duminică, 9 octombrie 2011

LITTLE BLACK DRESS

(articol publicat pe 9 nov. 2010 pe redwind.ro )


Micuța care te scoate din încurcături, mai ales când ai o ocazie și nu ai nimic altceva la îndemână să fii elegantă, finuță și –de ce nu?- sexi. Care te face să zici, uau, chiar pot fi şi eu încântătoare.

Va fi întotdeauna în tendințe. A fost ieri, este azi și va fi și mâine. E nemuritoare, așa cum se zice că ar fi și sufletul. Dar e și pretențioasă. Dacă nu o respecți, îți înfige încrederea într-un cui pe peretele rușinii din gândurile altora.

Este o rochie de seară, de cocktail sau, pur și simplu, balsamul atitudinii când, efectiv, nu știi în ce să te îmbraci, iar ocazia nu este deloc de neglijat. Sau este orice ocazie, pur și simplu. Cu atât mai mult, tu va trebuie să nu uiți să îți iei pe tine inclusiv stilul de a o purta. Este indispensabilă oricărei garderobe, mai devreme sau mai târziu îți va uimi atitudinea și îți va da valoare privirii altora. Îți va pune pe tavă gesturile/privirile cele mai dorite sau te aruncă în cel mai negru coșmar.

Regula ei este simplitatea. Dar această simplitate ascunde cele mai extravagante atitudini. Că o accesorizezi sau nu, micuța rochie neagră îți va reaminti să nu încetezi să te simți importantă mai întâi în proprii ochi. A învăța eleganța nu este a prelua little black dress ca pe propriul guru, dar este a evolua în atitudine și în creșterea self-esteem-ului (stimei de sine). Este despre a lăsa la ușă gândul că nu știi cine ești în acel moment. Ori știi, ori stai acasă.

Little black dress s-a născut în 1920, ca idee, dar a fost definită și performată de Coco Chanel în 1926 (ca obiect vestimentar purtabil în orice moment al zilei) și, în timp, a suferit o serie de transformări, azi existând mii de modele, aplicabile gustului fiecărei femei. Deși în 1960, tinerele preferau varianta scurtă a rochiei, cu timpul s-a accentuat și importanța celei lungi, potrivită –mai ales- pentru așa numitele femme fatale. Eu una, prefer varianta scurtă

Little black dress nu are puține de oferit. Trebuie să știi să o purți, să-ți lași acasă în dulap frustrările corpului și disconfortul emoțional al cotidianului, trebuie să-ți implementezi atitudinea de învingătoare și să nu-ți mai faci griji de ceea ce vor simți&vorbi alții. Trebuie să o privești ca pe o prietenă și ca pe colacul de salvare în situațiile inopinate. Totuși, nu e de glumă cu little black dress. Trebuie să te simți în stare să o porți, nu e pentru cine trăiește gelozia față de viața și scopurile altora, față de aspectul și atitudinea altora, căci vei da clar faliment în proprii ochi şi propria viaţă.

Ca indicator al încrederii în sine (chiar și acolo unde e scăzută) și ca mare punct de referință în eleganța care nu se demodează niciodată, această little black dress este incomparabilă, nu va fi vreodată la fel, poate începe o zi într-un fel și finaliza noaptea în alt fel, reamintindu-ți ție, purtătoarei că, dacă lași superficialitatea la naftalină, vei câștiga foarte mult în gesturile celorlalți și le vei absorbi timpul. Că, dacă eștu tu însăți simplă în gesturi și sentimente, devii complexă în solvabilitatea clipei. Că, dacă te joci cu purtarea acestei little black dress, există probabilitatea să devii victima propriei atitudini. Să dai cu capul de pragul de sus de abia te mai vezi pe urmă.

Dacă nu ești responsabilă pentru ceea ce ești, atunci little black dress nu e de tine. Nu e pentru cine vrea să pară altceva decât este. Îți poate da senzația asumării prezentului, dar îți dă și niște palme peste față, inclusiv în fața unui bărbat.

Sex-appeal-ul este este un must-have pentru oricare dintre noi, femeile, dar și un mesaj subliminal care poate face asocieri între ce exprimi tu ca femeie în acel moment, și între scopul și ocazia respectivă. Stilul ei costă puțin sau mult, în funcție de branduri sau de no-name. Dar sentimentul purtării ei costă al naibii de mult în ochii tăi ca femeie. Poți transmite semnale că ești gata să-ți negociezi plăcerea clipei și responsabilitatea unei conversațșii reușite. Că ești gata să faci impresie și să-ți ascunzi în accesorii felul de a fi, astfel încât să fii descoperită cu uimire de cel/cei pe care vrei să îl/îi impresionezi.

Te ajută la serviciu, la o nuntă, la un prânz, la club, te ajută mereu. Învață așadar, să o respecți, să-I înțelegi unicitatea și să -ți transformi în prietene însăși gândurile cele mai negre. Căci contrastează definitiv cu little black dress. Şi te ajută să nu pleci cu bocanci în picioare, în situaţiile de criză.

Învață să-ți previi eșecul așteptării de la acea ocazie, cu o little black dress. Dar acceptă-i, de asemenea, stilul elegant, căci te va ghida în lumea altor ocazii. Poți arăta bestial și poți crește în tine. Poți fi tu pentru tine, și alta pentru cei din jur. Cu ea nu poți greși, dar tot cu ea poți trece neobservată, dacă uiți s-o scoți în evidență și uiți ce te motivează în lumea personală, căci calea către succes îți rescrie comunicarea în fața plăcerii. A oricărei plăceri, având pe tine o little black dress.

Atenție, nu te uita pe tine în ea, purtând-o nonstop, devii plictisitoare și insolentă, poate chiar arogantă în a asculta punctele de vedere ale altora și a-ți trăi propria viață.

Fii cine ești tu!


Oana Roventa Micu

John Galliano

(* articol publicat pe 19 decembrie 2010 pe redwind.ro )


Lui i se aplică celebra –fashion is obsession– (de pe Fashion Tv), doar că, pentru el, puterea vieții vine din influența limbajului său vestimentar în modă.

Galliano alege mereu altceva în fiecare sezon, față de omologii săi în domeniu. Frapează prin culori puternice, saturate, şi o vigoare a formelor, învățând în permanență jocurile succesului prin marea sa regulă: nu încetează să se joace niciodată. Adept al asimetriilor de orice fel, elaborate prin accentele teatrale, dramatice, în stilul desuet și boem al anilor ’50, își păstrează vizionarismul prin tenta modernă/excentrică. Glamour, street style, urban-chic, playa, theatral, toate le regăsești la el. Și încă mult mai mult de atât.

În majoritatea show-urilor sale, Galliano şi-a demonstrat veleităţile de regizor, actor, jucător de șah în piesa propriei vieți, transmontarea vechilor timpuri prin cele actuale, readucând în prim-plan imaginația și carisma sa, pasiunea pentru vestimentație și trăsăturile a tot ceea ce este feminin. De la jocul de rol cu personajele Charlie Chaplin şi Buster Keaton până la imprimeuri sălbatice, florale, avangardiste, șpoate prea futuriste pentru gusturile celor cafre nu îl înțeleg dar îl aclamă, chiar și numai în secret, JG dă filosofiei sale de viață un accent melodramatic, de neînțeles pentru majoritatea, atrăgând mereu viziuni oculare de impact. Utilizează inclusiv personaje de desen animat în eprimarea viziunilor sale.

JG e genial și vizionar. Inventează roluri unor accesorii destinate cu totul altor chestii. Pălăriile, costumele, jambierele, mustățile, aplicații diverse, machiaj de teatru și multe altele, toate astea contribuie la a evidenția calitatea sa: rezistă în timp și mereu lasă loc de interpretări. Mereu trebuie să citești printre show-urile sale. Te poți trezi cu cravată pe post de brățară, cu jambiere la pantofi sau, simplu, cu fluturi pe post de perucă, pe lângă curele pentru talii cambrate, dar curele atât de stridente, că tocmai aici e frumusețea nelalocul ei.

Juan Carlos Antonio Galliano Guillén este pe jumătate gibraltarain și pe jumătate spaniol. S-a născut în 1960. După ce a absolvit la 24 ani Colegiul de Arta si Design St. Martin din Londra (unde se mutase împreună cu familia sa la 6 ani) cu o colecție inspirată de Revoluția Franceză, își croiește drum către succes și apreciere, întâi printr-un boutique londonez care i-a cumpărat colecția de absolvire, apoi în 1987, 1994, 1995 și 1997 (ultima oară împreună cu Alexander McQueen) a fost desemnat British Designer of The Year. Își mută pasiunea pe scena Parisului din anului 1990, motivat de anumite eșecuri pe scena londoneză. La Paris ajunge în 1995 director artistic al Givenchy (când conglomeratul de lux leader in lume LVMH -Louis Vuitton Möet Hennessey- a ales Galliano, atât pentru Alta Moda cât şi pentru Pret a porter -Haute Couture e Ready to Wear -) apoi al Christian Dior. În 2000, Galliano revoluționează din nou lumea modei cu o colecție – „Clochards” („Vagabonzi”), de o ingeniozitate simplă dar excentrică (sublimă prin sursa inspirației – după propriile declarații, imaginile zilnice din cele 40 de minute de jogging matinal). Din 2001 el devine si responsabilul imaginii parfumurilor Dior iar colectia prezentata in 2007 la Palatul Versailles, creata special pentru aniversarea a 60 de ani de la infiintarea casei de moda Dior, a șocat încă o dată în mod pozitiv prin ținutele, inspirate de operele unor pictori celebri precum Picasso, Renoir, Degas, Goya. Nu mai vorbim de colaborările pentru Evita –cu Madonna în rol principal, sau de colaborarea cu Kylie Minogue, Cate Blanchett, sau chiar lady Dy (a creat o haină “blu marino” pentru Principessa de Galles, care a îmbrăcat-o la deschiderea expoziţiei pentru aniversarea de 50 ani a casei Dior la Metropolitan Museum of Art din New York), Taylor Momsen etc.

Cea mai nouă colecție prezentată la Paris a uimit printr-o notă și mai dramatică, mai ales că machiajul manechinelor a completat imaginea de ansamblu a ținutelor surprinzătoare prin nuanțe stridente, combinații diverse și multă transparență epatând febril. Iar pentru Crăciunul lui 2010, JG a realizat o fantezie subacvatică prin designul bradului de Crăciun pentru hotelul de lux londonez Claridge’s (citându-l, cu — corali roz, cai de mare, anemone și meduze, toate strălucind ca pietrele prețioase și plutind printre frunzele de argint–).


JG e dependent de el însuși, acționând în concordanță cu propriile sale idei și propriul mod de viață. De viață.


Oana Roventa Micu