sâmbătă, 11 aprilie 2009

Credință

Se apropie sărbătorile de Paște. M-am tot gândit în ultima vreme la treaba asta cu credința. Cred, frate, dar de ce cred? Am crezut și cred, simplu, e din mine. M-am întrebat de ce cred în ceea ce cred, de ce știu că eu cred cu toată ființa. Nu am putut să-mi răspund pe moment și nu, credința mea nu este un automatism revelat de cotidian și de tradiții, de educație sau altceva.
Pur și simplu cred, nu numai pentru că vreau, ci pentru că știu, simt, credința mea în multe e cea care mă face să merg întotdeauna mai departe, orice ar fi.
Mă holbam la cărțile mele de pe rafturi și am dat de unul din volumele scrise de mine. Iată ce scriam în noiembrie 1998, într-un volum publicat ceva mai târziu (nici nu îmi vine să cred cât de lucidă puteam fi atunci în credința mea în lume, viață, timp, cei dragi și Dumnezeu, în oameni și, totuși, cât de neștiutoare dar conștientă). Anul ăsta fac 27 ani și în sufletul meu am știut de la sine, dintotdeauna, ceea ce scriam eu în 1998. Întrebarea pe care mi-o pun acum, e ce mă așteaptă în timp, după ușa unui destin pe care încerc să mi-l fac singură, prin propriile alegeri, dincolo de faptul că îmi depășesc niște limite:
*
Aud potop de ani călcând zgomote pribege și clipe cu nisipuri vesele, născând copile din energie solară, cu suflete împletite ca într-o plasă, lăcaș pentru gândirea creatoare.
Văd cum se amestecă între ele culori plângărețe ce nu pot renaște, roase de patimi mute și sar peste zdrențe de credință, plimbându-se cu reflexe chinuite de o conștiință demult apusă. Dedesubt, vise nețărmurite se prosternează în fața geniului fascinat de ireal, înscenând viziunea unui secol trecut, cu perceperea unui văz senzorial, cu trăiri incandescente și revărsări de forme înfloritoare, de muze rebele cu fulgere pe o harpă de zeu, fără coloane de flăcări strălucind într-o viață fără moarte.
Credința, enigmă ce dă naștere la răzvrătiri, metamorfozându-se în apocaliptice ființe, este halucinantă, tare ca o stâncă și reînvie spre înălțimi netulburate de om, ca fata morgana, cu mici trăsnete pustii, care întrevăd împlinirea totală prin mirajul unui Dumnezeu.
Un Dumnezeu care se menține prin spriritualizarea destinului, prin proiecții ideale și realitatea cea mai dură. Un Dumnzeu ascuns sub zodia unor profeții sacre, cu fanatism indispensabil unei deveniri himerice. Care ascunde inexorabila veștejire a unei vieți ce nu primește convertirea satanismului, renegarea unei înțelepciuni violente, pierzându-se în fața confesiunii și umplându-se de esența unor chemări necunoscute ale vieții.
Care-și sparge armura cu cu murmure obsc ure, cadențate, înnecându-se în umbre curate cu nervi fluizi, la limita dintre Rai și Iad, apărându-se prin imperii de ordine neascultate.
Fug de strigăte arzătoare, de pe ele scurgându-se lavă înăbușită ce se închină unui idol, odinioară măreț, acum căzut în neștiință.
Neștiința de a trăi. A sfârșitului lumii, legat de albastrul cer, adorat de slugi fățarnice.
Oana Rovența-Micu, volumul "Zbuciumul prezentului"
***
Faza e că nici acum nu știu pe deplin răspunsul meu, al meu și numai al meu, în problematica credinței, dar nici nu vreau să-l știu. Pentru că încă nu știu cum să trăiesc din plin, pot doar să sper că am destui ani în fața mea pentru a încerca să descopăr. Și, deocamdată, îmi ajunge asta.
JAMILLA!!

12 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Crednţa este în fiecare dintre noi. Credem în ceva, în cineva, într-o entitate superioară impalpabilă, în ziua de mâine... Fără credinţă suntem goi, goliţi de vlagă. La fel ca şi în cazul iubirii, fiecare dintre poate exlica credinţa în felul său.

Bigdady spunea...

Am pornit a raspunde si am sfarsit prin a-ti citi poeziile ...
Sensibila, incitanta, tulburatoare.
Iti multumesc!

www.jamescrissilv.ro spunea...

Multi inainte.
Atunci cand crezi nu cauti raspunsul. Conteaza doar ceea ce simti.
Oricum felicitari pentru cum scriai si inainte....
O zi minunata iti doresc

Anonim spunea...

Asa este, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii se apropie cu pasi repezi. Cu aceasta ocazie, o sa atasez o felicitare:
http://felicitari.tfm.ro/felicitari/12_paste/card510/

Vania spunea...

Sărbători luminate!

Spun din vreme, căci e de presupus că activitatea bloggeristică se va diminua în următoarele zile...

Manole spunea...

Sarbatori Fericite! Fie ca Invierea Domnului sa va aduca Liniste, Bucurie azi si in fiecare zi!

Darius spunea...

Paste Fericit, Jamilla!!!

Jamilla spunea...

@ALL: Sarbatori lumninate si sa aveti parte de clipe frumoase alaturi de cei dragi. Sa aveti incredere in drumul dinainte, in clipa de astazi si in clipa de maine. Sau, macar, credinta ca sunteti, aici si acum. Sa aveti curajul sa primiti schimbarea, un gand bun si de la cei la care nu va asteptati si sa primiti timpul in brate, cu incredere. Sa zambiti si sa va simtit voi insiva. Paste fericit si numai bine!! JAMILLA

alex spunea...

Un Paste fericit si tot binele din lume !

Vania spunea...

Hristos a înviat!

pamflezistul spunea...

Intors din Ardeal (unde am poposit de Paste fara calculatoare si net) iti transmit un Hristos a inviat! ... si-o primavara frumoasa.

www.jamescrissilv.ro spunea...

O zi minunata iti doresc si astept sa revii...