La MULTI ANI SFINTE ANDREI, ANDREEA!

Da, doresc tuturor cu acest nume să-și accepte propria ființă așa cum este, să reușească să învețe că un prieten adevărat este și acela care critică, să accepte dragostea așa cum este ea, fără să o schimbe... să accepte timpul ca pe un prieten, nu dușman și, înainte de toate, să nu uite că toți suntem oameni. Să aibă alături pe cei dragi, să primească gândurile lumii din jur, să zâmbească.

Și eu sunt o Andreea și îmi doresc să îmi accept căutarea de sine nu în raport cu ceilalți ci în raport cu ceea ce îmi doresc de la viață. Îmi doresc nu nemurirea, ci nemurirea clipelor alături de cei dragi și, mai ales, conștiința faptului că timpul știe să mă învețe.

Vreau să nu-mi limitez amploarea trăirilor ci să-mi limitez conflictele interioare.

Vreau să fiu în continuare cum sunt, dar să știu a deveni și mai autentică în a gândi.

Sunt liberă în lumea-mi interioară, sunt cu atât mai liberă cu cât învăț, nu singură!, timpul și viața.

Și sunt fericită. Uneori o clipă, alteori mult mai mult. Dar sunt. Aici și acum.

Jamilla!!!

ps: preluarea fotografiei fără acceptul meu NU este permisă. Fotografia este realizată la ședința foto cu echipa revistei Glamour în martie 2007.

O fărâmă din Bruxelles

Recunosc, mi-e taaare lene să mai povestesc și eu, au povestit ceilalți destul, lol. Și nu știu cât de obiectivă aș fi, mai degrabă prea subiectivă.

(Scuzați întârzierea fotografiilor)

Enjoy it!

Jamilla!

Melodia mea preferată azi

Jamilla!

NORKIS

Vreau să aflu semnificaţia numelui Norkis!

Pe unele site-uri scrie numai de actriţa Norkis Battista, dar nu am nici o treabă cu ea.

Pe altele, scrie că numele ar avea rezonanţe filipineze. Dacă dau căutare pe nea gogu în spaniolă, aflu că Norkis ar fi şi prenume spaniol sau venezuelean. Sau Dumnezeu mai ştie. M-am zăpăcit de tot. Ce puii mei!

Eu vreau doar una şi bună: CARE ESTE SEMNIFICAŢIA acestui nume şi care îi sunt originile? Spaniolă nu ştiu, căutarea în engleză nu a dat rost, aşa că... mă ajutaţi voi?

Chiar mă intrigă şi mi s-a pus pata să aflu.

JAMILLA!!

PE PALME... NEUITAREA

şi soarele îmi îngâna privirea dincolo de norii sângelui
şi vremea-mi aduse pe palme neuitarea
şi tăcerea asurzitoare îşi sparse paşii în ochii mei
fără alte drumuri ci doar cu mine, călătoarea...


căutam ziua de mâine cu ochii pe străzi ude
cu ezitarea clipei în braţe drept timp
şi ora fugea după gândul că sunt
şi eu, balanţă în clepsidră, cu sufletul de veghe...


voiam să aud zbor de secunde
voiam vremelnicia unei unde
mă voiam pe mine de neunde
voiam timpul fără chezăşii mărunte


şi clipa eram eu în poarta unui amurg
şi râdeam neştiutoare oamenilor
şi tăcerea sparse paşi de demiurg
pe alte drumuri, din taina zărilor.


Oana Rovenţa-Micu, alias Jamilla, poem din "Înger de octombrie".

ÎNTRE DESTIN ŞI FLORI

Later edit again: de la Cabral citire, preiau şi eu. Erika împlineşte 2 ani pe 3 decembrie. Îmi doresc să împlinească mai mulţi ani, să prindă cât mai multe Crăciunuri. Dă click şi uită-te, INSIST. Un minut, doar atât cer! Se realizează şi un spectacol pt ea la Bucureşti, la care poţi merge, câştigurile de pe urma biletelor se donează fetiţei, vezi mai sus (click pe nume).

***

Later edit: de la IsabelleLorelai, dă-i clipei un respiro aici şi semnează aici. Nu te costă nimic, decât un minut.

***

* Din "Înger de octombrie", de Oana Rovenţa-Micu *

***

Zâmbesc frigului de afară (frunze şi scoarţă de copaci)
soarele îl am în sufletul clipei (în fluturi şi paşi)
în nerostiri de glas cu universul tău de mână
din zări fiindu-mi singura călăuză
cu străzile agăţate de adierea vântului.
Ispitesc clipa să-mi devină cruce (infern şi paradis)
liberă alergând prezentul înapoi către fulgere şi glasuri
îmi potolesc setea de timp (căci alerg uitarea din vis)
din speranţa că sunt o margine în lumea ta
o cale de străbătut pe liniile din palme (fericire cu clopoţei de aur)
dincolo de vârsta propriei conştiinţe (destin străvechi de balaur)…
Rătăcesc în nesfârşirea tăcerii, sunetele mă strâng
şi lucruri mici mă dor, uşi cu nori (adevăr şi împlinire)
caut busola printre zile şi fiinţe (căutare în devenire)
şi tu cu soarele tău în zori
fără ploaie în ochii mei şi în umbre
din fiinţa pusă în frunte,
ecou fără sfârşit (între destin şi flori)
al gândului pe drumul tău (fără lumea tuturor).

***

JAMILLA!

FILE DE VIAŢĂ

= Din volumul "Înger de octombrie", de Oana Rovenţa-Micu =

Tăcere care doarme printre poveşti demult
cu cd-urile aranjate la capul tău cântând
cu pielea ce ascunde porumbei zburând,
file de viaţă, cercei.
Infidelitatea anilor peste tablouri din noi
cu o pedeapsă dată târziu sufletului în palme
cu alte suflete de se sprijină pe umeri drepţi,
file de viaţă, tăceri.
Singur fugeai cu ceasul după soare,
el îşi pusese pălărie de toamnă peste raze
luminând adormit secunda căzută la zaruri,
file de viaţă, ciocolată.
Îngeri şi reîntoarcere în memorii scorojind fluturii
aripi de sub urechi căutând auzul apei
să-ţi răcoreşti genunchii pe piane vechi din trepte,
file de viaţă, ochi.
Tu răsfoiai deja altă carte de vreme.

JAMILLA !

DACĂ

Nu, nu fac referire la Rudyard Kipling.

Mă refer la acel "dacă", acel ceva care se bate cap în cap mai mereu cu credinţele şi trăirile noastre, cu ceea ce vrem dincolo de ceea ce suntem, de fapt, şi dincolo de ceea ce se întâmplă când nu vrem, dar cu credinţa faptului că tot răul este spre bine (de cele mai multe ori).

Dacă aş fi mai curajoasă, aş face exact tot ceea ce-mi doresc cu adevărat, fără să-mi pese ce cred alţii.

Dacă aş fi mai puţin diplomată, m-as duce şi le-aş spune celor care mă supără tot ceea ce cred cu adevărat despre ei.

Dacă aş fi mai puţin sensibilă, nu aş mai fi cu adevărat eu. Pe de altă parte, nu aş mai şti cum să-mi tratez diferenţiat emoţiile şi cum să le transform în clipe.

Dacă aş avea ochii albaştri, probabil mi-aş fi vopsit părul în negru-albăstrui. Şi probabil, arătam ca naiba!

Dacă aş fi materialistă, aş trece la conştiinţa lucrurilr făcute numai pt mine. Şi probabil, aş fi fost duşmanul propriei inimi, aş fi îmbătrânit timpuriu.

Dacă nu mi-aş accepta fiinţa exact aşa cum este, nu aş fi avut parte de amprente ale timpului asupra propriului suflet... deveneam prea dură şi prea interiorizată. Aşa, am învăţat să restituti sensibilităţii mele gradul de anxietate necesar pentru apărare contra lumii exterioare.

Dacă rezonam trecutul cu neputinţa de a-mi depăşi unele limite, nu trăiam în voia mea.

Dacă nu aş fi ce sunt, cu siguranţă nu aş fi vrut să fiu altceva. Şi dacă, dincolo de tăcerile sufletului, m-aş fi simţit nefericită de puterea seducţiei timpului, cu siguranţă aş fi trăit într-un ritm în care mă pierdeam demult, dincolo de acceptarea celorlalţi.

Mi-e teamă de întuneric, dar dacă mi-ar fi fost teamă de noapte, aş fi pierdut farmecul propriului eu în raport cu experienţele cotidiene.

Dacă nu aveam soarele în suflet, nu eram azi ce sunt.

Jamilla!

DE ACEEA

Iubitului meu, cu toată dragostea:

Clipele de ieri îmi spun
ce aş fi putut deveni pe drumul de azi,
de nu m-ai fi lăsat să-ţi arăt lumea dinlăuntru,
de m-ai fi pierdut printre umbre.
Clipele mi-ar fi uitat destinul
printre atâtea pahare goale din lume
de nu ai fi avut curaj.
Clipele de ieri îmi spun
ce am fi fost amândoi
de nu am fi trăit drumul
împreună spre devenire.
Clipa de azi mă înghite cu totul
în visul nostru de a trăi.
De aceea, R., te iubesc simplu şi real.
De aceea sunt eu.

Jamilla!

ps: preluarea textelor fără acordul meu nu este permisă, poemele fac parte din "Înger de octombrie", de Oana Rovenţa-Micu.