vineri, 5 martie 2010

Verde


Să-l miros, să merg pe el, să-l am în suflet și ochi. Să fie mult verde ziua, să visez verde, să simt căldura și primăvara. Gândesc la cald azi și la rece mâine.
Mă înfurii pe nimicuri și mă bucur tot de nimicuri.
Vreau să-i pun alui meu în palme liniștea și zilele însorite. Constat că fericirea poate însemna și simpla privire a lui, când mă îmbrățișează, când mâncăm împreună, când facem de toate împreună. Sunt fericită că sunt eu. De-a dreptul haios adevărul, tocmai cînd mă aștept eu mai puțin să recunosc.
Sună atât de clișeizat și, totuși, atât de veridic :-) Mi se pare că zilele și nopțile curg de la sine, cu vîrstele noastre împreună și cu sentimentul că nu suntem singuri. Mi se pare că sunt atât de puerilă și sensibilă și numai a sufletului meu uneori, dar atât de a lui alteori!!!
Agresivitatea mea față de lume, în unele conjuncturi, este agresivitatea eu-lui meu față de ceea ce nu pot accepta/înțelege sau față de ceea ce îmi răpește din teritoriul meu și din timpul celor dragi. Însă faptul că îmi pot fuziona visele cu timpul mă ajută să înțeleg atracția față de lumeși fazele relației de cuplu. faze mișto, faze nervoase, faze faine, pur și simplu, faze fără de care nu putem coexista cu propriile abilități.
Sunt sclava dragostei, timpului, banilor, muncii, sentimentelor față de cei dragi, sclava propriei mele lumi. Dar sunt fericită în irecognoscibilitatea jocurilor de zi cu zi și în alternarea sublimă a ecologiei propriilor mele relații cu timpul, cu anotimpurile, cu vârsta, cu propriul eu!
Vreau verde azi, mâine și tot timpul :-)
Jamilla


5 comentarii:

Anonim spunea...

M-am " imbatat" -citind postul- cu realitatea si frumusetea gandurilor tale. Multumesc. Imi place sa fiu martor la procesul tau sufletesc, pe care il traiesti cu intensitate. Bucuros ca s-a rezolvat problema tehnica a blogului. Cu respect,
Silviu

Jamilla spunea...

@Silviu, cum mi-e4 ziua si toana, asa scriu. la nervi, scriu mai rar :-)

bine ai reevenit si tu!
:-)

Jamilla spunea...

ps: Scuza greselile din graba tastarii la comm-ul anterior

Anonim spunea...

Multumesc de raspuns. Stiu ca nu tot timpul putem sau avem chef sa raspundem la comentarii, dar este esential pt. bucuria sufleteasca a celui in cauza, pt. socializare si cunoastere. Esti deosebita ! Cunosc starile cand poti sa scrii sau nu. Ni le asumam, ca pe toate celelalte fapte, lucruri s.a. Cand scrii, iar noi( ceilalti) citim, simtim nevoia de a iubi, de a fi mai buni, altruisti si intelegatori. Asta inseamna sa fii o persoana deosebita. Sa poti activa energii pozitive la semenii tai, de a le canaliza in activitati umanitare etc. Am vrut sa-ti vorbesc(in scris, evident). Scuze de lungimea comentariului.

Jamilla spunea...

@Silviu, raspund la comentarii nu din obligatie sau doar ca sa imi pastrez cititorii, ci pur si simplu cand imi vine si simt si am starea sufleteasca necesara :-) asa ca nu iti face pb, cat despre lungime, poti scrie cat vrei :-)

eu una, de multe ori uit sau nu am chef sa fiu altruista, ca prea mi-o iau in freza de la oameni, dar intotdeauna mi-am asumat si defectele, nu numai calitatile, si mi le iubesc in egala masura, altfel nu as fi ce sunt astazi.