joi, 14 august 2008

Naivitatea

UPDATE: tocmai am descoperit, (h 11.50, 15.08.2008) prin nea gogu, că sunt CÂINE în zodiacul chinezesc. Se pare că am caracteristici faine, cât şi multe defecte. Culmea, se cam potrivesc la realitatea mea! Câine? Uhh, cum sună, lol ;-))) Voi ce sunteţi? ;-))))
Am o leapşă de la Cleo pe tema naivităţii. Deci trebuie s-o onorez.

Naivitatea este uneori, lege la mine, în clipa când “halesc” mai ales la cei dragi, sau la cei pe care îi cunosc bine.

Sunt naivă când nu ştiu să spun “ nu” şi aleg să spun mai mereu “da” şi să ajut oamenii. Sunt naivă când mă pun la mintea altora şi da, sunt naivă când uit să negociez cu sarcasticii, pentru a nu intra în contradicţie cu legile propriei mele firi.

Sunt naivă când cred cu toată inima că aş putea fi cea mai faină femeie pentru prietenul meu. Îmi probez entuziasmul prin stările de bine şi de dragoste alături de el, dar uneori e mai bine să fim realişti. Doar nu am ochii potriviţi, probabil, cu care să văd realitatea aşa cum o văd alţii. Dar nu o folosesc ca pe o scuză, o accept, pentru că destinul are propria roată.

Libertatea mea personală intră în conflict cu ceea ce îmi doresc cu adevărat atunci când uit că inclusiv naivitatea îşi are reversul medaliei. Mi-aş dori să percutez un şut în fund intereselor egoiste ale celor din jur, dar uit să le percutez pe ale mele.

Naivă sunt şi când sper. Şi sper MEREU. În orice, în mai bine, zi de zi, în faptul că pot să-mi optzimizez singură viaţa, nu să tot aştept de la alţii. Când sper într-o lume ideală, fără să ţin cont că deja am propria mea lume ideală?!? Sunt fericită în ea, în felul meu şi cred că asta contează cel mai mult, având în vedere că îi fericesc şi pe cei din jurul meu.

Am resurse interioare şi exterioare pentru a rezista realităţii. Am tipare emoţionale care pentru alţii nu există. Cad de multe ori jos, cu orgoliul şi sufletul, dar mai ales sufletul, rănit. Mi se spune des că îi pun pe alţii pe primul loc şi uit să mă pun pe mine. Mi se spune că sunt prea mămăligă şi roata nu se întoarce întotdeauna la cei care fac rău, ci la mine că am acceptat nedreptatea lor. Ba, mai presus, că am continuat să îi salut, să vorbesc cu ei. Dar lumea uită că nu degeaba s-au inventat cei 7 ani de acasă. Da, dom'le, şi eu greşesc din plin, că de aia sunt om, să greşesc. Să învăţ din greşeli, dar mai om sunt şi când îmi recunosc eşecurile. Mă oftic până ajung să-mi muşc buzele şi să plâng, atunci când sunt rănită (tot din cauza naivităţii mele, marele defect de a vedea mai mereu partea plină a paharului, tot ce e bun în oameni), dau dracului totul, nu îmi mai trebuie nimeni şi nimic. Şi cât mă ţine? A doua zi o iau de la capăt cu propriul meu cod al onoarei. Manipulez emoţional pe cei dragi când vreau să obţin ceva, dar totodată, mă manipulez prin prisma ochilor lor.

Refuz să ascult intenţiile aparent dramatizate ale răutăcioşilor, prefer integritatea familiei din mintea mea. Şi atunci sunt naivă, pentru că sunt o tipă deschisă, sociabilă, extrovertită şi nu suport să nu fiu în centrul atenţiei. Îmi asum riscurile, dar şi consecinţele!
Şi vă rog să nu confundaţi cu dorinţa de a plăcea cu orice preţ, e o diferenţă.

De ce să resping din principiu ceva pe care nu îl cunosc, ca fiind ceva rău? (biiine, nu vorbim aici de chestii pe care nu le suport şi nu le vreau!) Ei, aici intervine naivitatea mea… până ajung să văd pe pielea mea despre ce este vorba, mă iau după cei cunoscuţi. Şi mamma mia ce doare când mi-o încasez. Eeeee… şi nu mă învăţ minte.
Prefer să rămân nomadă între oameni (cu gândul) pentru că ştiu, aşa îmi este scris, să găsesc zări cu lumină acolo unde alţii văd numai întuneric.

Naivă sunt, poate, şi când sper întruna să mă sune prietenul mai des.
Vorbim şi ne vedem aproape zilnic, suntem de 3 ani împreună, dar tot aştept să mă sune şi mai des. Cred că întrebarea potrivită este “nu cumva visez”? Poate că da, poate că nu, dar prefer aşa decât să mă neg în ochii mei. Iubirea înseamnă necondiţionare, înseamnă să mergi mai departe (pentru mine) ştiind că mirajul clipei ţi-l dai prin vise.

Analizând concret înţelegerea propriilor mele emoţii şi ale celorlalţi,
derivate din naivitate, (atenţie, nu îmi văd naivitatea egal prostie, o văd ca pe un punct de slăbiciune iar alteori, ca pe unul de putere, deoarece ajung să învăţ din greşeli) constat că mă învinovăţesc mai degrabă pe mine decât pe alţii pentru ceea ce mi se întâmplă în diverse situaţii cotidiene.

Nu preiau modele ale altora, îmi construiesc propriul model, învăţând să mă accept.
Şi iată care este sensul vieţii mele. Mai ales când ai ocazia să trăieşti, în urma unor accidente/întâmplări şi doctorii nu îţi dau şanse la viaţă iar tu mai şi supravieţuieşti.

Sunt naivă sperând că o să mă schimb şi o să devin mai afurisită. Să fim serioşi, la 26 ani, rar se mai schimbă oamenii, e din tine. Să încerci să înţelegi, asta devine inerent oricărei comunicări.
Da, sunt naivă şi o recunosc ca atare!
Dar nu încerc să-mi înşel propria personalitate în lumea mea.

Tu?
Jamilla!!!
ps: leapşa mai departe la Arhi's wife şi la Princessita.

21 de comentarii:

james crissilv spunea...

la cat de frumos si de sensibil ai tratat subiectul ar fi bine sa fim cu totii naivi.
o zi minunata iti doresc si la multi ani

haiku spunea...

Draga Jamilla...toate lucrurile ce ne irita la altii ne ajuta sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine pe noi insine...

''Caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic''

Polemici cordiale- Octavian Paler

haiku spunea...

P.S. Sinceritatea ta e odihnitoare...iar despre naivitatea ta ...numai de bine..:)

Ce sunt norii?
Decat un pretext pentru cer.
Ce este viata?
Decat o fuga de moarte.

Anonim spunea...

@James, chiar nu stiu daca ar fi bine ;-)) mie imi face mari deservicii naivitatea, dar e din mine, plus felul de a fi... nu am ce face, nu ca nu vreau. POit eventual, sa ma mai autoeduc, sa fiu mai drastica putin.

@Haiku, il ador si eu pe Paler. Stii cum e? Chiar si lucrurile care ne plac la altii, le uram la noi. Reversul medaliei ;-)

@Haiku, ps: Ce sunt eu?
o mana peste clipa de acum
trecand podul.

Anonim spunea...

@Haiku again: se pare ca nu pot intra pe blogul tau :P

Claudiu M.B. spunea...

Eu cred ca nu se poate numi "naivitate" atunci cand e vorba de persoana iubita asa cum scrii tu...pentru ca atunci cand iubesti persoana de langa tine ti se pare cea mai frumoasa, desteapta,...etc.

Anonim spunea...

@Claudiu, e si asa, dar uite, sunt genul care vad si defecte la persoana iubita, nu numai cvalitati. Dioferenta e ca ii iubesc in egala masura atat defectele, cat si calitatile!

Anonim spunea...

mi-au plăcut părţile cu speranţa şi cu acceptarea sinelui. mi se pare mai important să ne acceptăm noi sinele decât să ne accepte alţii, cu sinele rămânem toată viaţa deci e esenţial să ne înţelegem bine.
numai bine!

Anonim spunea...

nu am timp sa citesc fiecare subiect care il expui, dar cel de astazi parca ascunde "printre randuri" o problema :).(Ceva te framanta).
mamaliga vad ca apare in fiecare articol :)(gluma), probabil prin zona e ca in banat cartofii prajiti :)(se consuma des).
in rest tipic balanta (estrovertit),problematizezi ceea ce cauti, cum spuneam si ieri adica "soarta", vad ca ti-a dat de gandit expunerea mea de ieri, dat fiind faptul ca ai facut uzanta de cateva notiuni, vizavi de commentul legat de "eu".
balanta (aer) in comparatie cu gemeni (eu),pune accent pe echilibru,prin urmare legat de subiectul tau de azi,pt a nu duce naivitatea la extrem, cred ca ar fi indicat sa incerci un echilibru intre emotie si ratiune.Cel mai bun exemplu in acest sens il da Platon cand defineste cele 2 componente.
hai sa facem un exercitiu de imaginatie, dupa modelul Platonian.
sufletul este un car tras de doi cai, unul dintre cai e denumit Ratio (ratiunea) iar celalalt Emotio (emotia), vizitiul este nimeni altul decat mintea (constiinta care ea decizii), cand te trezesti dimineata nu faci altceva, decat sa dai bice cailor deci se da startul, iar acum urmeaza ce e mai important, adica sa dirijezi tu acest car si sa nu ii lasi pe cai sa duca carul unde vor ei.
In concluzie, sufletul fiecaruia este naiv, pt ca asa este el conceput si lasat de divintate dar este insotit de minte (vizitiu) care poate dicerne incotro sau cum sa mearga acest car.

Anonim spunea...

"Mi-aş dori să percutez un şut în fund intereselor egoiste ale celor din jur, dar uit să le percutez pe ale mele."

Ma faci sa ma ridic de pe scaun , sa inchid biroul , si sa ma duc tinta spre acei egoisti din viata mea sa-i iau la palme !
Foarte frumos articol .. ma bucur ca mi-ai raspuns la leapsa .. cu ocazia asta am mai invatat si eu ceva de la tine :)

Anonim spunea...

@Magnoliafake, cam asa e... daca nu ne acceptam pe noi, nici s atraim linistiti nu putem. E ca atunci cand vrem sa respectam pe cei din jur...ca sa facem asta, trebuie intai pe noi sa ne respectam. Te mai astept pe aici!

@Dino, nu suntem la scoala, da? ;) Pe langa asta, nu e necesar sa "traduci" in paranteze unele exprimari, inteleg bine ce vrei sa spui, inclusiv glumele :P Cat despre postul de ieri, chiar nu ma framanta si nu m-a framantat vreo problema in mod deosebit la momentul scrierii. Eram la serviciu, mai scriu si in graba si poate s-a inteles ca as avea ceva pe suflet. De data asta, nu. Sorry sa te dezamagesc ;-) balantele mai au si zile bune. Cat despre gemeni........ am avut un fost gemeni. Dupa 2 ani langa el...uh! (oftez).
Tot mai bine mi-e cu varsatorul. FOARTE BINE.
Dino, nu traim alegorii si parabole. Uneori in viata (si asta o stii foarte bine si tu) nu merge sa gandesti logic sau detasat despre ratiune si emotie si asa mai departe. Am fost olimpica la filosofie. Cunosc pe platon. Mai degraba imi place Sofocle. De ce nu, si Petre Tutrea sau Heiddegger.
Dino, stii doar ca nu toti suntem la fel. Eu, una, sunt nevoita sa interactionez zilnic cu oameni dificili, unii bolnavi psihic. Gandeste-te ca nu am timp intotdeauna sa reactionez dupa ratiune sau dupa emotie, ci dupa instinct. Nu apuc sa imi adaptez sufletul sau emotia la situatie intr-o miime de secunda, trebuie sa recationez rapid, dupa primul impuls, in functie de situatie, pericol sau necesitate. Pe de alta parte, in ceea ce ma priveste personal, sunt cum sunt, nu incerc sa ma schimb decat eventual in bine, si vreau sa stabilesc un echilibru intre emotie si ratiune, pentru si numai pentru mine in primul rand. Ma adaptez la modificarea conditiilor extrerioare de mediu, inclusiv la aparitia de obstacole neprevazute, si totul cu propriul meu ego de mana. Multumesc de vizita, tare interesanta a fost astazi ;-)

@Cleo, draga mea, toti invatam unii de la altii, voit sau nu ;-)

Elisa spunea...

Si eu sunt caine si imi place asa.Si cainii ma simt si ma protejeaza si nu ma ataca daca sunt in haita,am patit si m-am convins.Ei stiu ca eu ii plac si nu m-a muscat niciodata niciun caine si nici eu pe ei,hahahaha!
@dino:scuza-ma,dar in Banat sunt cartofii piure,iar cei prajiti sunt in Ardeal.Crede-ma,am trait bune perioade de timp si colo si colo si stiu.Daca banatenii mananca acum multi cartofi prajiti este pentru ca acolo,acum ,nu mai sunt numai bastinasi.Ma ierti pentru interventie??Multumesc.

Anonim spunea...

cred că atunci când eşti împăcat/ă cu tine, e uşor să oferi şi să primeşti respect
mai trec :)

Anonim spunea...

Eu sunt naiv când iubesc.

Anonim spunea...

am zis ca devin mai egoista , da? am sa exemplific printr-un post.lucrez la el :) stay tuned
pup mult

Anonim spunea...

Jamill...
de regula scriu cam rar pe bloguri, dar datorita faptului ca ai lansat o provocare sunt nevoit a lamurii :).
consider blogul ca un loc de discutie si nu de discursuri :).
pana si in scoli s-au mai schimbat lucrurile (elevii discuta cu profesorii si invers).
legat de alegorie :
Alegoria este un mod figurativ de reprezentare menit sa transfere un inteles, altul decat cel literar,prin urmare deci nu ai cum sa traesti in el.
Citeam undeva ca alegoriile deschid porti catre acele parti din noi, de care nu suntem deplin constienti.De asemenea, consider ca o alegorie bine construita cantareste cat sute de carti savante, pt ca ea poate spune in cuvinte putine adevaruri dificil de surprins.
Alegoriile sunt de fapt povesti, dar un tip aparte de povesti:povesti pt adulti.
Exista povesti pentru copii si povesti pt adulti.La copii li se spun povesti care sa le dea incredere in valorile profund umane, in aceste povesti binele triumfa intodeauna.Apoi copii cresc si vad ca binele nu triumfa chiar intodeauna, ca Fat-Frumos nu o gaseste intodeauna pe Ileana Cosanzeana.Povestile pt copii devin astfel povesti de "adormit" copii.
Povestile pt adulti, sau "de trezit adultii" sunt cele spuse de adulti altor adulti.Scopul lor este de a extrage invataminte pretioase, de a constientiza "drumul corect" si "secrete" uitate.
Parabola nu o mai amintesc aici pt ca este legata de alegorie.
Legat de instinct, sunt foarte putine situatii in care poti lua decizii bazate pe acesta, evt situatii cu implicatii in nevoile primare : iubire etc (ierarhia Maslow).
Nicidecum nu intentionez a fi (cel putin pe blogul tau)un lider de opinie,desi mi se imputa foarte des aceasta,doresc un dialog si nu un monolg,nu sunt ironic desi sunt geaman,nu obsinuiesc sa ii condamn pe altii numai pt ca sunt altfel decat mine.
Discutii placute....

Anonim spunea...

Pai, io-s bou de pamant :))
De fapt unicorn si, in zodiacul aztec, vultur sacru :)
Iti doresc o seara de Mare Sarbatoare pe placul tau, clipe de bucurie si implinire !
La Multi Ani, tuturor sarbatoritilor !!!
Flori pentru tine Jamilla :
http://i153.photobucket.com/albums/s201/MICLEUSESCU/FLORI/flori.jpg
Sibilla

RazvY spunea...

Jam ... esti naiva? ... inseamna ca ai suflet ... Eu consider naivitatea ca o calitate chiar daca uneori ar fi bine sa nu fim naivi . Poti fi naiv dar sa fii constient de acest lucru .

Toti oamenii sunt naivi la un momendat insa numai ce cu adevarat "mari" reusesc sa faca din naivitate o calitate :P

Claudiu M.B. spunea...

Pai eu cred ca tocmai asta inseamna "a iubi" ...sa il accepti pe cel de langa tine asa cum este el...si cu bune si cu rele mai ales ca nimeni nu e perfect pe lumea asta...si daca persoana respectiva chiar isi da seama de lucrul acesta si chiar te iubeste cu adevarat va incerca sa isi "corecteze" oarecum intr-o masura mai mare sau mai mica defectele....din dragoste...:)

james crissilv spunea...

apropos
sunt tigru ...
o zi minunata iti doresc

john enache (McGogoo) spunea...

caine si eu ...
sunt un caine batran care latra da' nu mai musca
si... naivitatea e natura mea...
adica cand vad o mana intinsa ma gudur si dau din coada si nu ma mai uit daca in celalta mana nu e un lant sau o bata...
howgh!