DREPTUL COPIILOR LA EDUCAŢIE

UPDATE: Pentru MAGDA, care m-a întrebat de Laura Damian, ţi-am răspuns aici, dacă vorbim de aceeaşi persoană, scrie-mi urgent, te rog!!!


Lucrând ca şi asistent social specialist, nu e nevoie să vă reamintesc faptul că am întâlnit "n" cazuri de minori maltrataţi şi exploataţi, dar şi cărora li se refuza dreptul la educaţie. Ok, e vorba şi de sărăcie şi, totuşi....

Un lucru atât de urât era, mai ales, faptul că erau încuiaţi în casă după ce veneau de la cerşit. Am avut cazuri în care copiii erau bătuţi pentru că nu au venit cu bani acasă de la cerşit, în schimb şi-au luat un creion sau un caiet pentru şcoală. Este absolut revoltător.

Legea 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului specifică în art. 28 şi art. 29 că „orice copil are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să pregătească copilul pentru viaţă, să-i dezvolte respectul pentru drepturile omului şi să-l formeze în spiritul înţelegerii, păcii şi toleranţei”. De asemenea, Convenţia drepturilor copilului specifică „copilul are dreptul la educaţie care să-i permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale” (www.copilul.ro)

O cercetare realizată în perioada mai-iunie 2005 de către firma de cercetare ISRA Centre Market Research, pe un eşantion reprezentativ de părinţi cu vârste între 25 şi 35 de ani şi elevi cu vârste între 9 şi 12 ani din mediul urban şi rural, în cadrul campaniei "Drepturile copiilor sunt lege!", desfăşurată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) în cadrul Programului Phare 2002, a urmărit sondarea nivelului de cunoaştere a drepturilor copilului, reglementate prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi a scos în evidenţă faptul că minorii cunosc mai multe lucruri despre drepturile lor decât adulţii.

Una dintre principalele concluzii ale cercetării a fost şi că, în timp ce copiii consideră că părinţii sunt primii responsabili de creşterea şi dezvoltarea lor, adulţii sunt de părere că principalii responsabili sunt instituţiile statului.

Părinţii şi copiii au declarat că au ca surse principale de cunoaştere a drepturilor copilului emisiunile de ştiri şi reclamele TV. Pentru copii, o altă sursă importantă a fost reprezentată de informaţiile primite la orele de Educaţie Civică de la şcoală.

Părinţii au menţionat ca programe sau reclame TV în care au fost prezentate situaţii de încălcare a Drepturilor Copilului:
- reportaje despre lupte între copii (planificate şi arbitrate de către adulţi)
- reportaje despre abuzuri asupra copiilor din grădiniţe
- reclama TV cu un covor bătut (metaforă pentru un copil bătut)
- reclama TV pentru dreptul la educaţie al copiilor rromi
- reclama TV pentru dreptul copiilor orfani de a avea o familie/ de a fi protejaţi "Casa de copii nu e acasă!" şi altele.
(www.atentie.info/meniu/articol)

Nu e destul că sunt copii fără copilărie? Nu e destul că, ulterior, societatea îşi pune amprenta asupra dezvoltării lor ca şi viitori adulţi?

Repet, nu mai etichetaţi, stigmatizaţi, judecaţi.

Suntem oameni. Sau, tocmai pentru că suntem oameni, greşim atât de mult!

JAMILLA!!!

ps: fotografia e de aici