Nu, nu fac referire la Rudyard Kipling.
Mă refer la acel "dacă", acel ceva care se bate cap în cap mai mereu cu credinţele şi trăirile noastre, cu ceea ce vrem dincolo de ceea ce suntem, de fapt, şi dincolo de ceea ce se întâmplă când nu vrem, dar cu credinţa faptului că tot răul este spre bine (de cele mai multe ori).
Dacă aş fi mai curajoasă, aş face exact tot ceea ce-mi doresc cu adevărat, fără să-mi pese ce cred alţii.
Dacă aş fi mai puţin diplomată, m-as duce şi le-aş spune celor care mă supără tot ceea ce cred cu adevărat despre ei.
Dacă aş fi mai puţin sensibilă, nu aş mai fi cu adevărat eu. Pe de altă parte, nu aş mai şti cum să-mi tratez diferenţiat emoţiile şi cum să le transform în clipe.
Dacă aş avea ochii albaştri, probabil mi-aş fi vopsit părul în negru-albăstrui. Şi probabil, arătam ca naiba!
Dacă aş fi materialistă, aş trece la conştiinţa lucrurilr făcute numai pt mine. Şi probabil, aş fi fost duşmanul propriei inimi, aş fi îmbătrânit timpuriu.
Dacă nu mi-aş accepta fiinţa exact aşa cum este, nu aş fi avut parte de amprente ale timpului asupra propriului suflet... deveneam prea dură şi prea interiorizată. Aşa, am învăţat să restituti sensibilităţii mele gradul de anxietate necesar pentru apărare contra lumii exterioare.
Dacă rezonam trecutul cu neputinţa de a-mi depăşi unele limite, nu trăiam în voia mea.
Dacă nu aş fi ce sunt, cu siguranţă nu aş fi vrut să fiu altceva. Şi dacă, dincolo de tăcerile sufletului, m-aş fi simţit nefericită de puterea seducţiei timpului, cu siguranţă aş fi trăit într-un ritm în care mă pierdeam demult, dincolo de acceptarea celorlalţi.
Mi-e teamă de întuneric, dar dacă mi-ar fi fost teamă de noapte, aş fi pierdut farmecul propriului eu în raport cu experienţele cotidiene.
Dacă nu aveam soarele în suflet, nu eram azi ce sunt.
Jamilla!
Mă refer la acel "dacă", acel ceva care se bate cap în cap mai mereu cu credinţele şi trăirile noastre, cu ceea ce vrem dincolo de ceea ce suntem, de fapt, şi dincolo de ceea ce se întâmplă când nu vrem, dar cu credinţa faptului că tot răul este spre bine (de cele mai multe ori).
Dacă aş fi mai curajoasă, aş face exact tot ceea ce-mi doresc cu adevărat, fără să-mi pese ce cred alţii.
Dacă aş fi mai puţin diplomată, m-as duce şi le-aş spune celor care mă supără tot ceea ce cred cu adevărat despre ei.
Dacă aş fi mai puţin sensibilă, nu aş mai fi cu adevărat eu. Pe de altă parte, nu aş mai şti cum să-mi tratez diferenţiat emoţiile şi cum să le transform în clipe.
Dacă aş avea ochii albaştri, probabil mi-aş fi vopsit părul în negru-albăstrui. Şi probabil, arătam ca naiba!
Dacă aş fi materialistă, aş trece la conştiinţa lucrurilr făcute numai pt mine. Şi probabil, aş fi fost duşmanul propriei inimi, aş fi îmbătrânit timpuriu.
Dacă nu mi-aş accepta fiinţa exact aşa cum este, nu aş fi avut parte de amprente ale timpului asupra propriului suflet... deveneam prea dură şi prea interiorizată. Aşa, am învăţat să restituti sensibilităţii mele gradul de anxietate necesar pentru apărare contra lumii exterioare.
Dacă rezonam trecutul cu neputinţa de a-mi depăşi unele limite, nu trăiam în voia mea.
Dacă nu aş fi ce sunt, cu siguranţă nu aş fi vrut să fiu altceva. Şi dacă, dincolo de tăcerile sufletului, m-aş fi simţit nefericită de puterea seducţiei timpului, cu siguranţă aş fi trăit într-un ritm în care mă pierdeam demult, dincolo de acceptarea celorlalţi.
Mi-e teamă de întuneric, dar dacă mi-ar fi fost teamă de noapte, aş fi pierdut farmecul propriului eu în raport cu experienţele cotidiene.
Dacă nu aveam soarele în suflet, nu eram azi ce sunt.
Jamilla!
11 comentarii:
Jam, cat de bine se asorteaza noianul de nuante calde si luminoase ale sufletului tau cu reteta mea miraculoasa, propusa ca remediu pentru revigorare si prospetimea visarilor !
Toti acesti "daca" din profilul tau descris cu atata gingasie sunt motiv de provocari pentru autodepasire si mai ales pentru a continua demna drumul inainte, chiar zburand cateodata spre orizonturi pline de promisiuni!
Bravo, frumoase replici la celebrul "IF" al lui Kipling ne-ai daruit!
Daca nu erai astazi cea care esti, cu siguranta ca miracolul dumnezeirii ar fi fost mai sarac cu o aripa...
Dacă cucu nu-i o păsărică eu ce fac?
Dacă nu aveai soarele în suflet şi nu erai ceea ce eşti acum, nu am fi citit aceste ganduri frumoase.:)
Daca m-as accepta asa cum sunt poate ca odata m-as vedea asa cum sunt...
O seara minunata iti doresc
radiezi
Bagă nişte soare şi în mail, că am reparat net-ul.
daca ...
mereu daca...
Frumos spus, copile.
Eu zic sa renunti la 2 de Daca si sa fii mai curajoasa si mai putin diplomata:)
Asculta vorba unui batran intelept... Dupa cum se va vedea:)
Cred ca daca vrem, putem fi tot ce ne dorim. Dar e bine sa ne gandim de doua ori la ceea ce dorim, ca s-ar putea sa se implineasca :)
Foarte frumos spus.
@Cora, pescarus, suntem ce suntem, nu cum am vrea sa fim ;-)
@Bobo, ce sa faci, cauti o "cuca" sau care o fi femininul de la cuc (daca exista, lol) ;-)
@Stargates, uneori nu stim nici noi insene ce ajungem sau facem in viata, d'apoi cum gandim in burma unor experiente. Niciodata nu mai zic niciodata;.
@james, te vezi asa cum esti si prin ochii familiei si ai prietenilor, nu numai prin ai tai, nu?
@T3mbe: radiez sau, mai degraba, ma agit, ca de obicei ;-)
@Isabelle, zis si facut ;-) cu un pic intarziere.
@John, fara un daca in viata, ne-am mai si plictisi, eu una, cu siguranta... cum altfel sa mai visez?
@Horia, prin eliminare imi ramane speranta ;-) (am vazut eu ce "batran" esti, lol)
@Laura, pe langa vointa, incerc sa mi autoeduc si dorinta ;-)
@Darius, scriu ce simt. La fel de mult pe cat vorbesc, lol
Trimiteți un comentariu