duminică, 20 iulie 2008

Cuvinte, sentimente, stări de viaţă

Am lipsit mult, foarte mult de aici. Da, am trecut prin câteva chestii, nu am vrut să vorbesc cu nimeni pe net, v-am lăsat în tăcere fără răspunsuri şi cu multe întrebări pe cap, ştiu, pur şi simplu am vrut să fiu singură, doar cu cei de acasă, am simţit că trebuie să mă rup o vreme de tot.
Mi-am simţit sufletul spart şi reîntregit, m-am simţit pe mine aceeaşi şi, totuşi, alta.
Sper, vreau să cred că sunt mai puternică acum. Da, sunt convinsă că sunt!
Nu, nu am probleme în dragoste, am avut ceva probleme cu sănătatea (nu grave, dar destul cât să mă sperie până să aflu despre ce e vorba şi să mă mai calmez) şi câteva "surprize" la serviciu (încă o dată îmi confirm faptul că la serviciu colegii rămân colegi, nu există să-şi fie şi prieteni cu adevărat) şi am simţit nevoia să stau in concediu, departe de toţi şi toate.
Ştiu că nu mă veţi înţelege greşit...
Am fost la Bucureşti, am trecut prin spaime puerile cu analizele, am revenit acasă cu sufletul strâns, fără niciun chef să reîncep cotidianul.
Cei care ştiţi cum e să întâlneşti o stare din aceasta în viaţă, mă veţi înţelege mai bine.
Isabelle, ţi-am dus dorul. La Bucureşti nu am stat prin oraş, ci numai pe la doctori şi specialişti în protezare auditivă (câhhhh!), motiv pentru care nu te-am căutat, ştiam că nu o să putem sta liniştite de vorbă. Aş fi vrut să te cunosc!! Sunt convinsă că mai vin la Buc. M-am gândit la tine!!! (unul din motivele pentru care nu am mai dat pe net, este şi că am restricţie la calculator ceva vreme, nu am voie la monitoare etc, până nu mă pun pe picioare cu durerile de cap şi restul, azi e prima oară după ceva timp când intru).
Meşteriţa Manole, mi-a plăcut că m-ai certat... dar nu aveam cum să-ţi spun pe unde umblu...! Fac parte din tagma celor care ţin în ei, nu din frică sau jenă, ci din prea multă mândrie...! Pe de altă parte, nu prea sunt obişnuită să mă deschid direct aici, pe blog. Las, nu scăpaţi voi până la urmă, de mine!
Elena, suflet drag... tu ştii!
Cora, am trecut prin Valea Oltului şi nu ai să crezi, dar am văzut pescăruşi!!! Da, Cora, şi erau superbi.... nu-ţi mai spun de vremea de afară !
Elisa, maică, sunt convinsă că, în tot timpul ăsta în care am lipsit, pe masa ta au trecut multe bunătăţi... am ceva de recuperat, dar puţin câte puţin, nu vreau să mă îngraş, lool!
ALL: vă pup cu drag şi bine v-am regăsit!!!
Jamilla vă lasă în compania unei poezii preferate, scrisă de Jacques Salome:
Declaraţia drepturilor bărbatului şi ale femeii la dragoste
A te întâlni fără a te restrânge,
A te dori fără a te lua în posesie,
A-ţi vorbi fără a te stăpâni,
A-ţi mărturisi fără a te trăda,
A te păstra fără a te devora,
A te ajuta să creşti fără a te pierde,
A te însoţi fără a te păzi, ...
şi a fi, astfel, eu însumi în miezul tainei tale.

ps: vă recomand cartea "7 zile pentru o eternitate" - Marc Levy!




4 comentarii:

Anonim spunea...

Ştii bine că îţi respect doleanţele. Pentru că şi mie îmi place să îmi fie respectate... Oricum, bine că eşti bine, una peste alta.
(Scuze pentru vorbele astea târzii, la mine nu a "mers" blogul).
Până una alta ar fi bine să îţi faci nişte ochelari de protecţie. Control la ochi ai făcut? Că şi de acolo vin durerile de cap.
Vorbim. Când o fi să fie ne şi vedem. Dacă este scris să nu se întâmple nu se întâmplă şi gata. Şi nu uita: ochelari... :lol: Şi eu am păţit la fel.

Oti spunea...

bine ai revenit, jamm. ti-am dus dorul. iți țin pumnii sa-ți iasă bine toate analizele și sa revii în forța cu care ne-ai obișnuit în blogosfera!

Anonim spunea...

@Isabelle: sarutmainile! si la ochi am facut, si la creier, cam peste tot. Problema e de la auz...vesnica problema. Urat, m/am obisnuit. Am neglijat multa lume pe aici, stiu foarte bine, insa trebuie sa ma pun pe picioare. Nu fac pe victima, sunt doar obosita. Am imbatranit pe dinauntru si sunt zile in care nu stiu incotro sa o iau. Nu glumesc. In ultimele 3 saptamani, numai concediu de odihna nu am avut. S cand te gandesti ca toti ajungem in acelasi loc... Te pup Isabelle, ma bucur ca ne reauzim din nou. Ti-am dus dorul, chiar daca nu ai crede! (nu te incrunta, nu obisnuiesc sa "aburesc"oamenii). Te imbratisez! Nu ma intreba mai multe, nu pot si nu vreau sa vb de mine. Nu are rost sa incarc oamenii.

@O.P: multumesc si tie, de urare! ;-) si eu ma bucur ca am revenit, desi incep sa ma conving ca trebuie sa mi sterg blogul. Nu reusesc sa mai impac sufletul meu cu viata si cu timpul pentru citit, blog si altele. O fi egoism sau doar deprimare. Te pup, Regina!!!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Jam, iata-te revenita printre prietenii de suflet ce ti-au dus intens dorul, ca un flash cu managaieri luminoase si ca o aripa sidefata de inger !!! :)
Tocmai acum ti-am descoperit randurile scrise aici, asa ca iarta-mi intazierea de 2 zile...
Am citit tot ce-ai scris si iti inteleg starea complexa de disconfort prin care treci. Stiu bine ce inseamna sa petreci o multime de timp consumat pe la doctori si analize si apoi sa ai restrictii legate de regimul ulterior de viata.
As vrea sa te gandesti staruitor si sa gasesti alta varianta decat aceea de a-ti sterge blogul. Ar fi nedrept pentru toate frumusetile sufletului tau cuibarite aici...
Poti activa din setari ca profilul blogului sa nu mai fie public si astfel ai ingradi accesul vizitatorilor, conservandu-i continutul.
Sau inainte de acest pas, ai putea sa-l salvezi cu grija cumva pe un CD...
Stim bine ca alaiul de pescarusi iti vegheaza drumul, deci te asigur ca nu numai deasupra Vaii Oltului sunt prezenti :)
Orice problema cand apare, are propria ei cale de rezolvare, solutia ei destinata.
Eu stiu deja ca vei depasi cu bine aceste incercari si ca auzul sufletului tau va fi la fel de clar si de viguros ca rezonanta unei sali perfecte de concert.
Sa ai parte numai de zile senine, pline de zambet, scumpa prietena !