Oooo, brad frumooos....

cu cetinaaaa-i.... albă!!

Anul ăsta am avut chef de brad artificial alb-albăstrui. Și, în general, sunt cu brazii naturali, dar na, avusei chef de ceva aparte. Dacă era după mine, îmi cumpăram brad... mov!!! Dar unde să găsesc eu așa ceva?!?! Eeeee....!

Mă încântă pregătirile de Crăciun și de sărbători în general, mă mănâncă palmele să umplu casa de decorațiuni. Ador să mă împiedic printre ele când sunt împrăștiate pe jos după ce le scot din cutie. Sunt o romantică incurabilă!! (Azidimineață, mergând la Irinuca să bem cafeaua de duminică dimineața, am plecat pe jos prin troienele de zăpadă și mamă-mamă ce zăpadă e aici! M-aș fi tăvălit prin ea (știți voi îngerașii ăia de zăpadă pe care îi poți face întins/ă pe spate și dând din mâini) până m-aș fi săturat dar teamă mi-era că, la ora 11 dimineața, femeie în toată firea, mă lua careva de evadată de la Bălăceanca. Azi-noapte m-aș fi jucat în zăpadă exact ca atunci când eram copil. Al meu, nici gând de așa ceva, el e cu căldura. Dar cu cine?!?! Mă duceam singură în grădină și mă tăvăleam, nu mă vedea nici dracu, dacă spre curtea mea nu dădeau geamurile unei clădiri de Poliție).

A nins ca în povești toată noaptea, spre disperarea celor care nu suportă zăpada, frigul (implicit spre disperarea apropiaților mei), drumurile greoaie, și spre fericirea subsemnatei!!! (Și uite așa, târâș-grăbiș, cu Ugg-urile mele haida- hai prin săpadă către blocul Irinucăi...și cum nu aud bine, normal că nu am mers prin mijlocul străzii pe unde mergea toată lumea -trotuarele troienite, vai mama lor... albe și frumoase!!! Mai mare fericirea mea!!!!- ... am mers pe trotuar, prin trotuar, cum vreți să-i ziceți. Mi-am tăvălit cizmulițele, am târșâit picioarele, am luat zăpadă în mâini!!! Dacă nu mi-era frică să nu fi făcut vreun maidanez pipi pe acolo -și până la urmă era zăpadă de pe stradă, nu din grădina mea!!!- ... cred că puneam și limba pe ea :-) )

Să revenim la brad. Eu ador brazii mai cu moț. Pentru că și eu sunt mai cu moț, spre disperarea apropiaților mei. Mi-a luat o oră să-l împodobesc, gândindu-mă așijderea, la clemența divină în disperarea mea de bugetară și, în același timp, la atmosfera sărbătorilor care îmi trezește inevitabil, pasiunea insațiabilă de viață. Nu suport brazii simpli, pentru că bradul meu, în casa mea, este o extensie a mea cu o ocazie anume. Este ocazia de a-mi înveseli încă o dată clipa, de a trata atmosfera de sărbători în familie ca atare, și de a mă raporta la credința din sufletul meu, cea care ia sentimentele așa cum sunt, care nu știe ce e aia resemnare.

Bradul meu alb e plin acum de zorzoane. Și știți ceva? Musai sclipicioase si vii. Nu, nu mă refer la kitsch-uri. Probabil ține de gustul și de felul de a fi al fiecăruia. Eu sunt mai împopoțonată, clar! Uitându-mă la fiecare globuleț pe care îl atârnam, parcă îmi simțeam ființa iubind timpul.

,,Pentru că nimic nu este mai puțin logic ca viața,,(Liviu Rebreanu) dar totul este logic când simți / trăiești în propriul stil. Nu trebuie să fie logic neapărat și pentru alții.

JAMILLA!!!