Efecte ale divorțului la copii

• Divorțul în societatea actuală este mai mult decât răspândit.
• El nu mai apare ca un eșec, ci ca o soluție și un început pentru o viață mai bună. Dar doar în cazurile bune/fericite, dacă mă pot exprima așa, în cazurile în care persoana care divorțează scapă de abuzuri și alte le asemenea. Cu toții știm că există atât consecințe pozitive, cât și consecințe negative, la toate nivelele, pentru un copil și nu numai (psihologic, comportamental, material etc).
• În timp ce părinții au motive reale (sau nu, în anumite cazuri, mai rare ce-i drept) pentru separare, copiii, în special cei mici, înțeleg arareori aceste motive și, de cele mai multe ori, încep să-și pună întrebări, cărora nu le vor putea da un răspuns dacă nu vor fi ajutați să o facă. Copiii, dar și adolescenții capătă o serie de probleme derivate din divorțul părinților dar, în general, părinții trebuie să le explice motivele și, mai mult decât atât, să nu-i facă să se simtă vinovați, ori mijloc intermediar între ei, ca mamă și tată. De asemenea, profesorii sau alte persoane implicate direct sau indirect (rude, prieteni apropiați etc) în viețile acestor copii, joacă un rol important în astfel de momente.
• Efectele se pot observa direct sau indirect în comportamentele și conduitele pe care un minor le adoptă (irascibilitate, hipersensibilitate, performanțe școlare și sociale scăzute, acte deviante/delincvente, identificarea în privința rolului sexual, distanțarea între ei și conflictul părinților până la distanțare societală, devalorizarea modelului parental, stimularea și dezvoltarea agresivității personale, stigmatizarea, automutilarea, depresia ș.a.)
• În societățile/comunitățile tradiționale există tendința de stigmatizare a copilului ai cărui părinți divorțează. Stima de sine a acestuia devine cât mai scăzută, inclusiv funcționarea/dezvoltarea sa sub toate aspectele. Nu va ști cum să facă față extinderii rolurilor (mai ales când există frați mai mici) sau distribuirii sarcinilor parentale, dacă părinții nu cad de acord și, mai important, dacă nu este ajutat.
• De cele mai multe ori, se întâmplă ca un copil să plătească pentru greșelile părinților. Din păcate.

Și aș putea continua la nesfârșit. Ce am scris mai sus, am spicuit cât de rezumativ am putut, dintr-o lucrare a mea din timpul facultății. Cine are nevoie, sugerez și bibliografia aferentă.

Întâlnesc deseori la serviciu cazuri de copii care vin cu dosarele părinților (în general, ale mamelor), părinții fiind divorțați și, pe lângă povara deja existentă a divorțului, acel copil/adolescent poartă și povara bolii părintelui în grija căruia a rămas. Este îngrozitor și devin extrem de încărcați. ;Maturizați precoce, pentru ei copilăria nu există/nu a existat. Din păcate, nu se pot face prea multe. Dar măcar m-a făcut să mă hotărăsc să scriu și informații din literatura de specialitate și din experiența a unui asistent social, implicit a mea, dat fiind faptul că mă confrunt cu cazuri clare și reale, zi de zi.

Numai bine tuturor și aveți grijă de cei dragi. Alții nu au parte de cei dragi.

Jamilla!!!