Laurei Damian, cu dor!!!!.... pe vremuri ne întrebam amândouă, multe.
Acum, ea e dincolo de îngeri. Întrebările mi-au rămas mie, bucuria ei mi-a rămas amintire.
Vă pun o scriere din 2007, inspirată dintr-o discuție cu ea, referitoare la o poveste de dragoste și răsfrângerea trăirilor unuia asupra celuilalt. Am regăsit scrierea pe pagina mea de pe poezie.ro. și am simțit nevoia să o recitesc.
Jamilla!
_____________________________________________________________________________
Când apare un nou drum, un nou sens...
Întrebarea este dacă ai curajul să rişti aşa cum îndrăzneai cândva...
Ar trebui să încetez în căutarea imperfecţiunii tale. Imperfecţiunea este în mine perfectă în mod paradoxal, întoarcerea la sentimentul iubirii făcând posibile, totodată, sângerările tale în sufletul meu.
Emoţia intensă m-a structurat iarăşi în percepţii invizibile celorlalţi, accesibile ţie şi astfel, te-am lăsat să mă vezi cum sunt.
Ar trebui să-ţi laşi emoţiile şi întunericul să mă surprindă în tăcere, ca să pot simţi lumina... să le pot desfiinţa bucată cu bucată şi pe mine să mă reîntregesc.
Nu e fugă de tine ci de ceilalţi, de confruntări dureroase căci, trebuie să recunoşti, luxul redescoperirii costă multe şi tocmai aceste costuri fac jocul viitorului.
Pur şi simplu, fără gândul la un bilanţ al vieţii.
Oana Rovența-Micu.
3 comentarii:
Emoţionant, Oana! drame, trăiri, sensibilităţi, iubiri, poezii, toate fac parte din noi, din viaţa noastră, pt. noi, şi pt. împlinirea noastră. Ceea ce l-a tine s-a şi înfăptuit, deja, cumva. Frumos! Cu respect,
Silviu psihologu'
@Silviu, eh, sigur stii cum e cu feeling-ul, mai ales la amintiri :)
Ps Silviu, nu stiu daca ceea ce face un om / alege sa simta etc in viata e musai pt el insusi sau pt ce vrea el sa fie :D
Trimiteți un comentariu