BILANŢ

Până acum gânduri pline de frământări

cu zbateri de clipe

pe lângă ziua de mâine aducând a neştiinţă.

Înţeleg că şi iubirea alături de ură

naşte sălbăticii dacă fugi de ele

cum fuge ziua de noapte

şi lumina de întuneric.

Eşti cu umbrele din lumea interioară,

trăieşti clipa durerii şi te dai tribut

plasei din jur –lumea întreagă-

apoi ţi-asumi pe deplin o nouă vreme.

Dai pe tavă clipei un bilanţ

cu prestaţia forţei gîndului spre amurg

în virtutea a ceea ce trebuie

pentru convingerea că eşti.


(Din volumul "Înger de octombrie" de Oana Rovenţa-Micu. Fotografia este de pe nenea Gogu.)

Jamilla!!!

Happy Birthday to me!

UPDATE: Mulţumesc tuturor pentru urări şi pentru zâmbete! Am petrecut frumos, şi a rămas o hărmălaie de farfurii şi alte alea. Cu părere de rău, sunt mahmură al dracului şi mă bag la loc să dorm, de fapt încerc. Aşa că nemaipomenita curăţenie rămâne pe mai târziu. Vorbim când îmi revin. Azi noapte am descoperit şi eu că există cocktail Jagermaister şi Milli Vanilli. Am descoperit ce înseamnă să râzi prosteşte sau să îi vezi pe ai casei cu aură luminoasă, lol. Şi, cum beau eu extrem de rar.... vă închipuiţi după câteva cocktailuri, plus Pina Colada (aia era bună rău, măi!), plus vin şi ce Dumnezeului am mai avut pe masă... îmi joacă neuronii tontoroiul în tâmple, în creieri şi îmi vine să dau la boboci. Grrrr!
Mă duc la moş Ene înapoi, vă pupă fata!

Azi = 26 ani. Cu bune şi cu rele, dar am reuşit să ajung să spun că sunt pe picioarele mele (well, mai depind de ai mei un pic, cred că toată viaţa vom depinde de ei, eu una, cu siguranţă, mai ales emoţional-afectiv!!!)

Zâmbesc, nu sunt singură. În ultima vreme am primit la cadouri, de la inelul de logodnă, parfumuri, gentuţă şi cărţi, până la gesturi de dragoste şi afecţiune, chiar şi simple cuvinte şi urări, încât pot spune cu mâna pe inimă că sunt bogată. Ieri m-a pupat şi îmbrăţişat mama de m-am simţit iarăşi copil. Şi zău că era bine!!!Am atâtea gânduri de bine, iubitul şi familia, prietenii, căţeluşul meu Alfie... da, sunt fericită. Chiar sunt.

De dimineaţă, când mă trezii, fugii la budă, bineînţeles. Toantă şi adormită, cu ochii de cârtiţă, am dat cu capul în uşa de la dormitor care era închisă. M-au apucat toţi dracii!!!! Ăsta da început de 26 ani, lol! Cred că ne-am plictisi în viaţă şi fără chestii din astea, nu?

Am plâns azinoapte, rămăsesem cu senzaţia că la acest bilanţ, nu am realizat prea multe în viaţa mea. Totuşi, am văzut că greşeam şi am ajuns să zâmbesc. Am un serviciu, deci am ce să mănânc. Am unde sta.... am prieteni, am aproape totul. În ziua în care voi avea bebeluşul meu, voi avea totul pe lume.

Elena, o prietenă dragă, mi-a dăruit aseară nişte fotografii şi 2 picturi. Superbe!

IsabelleLorelei m-a făcut să-mi dea lacrimile. M-a cadorisit şi ea, altă surpriză plăcută.

Măi copii, zâmbesc cu toată inima!!!! Şi, vă rog, nu mă faceţi să dau iarăşi apă la şoricei, mă machiai şi eu frumos! Lol !

Azi am de gând să mă tutilesc (mi-am cheltuit ultimii bani, 500 ron, la Kaufland pe papa şi alte alea, şi pt noi fetele am luat băuturi gen Smirnoff Ice, Pina Colada, din astea... parcă văd că ajung să-mi confund bucătăria cu vreo plajă din Marea Caraibilor), îmi vin şi vreo câţiva prieteni la masă, deci mă duc să mă apuc de pregătiri. Sunt deja cu casa cu fundul în sus, hihihii! Şi Alfie tocmai a făcut pipi pe parchet, şi mă latră în timp ce vă scriu. AArrrgh!

Eu, care beau din an în 14, la al doilea pahar o să fiu muci. Da" merită!!! Mâine sper să am ce să vă povestesc, dacă nu o să mă doară creierii şi singurul neuron care rămâne, lol!

Jamilla!

ps: în fotografia alb-negru, cu pălărie pe cap, sunt chiar eu.

Celelalte fotografii sunt cadoul Elenei.

DREPTUL COPIILOR LA EDUCAŢIE

UPDATE: Pentru MAGDA, care m-a întrebat de Laura Damian, ţi-am răspuns aici, dacă vorbim de aceeaşi persoană, scrie-mi urgent, te rog!!!


Lucrând ca şi asistent social specialist, nu e nevoie să vă reamintesc faptul că am întâlnit "n" cazuri de minori maltrataţi şi exploataţi, dar şi cărora li se refuza dreptul la educaţie. Ok, e vorba şi de sărăcie şi, totuşi....

Un lucru atât de urât era, mai ales, faptul că erau încuiaţi în casă după ce veneau de la cerşit. Am avut cazuri în care copiii erau bătuţi pentru că nu au venit cu bani acasă de la cerşit, în schimb şi-au luat un creion sau un caiet pentru şcoală. Este absolut revoltător.

Legea 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului specifică în art. 28 şi art. 29 că „orice copil are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să pregătească copilul pentru viaţă, să-i dezvolte respectul pentru drepturile omului şi să-l formeze în spiritul înţelegerii, păcii şi toleranţei”. De asemenea, Convenţia drepturilor copilului specifică „copilul are dreptul la educaţie care să-i permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale” (www.copilul.ro)

O cercetare realizată în perioada mai-iunie 2005 de către firma de cercetare ISRA Centre Market Research, pe un eşantion reprezentativ de părinţi cu vârste între 25 şi 35 de ani şi elevi cu vârste între 9 şi 12 ani din mediul urban şi rural, în cadrul campaniei "Drepturile copiilor sunt lege!", desfăşurată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) în cadrul Programului Phare 2002, a urmărit sondarea nivelului de cunoaştere a drepturilor copilului, reglementate prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi a scos în evidenţă faptul că minorii cunosc mai multe lucruri despre drepturile lor decât adulţii.

Una dintre principalele concluzii ale cercetării a fost şi că, în timp ce copiii consideră că părinţii sunt primii responsabili de creşterea şi dezvoltarea lor, adulţii sunt de părere că principalii responsabili sunt instituţiile statului.

Părinţii şi copiii au declarat că au ca surse principale de cunoaştere a drepturilor copilului emisiunile de ştiri şi reclamele TV. Pentru copii, o altă sursă importantă a fost reprezentată de informaţiile primite la orele de Educaţie Civică de la şcoală.

Părinţii au menţionat ca programe sau reclame TV în care au fost prezentate situaţii de încălcare a Drepturilor Copilului:
- reportaje despre lupte între copii (planificate şi arbitrate de către adulţi)
- reportaje despre abuzuri asupra copiilor din grădiniţe
- reclama TV cu un covor bătut (metaforă pentru un copil bătut)
- reclama TV pentru dreptul la educaţie al copiilor rromi
- reclama TV pentru dreptul copiilor orfani de a avea o familie/ de a fi protejaţi "Casa de copii nu e acasă!" şi altele.
(www.atentie.info/meniu/articol)

Nu e destul că sunt copii fără copilărie? Nu e destul că, ulterior, societatea îşi pune amprenta asupra dezvoltării lor ca şi viitori adulţi?

Repet, nu mai etichetaţi, stigmatizaţi, judecaţi.

Suntem oameni. Sau, tocmai pentru că suntem oameni, greşim atât de mult!

JAMILLA!!!

ps: fotografia e de aici

Leapşa ... 8 lucruri

Leapşa de la Oana:

8 lucruri despre mine:

- sunt naivă (vezi aici) ... şi vai de cei care nu mă înţeleg şi nu mă acceptă aşa cum sunt.

- iubesc necondiţionat (vezi aici) ... până oi muri.

- sunt optimistă ... defect din naştere sau calitate... mi-e rău, trece! ... mă supără invidioşii ... ducă-se! fac pe mine ... spun tare şi răspicat că vreau la baie, chit că sunt în şedinţă ... nu aud, nu aud şi gata!... şi mă enervez îngrozitor şi fac alergie la ţărănci (când zic "ţărănci", mă refer la educaţie sau lipsa ei, în unele medii intelectuale, nu la mediul rural) dar mă apucă râsul şi mai tare, şi trece !!!

- sunt really o Balanţă, când râd, când plâng, când egoistă, când puerilă! (p"asta o ştiu toate Balanţele)

- pun totul la suflet (da" totul!!! că altfel nu aş mai fi eu...!)

- nu mint bine (încep bine, sfârşesc prost, mai bine tac!)

- mă aprind repede (dar trece repede, deşi până trece, sunt Vezuviul în erupţie şi mă apucă toţi dracii)

- fashion-victim (cosmetice, pantofi stiletto (încă nu îmi permit Jimmy Choo dar merg şi altele, lol) broşă pe cravată, zilnic musai ceas la mână şi accesorii, musai geantă mare să-mi încapă toate căcăţişurile, intrând aici şi agenda de serviciu şi mapa, plus parfumul şi restul aiurelilor, şi alte alea, ştiţi voi .... aaa, şi nu se poate fără culori la mine, indiferent că e vorba e hârtia igienică sau de pixurile de serviciu)

Jamilla!

ALT COD AL ONOAREI

UPDATE 2: la Isabelle, "Mamă, eu de ce nu pot...?"

UPDATE: IsabelleLorelai şi poveşti de viaţă care bat filmul: "Cum să schimbi fericirea pe speranţă" şi "Sunt Consmarie Rădulescu. Am 7 ani..."

***

Din volumul "Înger de octombrie", de Oana Rovenţa-Micu (aici), "Alt cod al onoarei":

(fotografie de Dan Colcer, de aici)

***

... nu pentru a-ţi lua pe tine azi, sentimente purtabile


pe care în următoarea zi să le dai jos


schimbându-le cu ce mai e la modă

pentru că aşa se poartă!


.... şi dintre principii ale credinţei interioare

să poţi desprinde o completare

pentru mâinile calde din ploi reci,


un rând de dorinţă cu care să mergi înainte,


să crezi mai departe,


să te încrezi în doi, în noi,

să poţi fi acelaşi sărind timpul în noapte

şi dimineaţa să redai destinului


sensul somnului în doi


... codul onoarei, al sentimentelor reale,

chit că este vorba de iubire sau de ură,

de teamă sau curaj,

reale şi recunoscute

asumate în acelaşi timp.


Iubirea, indiferent de formă sau sens,

cea care transcende o fiinţă pentru alta

nerestricţionată din proprie voinţă,

cunoscută prin paşi adesea şovăielnici,

de cele mai multe ori impulsivi şi spontani,

mergând spre alt început clădit dur,

cu doi spate-n spate,

sau unul lângă altul susţinând o temelie,


cu gândul pe spate şi inima râzând !


JAMILLA!

Când timpul nu mai are răbdare.

O ştiam pe Oliana.

Nu o cunoşteam bine, nu o mai văzusem de ceva timp.

Nu contează, ajunge că o ştiam personal.

Tot ne afectează astfel de veşti şi pe noi, cei din jur.

Odihneşte-te în pace, Oliana Rîsu !

========

========

"Paşii mei caută asfalt pe buzele sparte cu dalta ochilor

norii se duc dincolo de cerul gurii cu inima fără sânge

văd ce nu văd alţii trecând străzi pierdute între destine şi poveşti

zâmbesc timpului trasând ore cu margini agăţate de ochii mei

caut împlinirea printre oamenii în zări ce nu-şi mai au rostul grăbit

cu ploaia udându-le sentimente fără uşi închise

de toamnă în autoportret aruncat în calea lor

fugind după scrisorile răsăritului

pentru că timpul însuşi nu mai poate aştepta."

Oana Rovenţa-Micu

UPDATE: Sursa: Ziarul "Impact în Gorj" iniţiază "Nii cu gloabele de pe şosele!" (aici) :

"O tânără ca o floare, o frumuseţe de fată,

A plecat prea timpuriu către lumea cealaltă...

Îndreptarea prematură spre al cerului lăcaş,

Umple inimi de durere, lasă lacrimi în oraş.

Chiar de merge sus în rai, printre îngeri, printre sfinţi,

Lasă valuri de durere, rupe inimi de părinţi...

Familia-i copleşită, mult prea mare-i este rana

Cu care rămâne-n suflet, pierzând-o pe Oliana...

Neamuri, prieteni, colegi înspre ceruri îşi fac cruce,

Plângând-o pe Oliana, pe fetiţa cea mai dulce...

Totuşi speră să se-ntoarcă, totuşi speră să revină,

Să se bucure de ea, de frumoasa serafimă!

Speranţele revenirii, zbuciumul, durerea, plânsul,

Intempestiv bulversează sânul familiei Râsu...
Oliana şi cu Radu, puţin după asfinţit,

Se-ndreptau c-o Yamaha spre Coloana Infinit.

Braţele lui Oliana se strângeau fără oprire

Peste mijlocul lui Radu, trădând teamă şi iubire...

Nervoasa motocicletă, cerea goană, demaraj,

Când un cal nenorocit i-a împins în derapaj......

Tabloul era macabru, spun cei ce erau de faţă;

Radu se-ndrepta târâş spre iubita fără viaţă...

Aşa a vrut Dumnezeu, poate aşa le-a fost dat;

Ea să meargă către îngeri, el să rămână la pat!...(..)"

(Nelu Pochea, Impact în Gorj)

======

UPDATE 2: O şansă pentru o fetiţă, Andra cea mică. Chiar şi 5 sau 10 ron de fiecare contează. Isabelle spune mai multe aici. Încearcă şi tu.

PE DRUMUL VIEŢII

UPDATE: La Isabelle, un semn de întrebare în ceea ce priveşte fiinţa umană... când "dai de necaz, dai şi de profitori". Apropo de drumul vieţii......!!!


Astăzi postez ceva scris acum doi ani şi care face parte din volumul personal, pregătit pentru publicare, numit "Înger de octombrie", în memoria Laurei Damian... ştiţi voi, v-am mai povestit de ea...! Textul este o confesiune personală, scrisă într-un moment când nu ştiam încotro să o iau dar faptul că îmi simţeam inima bătând, a fost de ajuns să ştiu: deja existăm, mai departe de noi depinde. Destinul nu aşteaptă niciodată.

Sper să vă placă şi să citiţi şi printre rânduri. Ţineţi minte, avem puterea de a alege ce facem dar, mai ales, avem puterea de a ne accepta exact aşa cum suntem. Abia atunci poţi merge mai departe.

JAMILLA!

"Aceeaşi trezire dimineaţa, cu mintea-mi încă adormită şi întrebându-mă ce va mai urma.

Am atâtea de făcut într-o singură zi şi nu le fac, şi disperarea că nu-mi ajunge timpul mă strânge de gât, nelăsându-mă să văd că timp este destul.

Nu poţi face multe într-o zi... dar într-o viaţă? Uneori, pare că nici măcar o viaţă de om nu-ţi ajunge şi totuşi ajunge, dacă vezi clar şi lucid ce ai de făcut şi câte poţi face. Pentru tine, pentru altcineva, pentru una, o fiinţă negăsită încă...

Pe drumul vieţii mi-aş găsi identitatea care mi-ar da pe loc adevărata faţă celorlalţi. Dar ce drum ? Sunt multe şi dese, să alegi presupune să renunţi la altceva şi nu ştii întotdeauna dacă simbioza trecutului cu prezentul nu te înşeală în a simţi ce vrei cu adevărat... Zeci de vieţi într-o viaţă!

Suflul unei treziri dimineaţa, în mirosul atât de cunoscut al camerei tale, suflul unei experienţe irecognoscibile la momentul respectiv, viaţa sau forţa unei alegeri, momente decisive şi nu numai, toate acestea într-o viaţă de om. Privirile completându-se una pe alta într-un club, gândurile sărind afară din mintea încinsă de acuitatea trăirilor dureroase şi fericite în acelaşi timp.

Şi da, iubirea, veşnic teritoriu al luptelor sufleteşti în citadina atmosferă a unui timp modern... căci alegerea este crudă şi de dorit, în acelaşi timp. Să vrei să mergi mai departe şi să poţi cumpăni momentul!

Abia atunci să-ţi permiţi, ţinând cont şi de ceilalţi (sau nu? Căci o singură viaţă e îndeajuns), să mergi pe drumul ales. Dar fără a respira agonic, cu pieptul fumegând de atâta forţă vitală în inimă, când îţi aduci aminte să iei un cuţit şi să tai durerea şi abandonul dinlăuntru. Să te grăbeşti apoi, să-ţi scoţi inima la lumină şi, de bucurie, însuşi propriul tău drum să capete lumină. Iar tu să înveţi să te plimbi cu mine aşa cum, odinioară, mă plimbam şi eu în lumea copilăriei şi a viselor. Nu neapărat căutând sau cautându-te ci, pur şi simplu, simţind pulsul străzilor aglomerate întinzându-se până departe, în străzile minţii şi în amintiri, în ce va fi să fie şi în speranţe moştenite brusc, prin naşterea vreunui sentiment prea intens să-şi mai poata duce povara.

Euthanasia gesturilor nu poate duce la purificare sufletească... poate doar, arunca mult mai departe până şi cel mai necinstit gând în ale vieţii. Să tot mergi pe drumuri fără să te opreşti nu înseamnă să-ţi oboseţti inutil trăirile.

E greu cu lumea împotrivă. E şi mai greu cu raţiunea împotrivindu-se inimii.

Mai greu de atât, cu ani mulţi în spate , pe alt drum şi totuşi, de ce această nouă şansă ? Sau să-i zicem, nouă incertitudine, vremelnică indecizie a realităţii fără de care nu ne-am fi trezit aşa repede ?

Necesitatea acută a sufletului stigmatizat tinzând spre iubire pare să capete sens. Doar să ştii să împaci asertiv lumea ta cu lumea noastră.

Este posibil să crezi în timpul de azi, în imemorialitatea clipei de adineauri, când erai lângă mine şi în prezentul tangibil, cum spuneai. Fără de care nici sufletul nu putea înfiinţa dimineaţa în alte surâsuri.

Dacă revezi vechile idealuri şi le suprapui cu cele actuale, pe undeva simţi că e mult mai bine şi te simţi mai sigur pe tine, pe forţele unui nou început, gândindu-te că te aşteaptă cineva şi că acel om nu este doar un paravan pentru ceilalţi... este fiinţa care să schimbe ziua pe zile, noaptea pe nopţi, timpul pe ani mulţi, spre veşnicie... o fiinţă nevăzută la prima vedere."

Oana Rovenţa-Micu alias Jamilla, aici.

ps: preluarea scrierilor fără acordul meu nu sunt permise. Unele au fost punblicate, altele sunt în curs de publicare.