sâmbătă, 6 septembrie 2008

PE DRUMUL VIEŢII

UPDATE: La Isabelle, un semn de întrebare în ceea ce priveşte fiinţa umană... când "dai de necaz, dai şi de profitori". Apropo de drumul vieţii......!!!


Astăzi postez ceva scris acum doi ani şi care face parte din volumul personal, pregătit pentru publicare, numit "Înger de octombrie", în memoria Laurei Damian... ştiţi voi, v-am mai povestit de ea...! Textul este o confesiune personală, scrisă într-un moment când nu ştiam încotro să o iau dar faptul că îmi simţeam inima bătând, a fost de ajuns să ştiu: deja existăm, mai departe de noi depinde. Destinul nu aşteaptă niciodată.
Sper să vă placă şi să citiţi şi printre rânduri. Ţineţi minte, avem puterea de a alege ce facem dar, mai ales, avem puterea de a ne accepta exact aşa cum suntem. Abia atunci poţi merge mai departe.

JAMILLA!


"Aceeaşi trezire dimineaţa, cu mintea-mi încă adormită şi întrebându-mă ce va mai urma.
Am atâtea de făcut într-o singură zi şi nu le fac, şi disperarea că nu-mi ajunge timpul mă strânge de gât, nelăsându-mă să văd că timp este destul.
Nu poţi face multe într-o zi... dar într-o viaţă? Uneori, pare că nici măcar o viaţă de om nu-ţi ajunge şi totuşi ajunge, dacă vezi clar şi lucid ce ai de făcut şi câte poţi face. Pentru tine, pentru altcineva, pentru una, o fiinţă negăsită încă...
Pe drumul vieţii mi-aş găsi identitatea care mi-ar da pe loc adevărata faţă celorlalţi. Dar ce drum ? Sunt multe şi dese, să alegi presupune să renunţi la altceva şi nu ştii întotdeauna dacă simbioza trecutului cu prezentul nu te înşeală în a simţi ce vrei cu adevărat... Zeci de vieţi într-o viaţă!
Suflul unei treziri dimineaţa, în mirosul atât de cunoscut al camerei tale, suflul unei experienţe irecognoscibile la momentul respectiv, viaţa sau forţa unei alegeri, momente decisive şi nu numai, toate acestea într-o viaţă de om. Privirile completându-se una pe alta într-un club, gândurile sărind afară din mintea încinsă de acuitatea trăirilor dureroase şi fericite în acelaşi timp.
Şi da, iubirea, veşnic teritoriu al luptelor sufleteşti în citadina atmosferă a unui timp modern... căci alegerea este crudă şi de dorit, în acelaşi timp. Să vrei să mergi mai departe şi să poţi cumpăni momentul!
Abia atunci să-ţi permiţi, ţinând cont şi de ceilalţi (sau nu? Căci o singură viaţă e îndeajuns), să mergi pe drumul ales. Dar fără a respira agonic, cu pieptul fumegând de atâta forţă vitală în inimă, când îţi aduci aminte să iei un cuţit şi să tai durerea şi abandonul dinlăuntru. Să te grăbeşti apoi, să-ţi scoţi inima la lumină şi, de bucurie, însuşi propriul tău drum să capete lumină. Iar tu să înveţi să te plimbi cu mine aşa cum, odinioară, mă plimbam şi eu în lumea copilăriei şi a viselor. Nu neapărat căutând sau cautându-te ci, pur şi simplu, simţind pulsul străzilor aglomerate întinzându-se până departe, în străzile minţii şi în amintiri, în ce va fi să fie şi în speranţe moştenite brusc, prin naşterea vreunui sentiment prea intens să-şi mai poata duce povara.
Euthanasia gesturilor nu poate duce la purificare sufletească... poate doar, arunca mult mai departe până şi cel mai necinstit gând în ale vieţii. Să tot mergi pe drumuri fără să te opreşti nu înseamnă să-ţi oboseţti inutil trăirile.
E greu cu lumea împotrivă. E şi mai greu cu raţiunea împotrivindu-se inimii.
Mai greu de atât, cu ani mulţi în spate , pe alt drum şi totuşi, de ce această nouă şansă ? Sau să-i zicem, nouă incertitudine, vremelnică indecizie a realităţii fără de care nu ne-am fi trezit aşa repede ?
Necesitatea acută a sufletului stigmatizat tinzând spre iubire pare să capete sens. Doar să ştii să împaci asertiv lumea ta cu lumea noastră.
Este posibil să crezi în timpul de azi, în imemorialitatea clipei de adineauri, când erai lângă mine şi în prezentul tangibil, cum spuneai. Fără de care nici sufletul nu putea înfiinţa dimineaţa în alte surâsuri.
Dacă revezi vechile idealuri şi le suprapui cu cele actuale, pe undeva simţi că e mult mai bine şi te simţi mai sigur pe tine, pe forţele unui nou început, gândindu-te că te aşteaptă cineva şi că acel om nu este doar un paravan pentru ceilalţi... este fiinţa care să schimbe ziua pe zile, noaptea pe nopţi, timpul pe ani mulţi, spre veşnicie... o fiinţă nevăzută la prima vedere."

Oana Rovenţa-Micu alias Jamilla, aici.


ps: preluarea scrierilor fără acordul meu nu sunt permise. Unele au fost punblicate, altele sunt în curs de publicare.

17 comentarii:

Anonim spunea...

foarte tare mi-a placut ...
cand te citesc ... se scurge puterea din mine ... mai ales cand ... e vorba de ... LAURA !
...
elena

pescarusul argintiu spunea...

Draga Jam, ce dor mi-a fost de trairile tale pulsand printre cuvinte ! Ma sfiesc sa umblu pe aici, altfel decat pe varful de roua al privirii ce-ti contempla fiorii de inger si vreau sa-ti aduc balsamul unui pasaj din piesa de teatru "Calatoria" regizata cu mult talent de tanara Chris Simion, dupa nuvela "PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTONE" a lui Richard Bach, a carui esenta si profunzime m-au impresionat puternic:
"Cerurile te incarca in diferite feluri.
Cauta neincetat sa ramai liber.
Inima ta poate iubi tot ce doreste.
Viata nu are nici o valoare inchisa intre limite.
Te desavarsesti mereu.
In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos.
Calatoria aceasta nu are sfarsit.”
Gustul victoriei care te invaluie acum este inca un semn ca ai mai depasit o limita aflata in cale !
Cu mult drag,
Cora

Anonim spunea...

@Elena, sa nu te intristez, ca ma supar! Haide, zambeste, nu toti au alta sansa la viata....

@Pescarusule, Cora draga, bine te-am regasit. Da, stiu cartea cu pescarusul, am citit-o anul trecut de 2 ori, am auzit si de Chris Simion, stiu ca e scenarista si regizoare, e chiar foarte talentata si a inceput de tanara. Scria si niste poezii formidabile. Cora, am depasit doar inca un obstacol, nu si o limita... mai am pana sa invat cum ;-)

Anonim spunea...

Cu ocazia Nasterii Fecioarei Maria, iti si va doresc un sincer La Multi Ani si toata fericirea din lume!
o zi minunata iti doresc

mi-a placut enorm. abia astep sa publici volumul.

Anonim spunea...

@James, va mai dura cu publicarea, au aparut niste schimbari. Anul asta sigur nu.
la multi ani si de la mine pt toate Mariile ;-))))
vorba isabelleilorelai, suntem ca babele iesite de la puscarie, cand tu esti la mine in blog, se intampla sa fiu eu la tine in blog ;-)))

Anonim spunea...

Maica Vieţii să te ocrotească şi să-ţi fie mereu alături !
http://www.youtube.com/watch?v=e7becjAhav8&feature=related
La Mulţi Ani, tuturor sărbătoriţilor !
Sibilla

Anonim spunea...

Draga Jamilla, textul e foarte frumos si ma bucur ca publici, pentru ca ai talent, intr-adevar. Iti doresc numai bine si multe bucurii!

Anonim spunea...

off am mai vorbit despre destin!!!
"destinul nu asteapta????"....e ca si cum ai vrea sa calatoresti de la A la B si ai spune ca B-ul nu te asteapta.
Destinatia ramane in veci unde o cauti, important e sa nu te razgandesti pe drum.
Nu inteleg din moment ce te accepti asa cum esti,cum poti merge mai departe??? suna paradoxal.
ps.ce e in paharul din poza :)?

Anonim spunea...

Imi place foarte mult cum scrii. Continua si continua.
O seara minunata iti doresc

Elisa spunea...

Jamulla,te pup.Hai ca-mi fu si mie....,ce mai...,bine c-a trecut. :)
Noroc la volan!Mult,mullt noroc! :)

Elisa spunea...

Scuza greseala de tastare :((((,te rog.Se vede ca inca nu-mi revenii :)
..si mai da-te ,draga,jos din masina...,ai schimbat o jucarie cu alta? ;)

CLeO spunea...

offtopic - felicitari pt permis :* si ti-am indeplinit dorinta referitoare la blogul meu :)

Anonim spunea...

Mi-a zis cineva odata ca timpul e al nostru si ca avem puterea de a-l imparti asa cum dorim. Sau cum ne pricepem unii dintre noi..

Oricum, ideea asta parca mi-a deschis ochii. Da, chiar asa e! Doar ca mai uitam cateodata...
:)

De-abia astept sa te tin pe noptiera ;)

Anonim spunea...

Jamilla, te rog, vreau sa imi spui mai multe despre Laura Damian, careia ii dedici volumul tau. Daca este vorba de acceasi Laura, pe care o stiu eu, si care si-a pierdut viata intr-un accident de masina in aug 2006, atunci ...poate vreau si eu si mama Laurei si-ar dori sa iti citeasca volumul. Te rog, raspunde-mi.

Anonim spunea...

MAGDA: este vorba de Laura Damian, din Roman, care locuia si lucra in Bucuresti, la firma Ernst-Young, prietena cu Andreea Marin, avea un frate. Era nascuta pe 11 octombrie. IUbea fluturii, copiii, viata, muzica. S-a stins in aug 2006, da, in urma unui acc de masina. Mancam impreuna cand veneam eu la Buc, la Smarts, stateam uneori la ea, era cea mai buna prietena a varului meu primar Andrei Micu. Am tinut mai mult decat enorm la ea, am multe amintiri cu ea, mi-au ramas numai 2 fotografii... am aflat tarziu, la o luna dupa ce s-a stins...m-au menajat, desi nu trebuia....daca vorbim de aceeasi Laura, scrie-mi URGENT pe oanarmy@yahoo.com si am sa-ti spun mai multe. Am scris o carte in memoria ei, la anul vreau s-o public, si sa-i fac lansarea la Bucuresti.

Anonim spunea...

MAGDA, daca vorbim de aceeasi persoana, intreg volumul este scris pentru ea, l-am inceput in ziua cand am aflat ca a plecat in lumea ingerilor.

Anonim spunea...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!