Schimb ceva în sufletul meu, încerc să schimb ce a fost rău câteodată, în ce va fi mult mai bine. Peste 3 săptămâni o să fiu aceeași și, totuși, alta. Cu un an înainte, cu un an câștigat la bilanț, pierdut la experiențe, câștigat la dimineți, pierdut la timp.
Cei dragi știu că sunt complicată și totuși, atât de simplă în felul meu de a fi.
Văd în ziua de mâine un punct de reper pt Oana din viitor și văd în ziua de ieri Oana care vreau să mai fiu.
Am trăit unele zile fără să știu ce înseamnă a trăi, mi-am bătut joc de timpul atât de prețios nevrând să fac nimic, alteori am făcut prea multe și totuși, atât de puține, chiar într-o singură zi până mi-a venit rău. Și aș mai fi făcut, chit că era vorba de lucruri atât de mici și simple, dar atat de importante în ele însele.
Zâmbetul meu către mama și gestul de a-i duce prăjituri seara la televizor. Și multe altele, mici și mărunte, dar ale noastre. Deși mă mămoșește și protejează și acum de mă scoate din minți, e MAMA și e cea mai mișto. Deschisă la minte, tânără în suflet. E MAMA.
Un pupic către bunicul care, deși nu mai e demult bunicul cum îl știam, deși mă mai enervez (uitând că e bătrân și are o vârstă), e bunicul meu și îl iubesc. Și cel mai mișto, când fac eu masaj anticelulitic, de regulă de 2 ori pe săptămână, o oprește pe Simona de fiecare dată și face și el masaj, dar medical - pt picioare -. Chestia e că vrea masaj săptămânal și sincer, rar am auzit de bunici de 85 ani să vrea masaj. Și să mai și stea cuminte fără să comenteze.
O îmbrățișare și un pupic pentru tati. TATA. Fără el nu fac cartofi prăjiți sau friptură. Fără el nu aș fi căpătat obiceiul de a citi ziarele dimineața, zilnic. Și multe altele. A răbdat câteva luni cu subsemnata în mașină până mi-am căpătat mai multă experiența în a șofa, oricând vreau, zi sau noapte.
Radu. Perechea mea. E totul. E ZIUA ȘI NOAPTEA MEA, E ZÂMBETUL MEU DIMINEAȚA.
Ar fi o mie și una de cuvinte de spus, dar cuvintele nu ajung niciodată, ca și faptele, de multe ori sunt de prisos.
Și totuși, sunt viața mea.
JAMILLA!!!!
