Alfie, suflețelul meu

Alfie.

De când mi l-a adus my love în dar, acum 6 luni (avea 2 luni) este ca și membrul familiei, cu drepturi depline.

Afară în curte are o cușcă în formă de minicăsuță, colorată, înăuntru în casă (pe hol la intrare mai exact, totuși nu suportăm pipi peste tot (am noroc, caca face numai afară), s-au săturat ai mei de băgat preșuri la mașina de spălat și carpete) are coșulețul lui pufos, păturica, jucăriile, etc.

Alfie e cel care mă face dimineața să zâmbesc și cel care îmi face pulsul să o ia razna când se îmbolnăvește (a făcut otită acum 3 săpt).

E obsedat de curățenie, își face nevoile numai pe un preș (noaptea, că ziua e afară, în curte... când o da iar căldura, își va relua locul la cușculița din curte), a doua zi e musai să-i schimbăm preșul.

Alfie e un șmecher și jumătate dar, în același timp, e un sensibil și un comicar.

Urăște găinile (sau nu?), le-ar alerga întruna și nu suportă picior de pisică în jur. E regele curții.

Are personalitate puternică, ne-a mai și mușcat când a crezut că atentăm la mâncarea lui, în rest e un copil și jumătate, caută mereu afecțiune (o și primește din plin de la toată familia, motiv pentru care devin uneori geloasă, până înainte de Alfie, eram răsfățata tuturor) și nu suportă să nu-l bagi în seamă și să nu-l mângâi. Se joacă numai cu jucării roșii, verzi, albastre, uneori galbene, în general sare la orice e roșu.

Alfie e Alfie pt mine, Alfiuță pt ai mei, Flofici (sau Fofrici, ceva de genul) pentru bunică-miu. Îi place să patineze cu carpețelele pe gresie (își ia avânt, se aruncă pe un carpețel și alunecă... ultima oară s-a izbit cu capul de ușă), îi place să ascundă papucii și adoră jucăriile.

Mă cert întotdeauna cu bunică-miu pe cățel, îi cert pe toți în legătură cu mâncarea și mă ceartă mama pe mine când îl bibilesc prea mult.

Luați de zâmbiți, scuzați calitatea pozelor, sunt de pe telefon (Alfie când era mic, la 2 luni și Alfie acum).

Jamilla!!