Love... is in the AIR. NOW!

Jamilla!!!

ps: Oameni buni, viata nu va asteapta. Nu mai amanati sa traiti. Daca nu acum, atunci cand? Vrei ceva, fa-o! (ma chinui sa imi ascult propriul sfat :D )

Moș Ene

Bre, mi-e somn al dracului dar mai ciudă mi-e că e deja 9 pm și simt că nu făcui tot ce se putea face astăzi.... și corpul mă trage către pat, mintea îmi spune să raționez, iar inima și sufletul urlă: wake up, mișcă-ți fundul și acționează!!
Astăseară o să ascult de corp, mâine e vineri -deci până luni ascult de inimă :-)))))))))))))))
Ce mișto trebuie să fie să te doară tam-nisam -la banană- :-)
Ce mișto trebuie să fie dacă aș alerga eu timpul, nu el pe mine. Asta e crucea mea :-)
J.!!!

Revelația de dimineață

M-am trezit al dracului de greu azi-dimineață la 5.40, căci trebuia să-i fac pachetul lui R. pt serviciu. Și mă chinuiam somnoroasă cu cașcavalul, cafeaua și alte cele... ...am mai dat și cu capul de ușita de sub chiuvetă când m-am aplecat (la mine nu există să nu mă lovesc vreodată în bucătărie) și.... m-a lovit. Făceam și înainte pachet. Tot cu toată dragostea și toate cele.

Azi ceva fu altfel. Simții pe deplin că SUNTEM AMANDOI fiecare pt celălalt. Nu o spun din cauza nunții. Nici vorbă, nu hârtia sau biserica te face.

O spun din cauza senzației că nu era un automatism, ca alea când te trezești și te speli pe dinți sau mai știu eu ce.... chiar simțeam să fac, dar cu bucuria aia ca atunci când primești ceva, cu nerăbdarea și fluturii ca de început (și avem 5 ani împreună), ca și cum încă vreau să-l mai surprind. Și ce dacă bărbații sunt cerebrali și femeile emoționale? Ce dacă eu mai am fluturi și el a trecut de stadiul ăsta?Bine că îi am și că mi-e foame de privirea lui non-stop, de gesturile lui, de felul lui de a fi. Dacă nu acum, apoi când!?!?

Băi, mișto senzația. Și gândul mă duse apoi la mine. Nu îmi pasă că mă duc la serviciu, că am câteva sute de lei salariu acum pe criză, am acasă tot ce am nevoie.

Bre, nu-i lucru mare, dar e totul pt mine.

WAKE UP, copii, have a nice day!!!

Jamilla!!!

Îmi vând rochia de mireasă!!!

Rochița mea Tabrett - Maggie Sottero nu vrea să stea în dulap cu anii, nici la cutie în praf, vrea să mai fie purtată, e luminoasă, drăguță, al dracului de comodă și ușoară, e impecabilă (și curățată, de asemenea) și... pfoooaaaaaaiiii cum sună, ca la matrimoniale. Bleaaah, nu e bine. Sună ca aromele de sirop. Hmmm....

Atunci să încercăm așa: e criză, se aude!?!? Îmi vând rochia la preț de criză, 1500 lei (cunoscătoarele știu pe unde se învârt prețurile unei rochii mireasă MS, la care îți fac ochii ca girofarul... deci un preț mai mult decât rezonabil) și bașca, dau cadou accesoriile mele de mireasă, adică setul de accesorii Carla Brillanti (cercei, colier, brățară), tiara și voalul... cu perle, cum altfel!??! La nevoie, cadorisesc și poșeta de mireasă, pe care încă nu mă îndur s-o dau. Bineînțeles că e asortată :-))) Nah, e bine!??!
Cui nu-i arde de superstiții vizavi de perle sau vizavi de o rochie purtată deja (inutil să reamintesc că e impecabilă ... strălucește -îmi vine să râdddd!!!!- ca zâmbetul din reclamele blend-a-med) :-))))))) să mă contacteze :-))))))))
Tabrett a mea este ivory/vienna cream, exact nuanțele de pe siteul mamă , diferența între a mea și cea de pe site e că a mea are bretele, pt că nu m-a dotat mama natură cu un bust f. generos, doar nu le puteam avea pe toate (Doamneeeee!!!) (oricum, mi-a fost puțin cam mare/largă la bust dar în euforia nunții, NICI CĂ MI-A PĂSAT!). Ooooo, uitasem să menționez, are trenă și NU, nu s eîmpiedică nimeni în ea, doar are sistem de prindere, ca majoritatea rochiilor, sic-sic!
(Pentru detalii gen măsuri, lungime, mărime, poze cu mine mireasă etc etc, dați mesaj/comentariu și stabilim cum comunicăm :P)

Jamilla!!!!

:-)

A wonderful day

Ziua nunții a fost ceva de vis!!!! Nu am cuvinte sa descriu.... și da, am tras și vreo câteva crize de plâns, panică dar s-au remediat toate cu zâmbetul lui R. al meu și toți cei dragi aproape.
Mă puteți vedea aici.
De azi plec în vacanță, uraaaa!!! (apropo de luna de miere, nu am câștigat nici eu, nici R., a ramas undeva la mijloc destinația, plecăm la turci).

Jamilla!!!

De dragoste

R. doarme, ajunse din călătorie. Mă uit la el și știu. El e omul meu. El e drumul pe care îl vreau, lângă care rămân eu însămi. Culmea e că senzația e mai mult decât senzație, o știu mai mult ca oricând. Doarme atât de frumos, iar eu nu mă pot gândi decât la dimineața care va veni și la zâmbetul meu. Liniște existențială și de bine, liniște în totalitatea zâmbetului sincer. Asta sunt acum.
Știți senzația aia, când privești ceva/pe cineva, și știi pur și simplu, că privirea aia e o revelație în sine?
Sunt fericită.
Nu e de ajuns să privești, dar eu știu că, pentru mine, e de ajuns că ȘTIU DEJA unde este lumea mea.

Jamilla!

Fix 7 zile

Atât mai am de astăzi până la ziua cea mare. Și când mă gândesc ce semnificație are 7-le în lumea asta, în tot, nici măcar nu avem idee cât de recognoscibilă poate fi lumea prin ochii unui 7. Spunea Coelho într-o carte, -multe se pot întâmpla într-o săptămână-.

Da, am emoții cu carul, până la Dumnezeu și înapoi și singurul lucru care mă supără acum, este că sunt răcită de miercuri și nu îmi mai trece odată iar gâtul mă tot doare de aproape o lună, m-am cam săturat de sensibilitatea organismului meu. Mă îndop cu vitamine, calciu și D3, Theraflu și degeaba (nu prea am voie antibiotice). Da, fraților, știu că am imunitatea scăzută, dar trebuie să mă pun pe picioare!! Nu o să fiu un zombie leșinat în ziua nunții, asta e CLAR!

Rochia mea Maggie Sottero -Tabrett- e gata, mă așteaptă. La fel și săndăluțele, Anne Klein - Halima light gold/silver leather, voalul cu perle, accesoriile Carla Brillanti, tot cu perle.

Mă mai așteaptă și buna dispoziție, cheful de distracție, de a face atmosferă, emoțiile, gândul că voi fi mireasă (nu râdeți, doar știți că, pentru noi femeile, e ceva important încă din copilărie), nerăbdarea, așteptarea....

Soțul meu are emoții și el, deși alt gen. Știu însă că va ieși super bine, s-a implicat toată familia cu tot sufletul, am avut și avem sprijinul tuturor, inclusiv al nașilor, din plin!!! - eu bunăoară, am avut și o criză de panică/plâns de 2 ore săptămâna trecută- nici nu mă gândesc să devin Bridezilla (mă controlez, inspir, expir, ha ha :-)))) )

Nu mai rămâne decât așteptarea cu sufletul la gură, pregătirile, iarăși emoțiile - sunt varză, ce să mai!!!!

Printre toate astea, zâmbesc tâmp uneori, continuu, ireal, pierdută :-)))) M-am integrat în lumea asta prin felul meu și cu dragostea celor din jur. Îmi trăiesc sufletul fără discrepanța dintre timpul pierdut și viitorul câștigat, mi-am dobândit încrederea în propria bucurie și clipă. Nu mai știu să mă simt singură și îmi place al naibii! Nu fac altceva decât să fiu, pur și simplu, dincolo de copilul care eram și dincolo de omul care mi-ar fi plăcut să fiu, vreodată.

Cel mai mult îmi place ce simt, și anume cu toată ființa, că el, soțul meu, este omul meu. Simt că mă văd îmbătrânind lângă el, indiferent prin ce încercări ne va trece viața sau destinul. Indiferent cât derău poate fi uneori în viață, pe lângă bine, dar suntem noi amândoi împreună. (nu am să o dau în siropoșenii, stați liniștiți :) ). Asta înseamnă că învăț să ascult, pe mine, pe el, lumea fiecăruia, că învățăm să coexistăm cu toate cele.... înseamnă că mă pot redescoperi în fiece clipă alături de R.

Sunt eu, rămân eu, dar sunt totuși, alta!!!

Jamilla!!!

12 iunie

O zi extrem de importantă pentru mine, pentru noi doi și nu numai. Am devenit dna N.
Și nu mă refer la faptul că o hârtie ține dragostea a doi oameni, la mersul vieții, ci la curaj, la împărtășirea a ceva in 2, la EL PT MINE ȘI EU PT EL, NOI AMÂNDOI.

Zâmbesc întruna. Și mai am și o păcătoasă de diaree de câteva zile!!! Iar emoțiile m-au cam deșirat sâmbătă, la primărie. El a rezistat mai bine ca mine în privința aceasta!!! Dar ce de poze am făcut!! Ce petrecere faină ne-au pregătit cei dragi (familia și apropiații)!!!!! Momentul serii a fost înspre 10-11 noaptea, când Carmen a adus tortul, înconjurată de câțiva dfintre cei dragi, fiecare cu 2 torțe în mâini. Am lăcrimat pe furiș :-) Ce amintiri, ce seară... și încă avem de recuperat în privința odihnei....:-)

Revin :-)

J.!!!

Azi, acum, aici

Azi parcă nu miroase a primăvară, ci a ploaie de toamnă.

Azi sunt mai liniștită (dar pe de altă parte, din ce în ce mai stresată, acuș în iunie vine momentul X și în iulie momentul Y).

Știți nerăbdarea aia ca de copil, când știe că trebuie să primească ceva!? Așa și eu, dar știu și că primim exact ce dorim (câteodată), deci ar trebui să am grijă cu timpul și clipa și de ceea ce am. PENTRU CĂ HABAR NU AM SĂ APRECIEZ DELOC, din păcate. Și ăsta e stigmatul meu.

Oricât îmi doresc, nu mă pot alinia mereu la adevărul esențial al sinelui. Am vorbele mele fără glas, am dorința mea de mai bine, am mereu, dorința de a aștepta ceva. Acum, azi, bine ar fi să nu mai amân timpul.

Când aud de alții, suflete nemuritoare, zic că sunt o norocoasă, mereu am fost o protejată a sorții. Dar oare chiar știu!?!? Știm?!?!

Azi sunt simplu, eu, J.

,,A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare,,. (Nichita Stănescu)

ps: nu sunt tristă! Sunt doar intrigată că, până la vârsta asta, încă nu am învățat să mă autoeduc în privința propriilor adevăruri. Și mai am pretenția să-i înțeleg cu adevărat pe cei de lângă mine.

Trecut, prezent, viitor

Trecutul e expresivitatea ochilor mei.
Prezentul e când îmi pun ,,acum-ul" în brațele celor dragi, neuitând de mine.
Viitorul e, deopotrivă, spaimă și bucurie... un orizont care își menține abilitatea de a fi mereu, între neputință și curaj.

Toată lumea astăzi, la serviciu, polemiza inutil (inclusiv subsemnata!)pe tema reducerilor bugetare. Dincolo de astaa, prefer să rămân optimistă în pesimismul meu, cedându-i timpului propriile drepturi.

Cum zicea Petre Țuțea, "fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democrație".

Treaba e că degeaba nu rămân indiferentă, pentru că habar n-am cum să mă adaptez la schimbarea nevoii. Trecutul pare că devine viitor.

J.

ps: una peste alta, prefer să visez la ,,săptămâna de miere,, - de ,,lună de miere,, nici nu poate fi vorba!! (și da, ne-am răzgândit iar cu privire la destinația -de miere-)

Tăcere

Tac gândind vremea și nu soarele
tac gândind că nu știu să fiu cum trebuie.

J.