PARFUMUL

Nu, nu ma refer la PARFUMUL lui Suskind, cartea aceea absolut fascinanta, pe alocuri mistic-intunecata, cu aer de lume haotica dincolo de noi...

Nu, nu ma refer la PARFUM DE FEMEIE, acel film cu Al Pacino, superb de altfel caci m-a facut sa revad cu priviri pe care le credeam pierdute...

Nu, nu ma refer la parfumul unic al fiecaruia dintre noi, al vietii sau mortii, al lumii de zi cu zi care ne poarta spre avataruri, printre amintiri si clipe din viitor...

Nu, nu ma refer nici la parfumul cunoscut al unei case, al unui om, al gandului ca ieri ai fost cumva si azi esti altfel... mai bine si, totusi, regasita printre drumuri...

Da, ma refer la parfumul sufletului meu, dat de fiecare dintre voi, cei care ma cautati zilnic aici si imi lasati ganduri bune, dar si cei care fac parte direct sau indirect din viata mea, care ma slefuiesc, vrand sau nevrand, zi de zi, printre nervi sau zambete, printre a sti ca sunt si ca voi mai fi, desi inainte timpul ma tragea de maini.... la parfumul zmeurei aduse mie astazi, de stapanul inimii mele (primele zmeure din ultimii doi ani!), pe care am mancat-o cu o pofta nebuna, nebuna si cu bucuria unui copil care redescopera clipa!

Da, ma refer si la aprfumul meu preferat!!! Sunt pur si simplu omul care a invatat sa traiasca si prin (nu numai printre) arome, sa simta, sa "auda" cu ele, pe langa culori, dansuri orientale si alte pasiuni ale vietii mele.

Parfumurile mele preferate in acest moment sunt Black Code de la Armani, Light Blue de la Dolce&Gabanna, Kenzo Flower de la Kenzo, Bright Crystal de la Versace, Angel de la Thierry Mugler, L'eau par Kenzo de la Kenzo, Rush de la Gucci, Chance de la Chanel (parfumul preferat al Laurei!) si, mai ales, dar mai ales, Allure Sensuelle de la Chanel.

Nu e vorba neaparat de brand, ci de aroma irecognoscibila de obicei, a simturilor alergande pe piele.... pana la ochii pierduti in departarile fiintei!!!

Astazi, dupa ceva timp de cand nu am mai iesit in oras, printre atatea drumuri si alergaturi etc etc eeeetc..... stapanul inimii mele m-a scos in oras sa papam. De la cartofi prajiti, pizza si salata, am ajuns la cineva care adusese lucruri de afara si m-am pricopsit cu un parfum Light Blue. De cand nu il mai aveam... uitasem cum e!!!! Stiam ca ador multi oameni, multe sentimente si multe lucruri pe lumea asta, dar zau, uitasem sa plutesc.

Abia astept sa fac rost de Allure Sensuelle, indiferent cat o dura (stiti cum e cu banii, lol!).

Ati zice ca par materialista, ins apur si simplu traiesc si prin arome.Am invatat sa traiesc prin mici placeri (nu de o clipa), mai simple sau nu, ceea ce nu pot auzi. Sunt dependenta de parfumuri, de arome si, mai mult ca orice, ma fac sa simt ca traiesc, pe langa a gati, a munci, a scrie, a alerga cu treburi, pe langa culori si haine, muzica si machiaje si nu numai (nu mi-ar ajunge 10 mii de pagini!!)... iubesc atat de mult viata in acest moment incat imi vine sa plang.

Tu, tu ce parfum cauti in sufletul tau? Stii cum sa vezi ceea ce simti?

Jamilla !!!

ps: Jam va daruieste astazi un trandafir mai aparte, toate gandurile mele bune si va multumesc pentru rabdare... o sa mai dureze putin pana ma reglez cu treburile (mai am de terminat zugravitul, apoi curatenia, alergat dupa perdele si alte din astea pt casa etc)

ps2: scuze pt lipsa diacriticelor, scriu de la laptopul altcuiva, inca nu se poate sta la mine acasa.

PE URME DE POVESTE

UPDATE: O să mai absentez câteva zile, efectiv am casa cu fundul în sus, căptuşim pereţii pt la iarnă (nu eu, ci nenii muncitori, lol)... e vraişte. Ştiu că aţi fost prea răbdători şi vă mulţumesc... nu pot decât să-mi cer scuze pt absenţă. Nu sunt scuze ieftine, sunt până peste cap cu treburile. Iar săpt viitoare plec până la Buc pt nişte analize de rutină. Ne reauzim cât mai curând, sper!! Mulţumesc Isabellei, Elisei, Elenei, Corei, Anei, Nassimei, şi celorlalţi care nu-mi vin acuş în minte, pt răbdare şi pentru că sunt. Vă pupă Jam. (Nu mă certaţi că de la serviciu nu mai intru pe net, să vă spună Elena, m-am tâmpit aproape zilnic pe teren cu cazurile, dar măcar am slăbit un pic, ha ha haah)

... LAUREI DAMIAN, plecată în calea îngerilor...

... greu mai ştiai înspre ce zări vrei,
alinare nu voiai doar lumină...

căutătoare de aur pe urme de poveste
lacrimi nu învăţaseşi să-ţi faci ca zestre...

zâmbeai mai blând,
neştiut lumina era cu noaptea în zări
în umbra unui copil...

şi timpul tău nu-ţi legase braţele de soartă.

ps: poezia face parte din volumul "Înger de octombrie" , scris de subsemnata în memoria Laurei, o dragă prietenă... nu este permisă preluarea fără acordul meu (sau plagiatul) .

REDAU TĂCERII GLASUL

“Redau tăcerii glasul” este numele uneia dintre cărţile publicate de mine. În ea vorbesc despre tăcerea dinăuntru, despre lupta permanentă cu propriul suflet şi cu viaţa, cu dragostea şi cu ura, despre depăşirea limitelor… a auzi altfel, prin corp, stări, prin timp.
Exact în acest moment, a reda tăcerii glasul, este pentru mine stare de fericire. De ce? Pentru că ştiu cum să cheltuiesc energie în folosul meu, deşi de cele mai multe ori, o folosesc în detrimentul meu.
Pentru că încă învăţ valoarea vieţii, aparent dramatizată în necunoaştere. Mi s-au dat mereu şanse, până am învăţat cum să aflu de ce şi pentru ce.
Redau tăcerii glasul, ca să pot privi ziua de mâine cu încrederea clipei şi cu privirile mele de mână, cu curajul de a-mi încălca liberul-arbitru spre împlinire şi în dorinţa paşilor dincolo de nori (cu gândul...!)
Redau ochilor mei privirea dinainte, conştiinţa mersului grăbit spre a da şi a primi, dar mai mult a da.
Sunt ce sunt, şi sunt cu tăcerea în braţe, fără frică, am mulţi prieteni, am pe cei dragi aproape, am iubitul mereu lângă mine, vă am pe voi, mă am pe mine însămi şi îmi aparţin cu desăvârşire.
Redau lumii spaimele mele dinainte, temerile şi, în acelaşi timp, dorinţa de a şti. Îmi rămâne totul, pentru că îmi apreciez stima de sine (deşi sufletul de multe ori îl încarc pe nedrept) şi preiau controlul în faţa clipei, dar lăsându-mă purtată de voi, cei pe care îi întâlnesc înb calea mea!
Aveţi curaj să redaţi propriei tăceri glasul? GO ON!
Jamilla!
ps: vă las în compania a ceea ce ascult acum... Santana este unul dintre favoriţii mei. Şi conştientizez tot mai acut că, deşi nu aud foarte bine, aud bine şi aud cu toată fiinţa mea, şi cu mâinile, corpul, sufletul, tot! Simt.

For my boyfriend...

UPDATE: de la inimă pentru o inimioară ... cea a Alexei... citeşte aici! Un simplu apel telefonic...! http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/06/11/fetita-cu-chibriturile/. Chiar şi 2 euro pot ajuta!!!!! Să ajutăm fetiţa să se bucure de cei 4 anişori pe care îi va împlini pe 4 iulie!
Şi aici, despre Loredana, nu a mers şi nu va merge niciodată, are nevoie de un cărucior electric: http://www.cabral.ro/despre-altii/802/fa-cadou-un-zambet#respond

...with love...!
Pentru că mă iubeşti dimineaţa şi seara, pentru că sunt cum sunt lângă tine.
Pentru că învăţ să mă redescopăr iubindu-te, pentru că eşti.
Pentru că nu intru în contradicţie cu mine însămi când sunt lângă tine, pentru că, în zilele proaste, nervii mei merg bine lângă ai tăi iar în zilele bune, mereu găsim o cale să fim noi înşine...!
For you, my R. !
Jamilla!
*****
A SONNET OF SONNETS, from Monna Innominata, by Christina Rosetti:
"I wish I could remember that first day,
First hour, first moment of your meeting me,
If bright or dim the season, it might be
Summer or winter for aught I can say;
So unrecorded did it slip away,
So blind was I to see and to foresee,
So dull to mark the budding of my tree
That would not blossom yet for many a May.
If only I could recollect it, such A day of days!
I let it come and go
As traceless as a thaw of bygone snow;
It seem'd to mean so little, meant so much;
If only now I could recall that touch,
First touch of hand in hand--
Did one but know!"

Mergând alături de TIMP

UPDATE: te poţi lipsi de 10 ron? Atunci opreşte-te o clipă şi citeşte aici, poţi dona pentru Raluca şi Alexia Mihai: http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/06/05/ne-inaltam/. Mulţumesc!

Ai încercat să-ţi prinzi propriul timp şi nu ai reuşit, nu-i aşa? Pentru că, de cele mai multe ori, este necesar să mergi împreună cu timpul tău mai departe, nu contra lui. Am învăţat-o recent, pe pielea mea şi am ales. Nu-mi mai pedepsesc speranţa uitând!
Îmi doream deseori să fac călătorii în timp… Acum încerc o călătorie în propria mea lume interioară, sunt surprinsă de ce aş mai putea găsi… lucruri şi evenimente demult uitate, amintiri frumoase sau urâte (dar toate contează, căci prin ele ne formăm drumul!) … lumi din copilărie pierdute printre orele care trec prea repede… oameni care au fost şi nu mai sunt, sau care sunt dar nu mai ştiu că sunt , college din facultate, mentorii mei din studenţie… sau cărţi şi momente de secunde, dar atât de esenţiale!
Încerc să nu mai văd prezentul ca pe acum-ul intangibil care ori mă scoate din minţi, ori vreau să treacă repede (şi apoi, îmi pare rău…!), ci ca pe un interludiu, bucurându-mă de el ACUM. Îmi minţeam dorinţele, dar nu-mi mai mint propriul timp.
Îmi tremură deseori mâinile gândindu-mă ce aş putea face să recuperez timpul pierdut! Mi-am zis dimineaţă: „Ia gândeşte-te ce ai putea face să îţi valorizezi timpul care vine, următoarele clipe, lasă-le să pătrundă în lumea ta, lasă-te purtată pur şi simplu de ele, îndrăgostindu-te de curgere, atât de simplu! Nu-ţi mai fă din trecut o religie care te strânge de gât…lasă-te purtată şi simte!“. De la vorbă la fapă nu mai e atât de greu, dacă TE ACCEPŢI PE TINE ÎNSĂŢI exact aşa cum eşti. Îmi iubesc acum şi defectele în egală măsură cu încântarea calităţilor.
Experienţa timpului poate să-ţi producă şi ţie deşteptarea altei senzaţii, a altui eu, cel din adânc... în acest moment mă simt atât de împăcată cu mine însămi (uitasem cum e!), dovedindu-mi că puterea propriei mele lumi ţine nu de faptul că vreau să trăiesc mai mult sau că vreau să-mi împlinesc cele mai arzătoare dorinţe, ci de faptul că încerc să-mi accept propriul timp ca pe un prieten! Iar oamenii dinainte care mă supărau, nu mă mai afectează acum, deoarece cu siguranţă nu vor face parte (dacă voi învăţa să trec pe lângă ei cu detaşare) din viitorul meu ca om...! Refuz tăcerea din singurătate, vreau înţelepciunea timpului.
Îmi dăruiesc mie însămi puterea timpului, o accept ca atare şi merg alături de ea pe drumul ales, rămânând EU.
Simte, pur şi simplu, nu mai amâna să trăieşti!!!
Jamilla!

ALFIE

UPDATE: Te poţi lipsi de 10 ron ? Atunci uită-te aici, te rog, este vorba de Beatrice Anghel, o fetiţă superbă cu şanse la viaţă!!!: http://sminchy.wordpress.com/2008/06/04/beatrice-a-gasit-oameni-inimosi-le-urmam-exemplul/

Nu, nu mă refer la filmul cu Jude Law. Alfie este căţeluşul meu!

L-am primit ieri, la prânz (surpriză la care a participat iubitul meu) şi este un scump şi jumătate.

Alfie este negru, creţuliu, ochişori albastru indigo. Alfie nu m-a lăsat să dorm aproape toată noaptea. Are aproape 2 luni iar zorile m-au găsit cu Alfie în coşuleţul lui la mine în braţe. Sunt chioară de somn (şi sunt la serviciu!!!) dar sunt fericită.

(Elena, vezi, mi-am revenit!!!!! Şi ai avut contribuţia ta şi tu!)

Alfie e exact ca un copil mic. Plânge dacă plec de lângă el. M-am spălat pe dinţi azidimineaţă cu Alfie cocoţat pe picioarele mele. M-am machiat cu Alfie trăgând de degetele mele mari de la picior. Am plecat la serviciu cu inima strânsă, lăsându-l pe Alfie cu bunicul. Am sunat deja de 2 ori până acum, acasă, lol!

Alfie mi-a reamintit de ce trăiesc, de ce iubesc, de ce a trebuit să mă închid în carapacea mea pentru a reveni la zâmbet şi viaţă, pentru a aprecia ceea ce am deja. La ce bun să mă mai enervez pe ceea ce nu se merită, dacă uit cum să trăiesc?

Am simţit în numai doua zile o mie şi una de senzaţii. Răspunzătoare pentru binele lui dar şi pentru al meu. Responsabilă de zâmbetul altora, dar şi de al meu. Bucuroasă de îmbrăţişările celui drag, dar şi de cele pe care le ofer eu celor dragi. Zâmbitoare, cu astfel de prietene lângă mine.

Trăiesc. Cel mai frumos zâmbet de astăzi!

Jamilla!

ps: Isabelle, Deea, Elisa, ELENA, vă îmbrăţişez!!!!!

pps: fotografia este de pe net, nu am apucat să descarc pozele din tel, dar Alfie este absolut leit cel din fotografie, inclusiv cu petele albe.

o melodie pt voi: