Amintiri din ... copilăria serviciului meu

... când zic copilăria serviciului, mă refer la primii 2 ani ai mei de serviciu. Acum am 4 ani și câteva luni, deci tot mititică, lol! :-)

Darius m-a certat că am devenit prea serioasă, eu care zâmbeam și râdeam zilnic. Pe undeva, are dreptate, sunt zile în care nu mai știu să râd sau să zâmbesc, până ajung acasă și dau de stăpânul inimii mele care întotdeauna reușește să îmi alunge supărarea.

Și acum să vă povestesc cum m-am făcut de cacao într-o zi când am plecat de la serviciu pe teren... cu troleul.

Neavând mașină atunci, pe vremea aia tremuram prin trolee, mai ales când rămâneam și fără bani de taxi. Și într-o zi de iarnă, când i s-a năzărit subsemnatei să se îmbrace tam-nisam într-o rochie de iarnă, tricotată, lungă până la genunchi și cu cizme CU TOC (pe teren.... deci închipuiți-vă că eram cocostârcul din pajiștea cu flori!), am plecat cu troleul împreună cu o colegă. Troleul ca vai mama lui, eu să dau din hâr în mâr....

Pe troleu, faza clasică, aglomerație muci, transpirații și alte mirosuri insidioase, eu - isterică până la Dumnezeu de situație-, zdranc- scârța-scârța (știți voi cum face un troleu).... merg o stație....merg două stații...lumea se îmbulzește, se îngrămădește, mie îmi transpiră toții nervii... am oroare de mirosuri nașpa, de murdărie, de hurducăieli și, mai ales, de aglomerația în care efectiv ești făcut terci.... și alte alea. De obicei, leșinam direct! Colega mea, mai scundă, minionă, mă ține vitează de brațe. Efectiv nu mai am de care bară să mă sprijin, sunt făcută sandviș împreună cu colega între un grăsan mirosind puternic a brânză de oaie și între o țigăncușă parfumată cu nu știu ce apă de colonie BĂRBĂTEASCĂ.

La următoarea stație, coboară câțiva și urcă și mai mulți. Eu cu colega între ăștia doi de mai sus, devenim fleșcăite și mai rău. Zdranc înainte, scârța înapoi, hopa sus. Clar, nu mai am loc și aer să respir și îmi vine rău de-a dreptul. Mă înverzesc mirific și dau să mă mișc, să mă mut... da de unde!!. Colega mă vede că mă înroșesc, apoi devin palidă la propriu, îi zic amețită de hahatul ăla de miros de oaie cu transpirație, și tremurând"vezi că mi-e rău, să nu mă lași". Ea de colo: Tu , nu fii nebună, să nu-mi leșini, ce dracu, nu vezi că îs jumate cât tine?!!? Ce, crezi că pot să te țin, câtamai lungana!??! Eu: nu înțelegi că nu mă mai țin, nu mai am aer, mi se tăiară picioarele?!?! Între timp, nu știu ce Dumnezeului simt că mi se prelinge pe picior, sau parcă m-ar palpa ușor și urcă de la gleznă în sus, apoi se fixează cu putere de genunchiul meu stâng și strânge. Și nu slăbește și strânge.

Troleul se hurducăie în continuare, strânsoarea e tot acolo, pe genunchiul meu. Fac fețe-fețe, neputincioasă și fără posibilitate să mă mișc, să mă întorc....cei care ați mers cu troleul știți despre ce vorbesc... zic colegei: vezi că se întâmplă ceva, mă pipăie un libidinos, la următoarea coborâm, chit că ar fi să merg dracului 3 stații pe jos !!!

Trecuseră câteva minute, eu de la roșu devenisem purpurie de-a dreptul... furioasă și nervoasă... strânsoarea acum e și pe piciorul meu drept, clar, drăcia dracului, cineva își bate joc. Nu mai pot, efectiv nu mai pot și izbucnesc de-a dreptul din mijlocul oamenilor: "Domnul care mă strângeți de picioare profitând de aglomerație, vedeți că nu se face așa ceva !!!".... stupoare... perechi de ochi se întorc către mine, unii mirații, alții cît cepele, alții chicotind/șușotind.... tipul cu mirosul de oaie nu pricepe dacă la el mă zborșesc sau la oameni, țigăncușa mormăie râzând pe limba ei, colega mea se uită de jur-împrejur, rușinată de tupeul meu... se aude o voce pițigăiată, se ițește un cap de bătrânel slab care stătea pe treapta a doua a scărilor între 2 puștani de liceu... eu clar, nu pricep ce zice, colega mea se face roșie ca racul, eu chiar nu mai înțeleg nimic, lumea râde, chicotește... încep să dau coate colegei, ea între timp parcă se făcuse și mai mică-mică... îmi zice șoptit, tremurând: "tu, vezi că săracul bătrânel își ceru scuze... ... zise că ți-a confundat piciorul cu bara de troleu!!!"

Inutil să vă mai spun ce figură aveam... :-)

Jamilla!!!