolo precis intalnesti cunoscuti, mai auzi o barfa ceva :)...

Anonim spunea...

Sa ai parte de cele mai frumoase sarbatori de iarna.
O zi minunata iti doresc

Ghicitor in fund spunea...

Puah, scrii oribil. Dar arati oarecum binisor.