... în locul uşilor închise. Adevăr grăit-ai, Isabelle! Veţi citi la Isabela nişte rânduri superb de reale. Mi-ai deschis ochii azi, timul trece prea repede. Nu ştiu încă să mă bucur de el, darămite de visurile mele.
Deschizând şi eu o fereastră lumii, am închis alte uşi în mine. Deschizând o uşă, am închis alte ferestre. Destinul ni-l mai facem şi singuri, dar de cele mai multe ori, este scris. Într-un vis.
Găsesc mereu calea proprie în gândurile altora. În zâmbetul lui R. sau în îmbrăţişarea părinţilor. Îmi urmez un vis şi refuz altele.
Sunt, sunt acum, mâine poate voi fi altfel. Şi încă nu conştientizez deplin trecerea către alte clipe rapide, intrinseci unui timp prea tulburător, prea crud dar necesar. Trăind visul, doresc să trăiesc şi pe celelalte, rând pe rând, deşi poate că mă vor sparge în ore şi secunde. Sau nu.
Deschid cu inima gânduri pe care alţii nu le aud. Nici eu nu aud, dar simt totul. Ştiu paşii şi vremea, ştiu neuitarea. Auzul meu lacunar m-a educat, m-a învăţat zi de zi să mă adaptez oricând.
Azidimineaţă zâmbeam. Acum simt vremea inexorabilă în zilele aruncate spre orizont. Să vrei să ştii destinul şi să poţi să-ţi ştii sufletul, dincolo de uşi închise. Să poţi să ai curajul de a vedea că mereu e o fereastră deschisă. O simt şi o cred, orice ar fi.
Mereu aceeaşi, mereu la extreme, între uşi şi ferestre.
Jam.
Deschizând şi eu o fereastră lumii, am închis alte uşi în mine. Deschizând o uşă, am închis alte ferestre. Destinul ni-l mai facem şi singuri, dar de cele mai multe ori, este scris. Într-un vis.
Găsesc mereu calea proprie în gândurile altora. În zâmbetul lui R. sau în îmbrăţişarea părinţilor. Îmi urmez un vis şi refuz altele.
Sunt, sunt acum, mâine poate voi fi altfel. Şi încă nu conştientizez deplin trecerea către alte clipe rapide, intrinseci unui timp prea tulburător, prea crud dar necesar. Trăind visul, doresc să trăiesc şi pe celelalte, rând pe rând, deşi poate că mă vor sparge în ore şi secunde. Sau nu.
Deschid cu inima gânduri pe care alţii nu le aud. Nici eu nu aud, dar simt totul. Ştiu paşii şi vremea, ştiu neuitarea. Auzul meu lacunar m-a educat, m-a învăţat zi de zi să mă adaptez oricând.
Azidimineaţă zâmbeam. Acum simt vremea inexorabilă în zilele aruncate spre orizont. Să vrei să ştii destinul şi să poţi să-ţi ştii sufletul, dincolo de uşi închise. Să poţi să ai curajul de a vedea că mereu e o fereastră deschisă. O simt şi o cred, orice ar fi.
Mereu aceeaşi, mereu la extreme, între uşi şi ferestre.
Jam.
6 comentarii:
"Deschid cu inima gânduri pe care alţii nu le aud. Nici eu nu aud, dar simt totul" - tare frumos ai spus...
Jamilla, m-a impresionat foarte mult blogul tau mai ales postarea ta cu scrisoarea pe care ai trimis-o acum cativa ani la o revista. Si eu am probleme cu auzul... As dori sa iau legatura cu tine in legatura cu subiectul asta insa nu am gasit pe blogul tau o adresa de mail. Te rog ia legatura cu mine pe adresa asta de mail:aniaania06@yahoo.com
Salut Admin!!!
Ti-am vazut blogul pe net si mi-a placut,de aceea m-am gandit sa iti propun un link exchange.
Blogul meu este http://games-database.blogspot.com .PR3
Chiar daca este despre jocuri si s-ar putea sa nu iti placa,ai putea sa arunci o privire :P
Daca vrei sa facem schimbul de link,te rog contacteaza-ma cu datele cu care vrei sa te trec !!!
O zi buna!!!
'neatza mezule! Nu mai stie lumea mare lucru de tine... decat daca cauta.
Ce mai faci, toate bune?
Noi, balantele, vedem si percepem altfel lumea exterioara, cat si cea interioara. Eu zic ca va fi bine...
Ai grija de... tine,
Victoria Casian
Foarte frumos spus...
Trimiteți un comentariu