M-am trezit al dracului de greu azi-dimineață la 5.40, căci trebuia să-i fac pachetul lui R. pt serviciu. Și mă chinuiam somnoroasă cu cașcavalul, cafeaua și alte cele... ...am mai dat și cu capul de ușita de sub chiuvetă când m-am aplecat (la mine nu există să nu mă lovesc vreodată în bucătărie) și.... m-a lovit. Făceam și înainte pachet. Tot cu toată dragostea și toate cele.
Azi ceva fu altfel. Simții pe deplin că SUNTEM AMANDOI fiecare pt celălalt. Nu o spun din cauza nunții. Nici vorbă, nu hârtia sau biserica te face.
O spun din cauza senzației că nu era un automatism, ca alea când te trezești și te speli pe dinți sau mai știu eu ce.... chiar simțeam să fac, dar cu bucuria aia ca atunci când primești ceva, cu nerăbdarea și fluturii ca de început (și avem 5 ani împreună), ca și cum încă vreau să-l mai surprind. Și ce dacă bărbații sunt cerebrali și femeile emoționale? Ce dacă eu mai am fluturi și el a trecut de stadiul ăsta?Bine că îi am și că mi-e foame de privirea lui non-stop, de gesturile lui, de felul lui de a fi. Dacă nu acum, apoi când!?!?
Băi, mișto senzația. Și gândul mă duse apoi la mine. Nu îmi pasă că mă duc la serviciu, că am câteva sute de lei salariu acum pe criză, am acasă tot ce am nevoie.
Bre, nu-i lucru mare, dar e totul pt mine.
WAKE UP, copii, have a nice day!!!
Jamilla!!!
Un comentariu:
ce frunos trebuie sa fie ca dupa 5 ani sa mai simti acei fluturi in stomac...numai bine iti doresc.
Trimiteți un comentariu